Vezi GALERIE FOTO
5-14 grade Celsius prognozate pentru Borcut, in tara Lapusului, soare, fara vant, adica excelenta pentru a admira lacul de acumulare realizat pe modesta vale a Dobricelului, cu obarsia la poalele S-SV ale satrei lui Pintea, in scop zoopastoral si la initiativa defunctei IELIEP Maramures, Ferma Targu Lapus, profesionist si cu deosebita pasiune condusa pe atunci de catre inginer Eugen Costache, cu prioritate in beneficiului defunctului azi Complex de vaci de lapte –Targu Lapus.
Se porneste din Baia Mare la ora 7 dimineata spre Targu Lapus, oprindu-ne pentru a admira si foto-nemuri extraordinarele panorame de dincolo de Grosi, Dumbravita, Carbunari, Copalnic-Manastur si Dealul Pietris, corcodusii, prunii si ciresii infloriti, mestecenii, plopii tremuratori, carpinisurile si fageturile abia infrunzind, precum rachitile din luncile paraielor si vailor, oferind un spectacol de nedescris si sugerand o infinita si suav-delicata acuarela.
Este zi de targ in Targu Lapus si in mod traditional lumea satelor lapusene da navala, prepascal mai ales, la oras pentru cumparaturi dar nu numai, prilejul fiind unul ancestral destinat comunicarii, aflarii vestilor noi si luarii pulsului zilei.
Gospodarii traditionale parasite, in contrast cu cele instarite
Toata buluceala precupeteasca s-a mutat de o vreme de pe fostul amplasament din spatele Spitalului Orasenesc si al Clubului elevilor (retrocedat proprietarilor de drept) in intersectia strazii Tiblesului cu strada Rohia, chiar in zona Primariei, iar deplasarea automobilistica ar putea parea de cosmar daca tranzitantii nu ar trata acest spectacol rustico-urban ( demn de finele sec. XIX) prin perspectiva unui show ad hoc, picant si de un pitoresc neconventional.
Traseul debuteaza insa din Borcut, de pe la confluenta vaii Borcutului cu valea Draguiasa, adica de la rastignirea intersectiei Ulitei de jos cu Ulita de sus. In apropiere e in curs de zidire noua biserica din caramida.
De acolo vom se suie traversand modesta vale Draguiasa, spre culmea Dealului Dragoestilor marcata de reteaua liniei electrice de inalta tensiune ce vine de peste Dealul Pietris (595 m) traversand salbatica si pitoreasca vale a Teiului, capatul sudic al satului Inau si apoi Dealul Cornilor (587 m), continuand peste Dealul Bulz (409 m) aflat mai spre S si apoi peste manosul Boronas, ajungand in Statia trafo Targu Lapus de unde continua spre Ludus-Iernut.
Traseul acestei magistrale electrice constituie un excelent reper pentru orientare in traseul ales. Aici se pot admira micile holde din ograzi, abia arate cu plugul tras de cai, palcurile de stejari ciudat tunsi, verile si an de an, pentru ca din ramurile tinere borcutenii pregatesc frunzarele administrate iarna oilor ca supliment, pe langa fan si otava.
Iarba metalic pudrat-argintie tradeaza bruma nocturna persistand pe alocuri dar soarele are deja putere si o topeste-n curand. Nu lipsesc surile si grajdurile confectionate de iscusitii dulgheri locali din lodbe groase de lemn fumos imbinate in coada de randunica, stravechi case din barne, altele locuite sunt pitoresc pitite in micile palcuri de pruni, acoperite cu dranita sau cu carton asfaltat. Acestea contrasteaza cu noile case si gospodariile instarite.
Cu fireasca emotie si curiozitate, cercetam gospodaria lui Ionu Marii (Lese Ion din Deal) si a sotiei sale, Anuta din Cupseni, el fost brigadier zootehnic si un extraordinar de pasionat vanator, ea casnica, vanjoasa si apriga.
De la vecini aflam ca ei s-au dus… dar casa pare inca locuita. O tradeaza rufele puse la zvantat pe prispa. Pe sub prunii tineri au inflorit toporasii albastri cerneala, catifelati si parfumati (Viola odorata).
Ceva mai sus, dintr-un fel de satra-cort improvizat din pari de lemn sustinand deseuri si folii de polietilena, ne privesc curiosi doi juni romi si o ceata de frumusei copii ai lor.
Saracia lor lucie nu pare a avea nimic comun cu ingrijorarea ori nefericirea sau oricum, fetele lor frumoase si destines in sincere zambete par a trada simpla bucurie de-a fi si de-a putea admira soarele generos, pajistile scunde, acum de un verde crud nespus de tonic, proaspat aratele sole pentru cartofi si porumb… zarile nemarginite.
Pe Culmea Dealului Dragoestilor
Privind in urma (SV) panorama se largeste treptat, ivindu-se dintre rarii stejari biserica veche, alba si cu turla argintie bulbucata, iar in jurul ei gospodariile din Braniste.
Incep sa se separe aliniamentele Ulitei de jos si a celei de sus. Spre NV, atrag atentia fostele ( numeroase) holde si trifoisti terasate de pe Ursoaia, separate de haturile inguste acaparate de tufele impenetrabile de porumbari, paducei, macesi si muri.
Deasupra Ursoii se contureaza Dealul Cornilor pe fruntea sudica a caruia suie vechiul drum pietruit ce lega odinioara Borcutul de Inau, cale rutiera practic abandonata dupa realizarea directei cai de acces din Borcut in amontele vaii Teiului pana in Inau.
Curand atingem culmea Dealului Dragoestilor de unde, privind spre V, in fundul vaii Draguiasa, se remarca solitara gospodarie langa care se afla vechile izvoare cu borcut (borviz). Dupa 1990, printr-un foraj de catre sondori in lunca vaii Borcutului, sub Dealul Bulz, a fost descoperit alt borcut, existand intentia valorificarii apelor minerale prin imbutelierea lor dar fara a se ajunge la o solutie practica, cel putin deocamdata.
Din aceeasi locatie privind spre E peste valea Dobricelului, vedem padurea Lint, din hotarul satului Dumbrava ( coltul NV al padurii Lint indica zona barajului lacului de acumulare).
Se coboara oblic pe sub traiectul liniei electrice de inalta tensiune de pe culmea Dealul Dragoestilor spre NE, rientrandu-ne catre apropiata lunca a vaii Dobricelului, imediat putand vedea oglinda verde-intunecata a lacului si digul, iar dincolo de el, spre dealurile Dumbravii, o restransa zona cu stratificate calcare brun-negricioase. Un parau modest afluieste dinspre Dealul Dragoestilor in valea Dobricelului, foarte putin in aval de dig.
Se traverseaza prin albie, facand insa o volta ampla spre V, urmand o veche poteca pastorala. Cunoscand bine zona inca de prin 1972, eram informati ca la E-SE de Dealul Cornilor, sub varful Malului, in faget si pe traseele stravechilor drumuri de caruta se gasesc fosile de scoici, ajuns in talvegul paraului privesc atent calcarele spalate de torente si viituri.
Imediat se descopera blocuri de roci cu detritus fosil de scoici litorale iar dupa aceea fragmente de valve de scoici din specia Ostreea rivularis tradand perioada geologica a Oligocenului.
Se coboara la digul lacului urmand malul stang al paraului, descoperind in zonele afectate de alunecari, eroziuni si spalari torentiale, cu frecvente doline si ponoare tipice carsturilor, alte numeroase fosile apartinand aceleiasi specii de moluste lamelibrachiate.
Insule albe de Florile Pastilor
Pe podul de beton al digulului se descopera marcajul albastru pe fond alb al mountainbikerilor, un C cu o mica sageata. Acesta urmeaza in aval malul geografic drept al lacului si apoi malul stang al paraului Dobricelului continuand peste pasunea Dobricel, odinioara una model, parcelata si dotata cu locuri de adapare plus garduri electrice, umbrare si soproane pentru mulsul vacilor, iesind peste culme in drumul Targul Lapus-Dumbrava (DJ 171E).
Cota de altitudine determinata cu GPS este de 361 m (365 m la capatul nordic) iar coordonatele 47 495458 latitudine si 23 848661 longitudine.
Este admirabil faptul ca (deocamdata) pescarii, ciobanii si turistii nu au spurcat prea tare cu deseuri menajere, doze de bere, PET-uri si vetre picnicaresti de foc malurile si oglinda lacului care insumeaza circa 7 ha luciu de apa.
Malul estic al acumularii( dinspre Dumbrava) e acoperit de un huci de foioase, cel vestic fiind ocupat cu un frumos faget matur la poalele caruia ne bucura insulele albe de flori ale Pastilor (Anemone nemorosa) alaturi de portocaliile Anemone ranunculoides, binisor trecutele buchete de ciubotica cucului (Primula veris), roz-carnalele, si ele trecute, flori de cucuruz sau muma padurii (Lathrea squamaria). Versantii cu pajiste verde cruda sunt punctati de miile si miile de stelute alb-roz ale florilor de paralute (Bellis perenis).
Se continua deplasarea pe malul vestic al lacului urmand poteca pescareasca, dand repede peste un fag tanar vopsit de sus pana jos, circular-alternativ, cu alb si albastru pentru a indica (total atipic turistic dar din departare vizibil) izvorul cu apa potabila izvorat din rocile calcaroase.
Pana la coada nordica a lacului se traverseaza un paraias modest si unul in trepte spectaculoase, cu o mica si frumoasa cascada aducand travertinurilor cascadelor de pe valea Beusnitei (Cheile Nerei, jud.Caras-Severin).Acest parau isi are obarsia la circa 75-100 m V de lac si pare a iesi la suprafata printr-un mic izbuc.
De mentionat faptul ca dupa ce se depaseste zona centrala a lacului in fata si-n departare la circa 6-7 km se observa piramida impadurita a satrei lui Pintea (1040 m alt) ,cu cele doua zone stancoase separate de valcelul sec, abrupt, al versantului sudic iar spre vest, intinsa culme Prihod pe care se accede catre Inau sau Ciocotis.
Meandrele Dobricelului
Iesind la coada lacului se admira sinuoasele meandre inguste ale Dobricelului, vegetatia lacustra treptat instalata dupa 1982 dar si depunerile aluvionare care vor conduce la diminuarea luciului de apa prin colmatare, in plus, se constata dupa amprentele plantare imprimate in mal, prezenta avifaunei specifice acumularilor hidrotehnice si a zonelor lacustre, fara a vedea insa vreun starc, egreta, nagat, barza etc.
Privind din coada lacului in stanga sus (NV) se putea vedea din nou traiectul liniei electrice de inalta tensiune trecand peste Dealul Cornilor catre Inau si apoi spre Dealul Pietris.
Se mentine insa directia de deplasare spre N, pe firul vaii Dobricelului, constatand ca in talvegul initial calcaros al acesteia au aparut rocile metamorfice (sisturi cristaline, cuartite, calcite, micasisturi, calcare marmoreene).
Lunca Dobricelului are pe alocuri extinderi cu largi zone umede, mocirloase, acaparate de pipirig, costreie si mohor alternand cu zone inguste cu aspect de scurte defilee.
Reapar apoi calcarele si pe urma marnele si gresiile. Dupa circa doua ore de la debutul traseului, si dupa ce se traverseaza succesiv vreo trei paraie ce-si au obarsia in culmea vestica, se ajunge la obarsia vaii Dobricelului, avand in dreapta (E) tanara Padure Ungureasca de foioase, spre NE satra Pintii si versantii sai cu tinere paduri de foioase intercalate cu insule plantate cu molid, vechi de mai bine de trei decenii, la N culmea Prihod iar la stanga (V) culmea Dealului cel Mare ( 530 m cota max. de altitudine-excelent reper rotunda silueta a coroanei a doi fagi ingemanati).
O luam intr-acolo suind direct un damb , continuand printr-o alungita poiana spre vest sau prin dreapta acesteia, pe o culme cu fagi rari, spectaculosi. Satra Pintii e din ce in ce mai aproape si mai impozanta. La stanga ei, pe masura ce suim versantii Dealului cel Mare , apar varful Mogosa, Gutaiul Doamnei si Secatura, in cele din urma si varful Ignis.
Trei ore ne-au trebuit pentru a atinge culmea cu o panoramica belvedere spre Tibles-Hudin-M-tii Lapusului, Gutai, Inau, Dealului Cornilor, Damacuseni. Admiram vatra satului Inau, debutul defileului valeaTeiului, zvelta silueta a bisericii de lemn, monument istoric, in dreapta ei argintiile turle ale mai noii biserici, gospodariile central grupate dar si cele razletite pe dealuri, izolat-pitoresti, grupul de gospodarii restranse din zona SE a Inaului, acolo unde se mai construieste o biserica.
Dupa o pauza binemeritata, in care ne-am delectat privind nebunescul zbor saltat-dansant al fluturilor albi si-ndeosebi al celor popular numiti coada randunicii, am continuat sa ne deplasam pe culmea Dealului cel Mare spre S, coborand intr-o sa cu ogoare si fanate aflate chiar pe liziera fagetului matur, printre care suie in serpentine un nou drum lutos. Tiblesul, paclos si inca nins, atragea atentia in stanga.
Porumbari in floare
Drumul lutos se orienteaza treptat spre SV-V, iesind sub linia electrica de inalta tensiune si la alte holde, ogoare si fanate secular terasate, unele meticulos lucrate si azi, altele treptat abandonate balariilor, arbustilor invazivi si padurii. Am coborat usor spre SV, dand in vechiul drum pietruit ce suie din Inau peste Dealul Cornilor pentru a cobori in Borcut.
Acolo, incredibil, am dat peste o alta holda recent cultivata cu cartofi, imprejmuita cu pari si sarma de care proprietarul a atarnat fluturande-n briza fasii de polietilena cu scopul de-a indeparta mistretii si cervidele.
O vreme am tinut drumul pietruit, ajungand pe fata sudica a Dealul Cornilor, deasupra varful Malului plantat cu molid. Apoi am prins vechile scurtaturi care intersecteaza largile volte ale drumului, traversand terasele-n cascada ale Ursoii, scotandu-ne pe Ulita de sus chiar la bazinul-captare de apa realizat pentru borcuteni de catre defunctul C.A.P.
Panorama s-a extins acum spre vatra Borcutului ca si spre fostul aeroport utilitar de pe Dl.Pietris ocupat relativ recent de catre S.C. Taparo SRL si halele sale pentru productia de mobilier dar si mai departe, spre Culmea Preluca, Razoare, adica in debutul Defileului Lapusului, Culmea Vimei si-n continuarea acestia spre E, spre Vf.Alunis si vf.Breze, adica pe Culmea Breze (si hotarul dintre jud. MM, BN si CJ).
Porumbarii debordau de florile lor mici, dens grupate, albe si cu parfum de migdale, fanatele cultivate odinioara cu trifoi erau napadite de abia infloritele mii de papadii, doua caprioare zbughind-o speriate dupa ce dadura cu ochii de mine si Brena. Fiindca ne aflam din nou in zona calcarelor, am privit atent denudarile, sleaurile lasate de carute si spalarile torentiale, gasind si aici, rare, fosile de Ostreea rivularis dar si o spira dintr-un fost melc marin fosil, posibil Campanile Parisiensis.
Soarele ardea efectiv in timp ce, ajunsi pe Ulita de sus si coborand in lungul ei spre masina, admiram noile si tot mai putin ramasele vechi case si gospodarii, adesea ruinate, dezolante. in dreapta jos, in apropiere de iesirea valea Teiului din defileu, troneaza gospodaria ex morarului din Borcut, Lese Ion iar dincolo de aceasta, in versantul SE al Dealului Pietris, arida zona a Carierei de marmura Borcut.
Era greu ca dupa 37 de ani de cand am plecat din Borcut in Tg.Lapus si apoi in Baia Mare, sa-mi amintesc toponimiile si numele gospodarilor pe care-i cunoscusem inclusiv dupa poreclele lor ( Ionu Marii din Deal, Ion din Draguisa, Ionu lui Ianos, Gheorghica din Braniste, Linuca lui Man Flore, Florea de pe Vale- taurul, adica insamantatorul artificial al OJRSA Maramures etc.), incercam insa sa reconstitui cate ceva din acele vremuri, sigur mai putin tensionat-meschine decat cele de azi.
Am recunoscut casa mica, batrana de vreun secol dar mereu ingrijita si proaspat spoita in galben cu albastru, cu fundatia si prispa traditional murluite-nainte de Pasti cu lut si m-am bucurat sa aflu ca mai traieste. Mai jos, pe aceeasi parte, am mai admirat o aproape identica, la fel spoita, casuta. Nu-i cunosteam insa proprietareasa, originara din Botiza (Maramuresul Istoric) stabilita-n Borcut in urma cu …abia trei decenii, acum in varsta de 74 de ani, cochetand muiereste, nelasandu-se fotografiata pentru a nu aparea in ziar negatita sarbatoreste.
La ora 14, dupa 51/2 ore de circuit in care am parcurs delectandu-ne aprox. 10-11 km ne-am imbarcat, pornind spre Baia Mare. Coborand, Dealul Pietris spre Cernesti, continuand apoi spre Copalnic, versantii din stanga, poalele NE ale Culmii Prelucii adica, pareau acum un si mai urias buchet extraodinar de flori albe, demonstrand ca pana-n cele din urma capricioasa primavara 2011 isi intrase inainte de Sfantul Paste deplin in drepturi ( intreg circuitul presupune 110 km si 8 ore necesare realizarii).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
