 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Ne-am imbarcat si am pornit (via DJ 107 C Mogos-Bucium ) din Bucium Sasa spre Abrud (16 km), ocolind vestita localitate motogana pe o varianta la stanga, continuand spre Campeni si salba pitorestilor asezari de pe Valea Ariesului. In drum, am oprit pentru a admira lucrari de amenajare ecologica a unei mari halde de steril-iaz decantor. Ne-au atras atentia si numeroasele noi asezari monahale ortodoxe, unele manastiri mari, cat si niste impresionate citadele, cu garduri impunatoare din calcare, dotate cu mari spatii de cazare destinate turismului ecumenic, nimic netradand pe-acolo precaritatea socio-economica romaneasca instaurata din ce in ce mai ingrijorator dupa 1989, nici naucitoarea criza ce-a debutat in 2009, avand un final total incert chiar si pentru cei mai abili analisti.
Colegul nostru Mitica, geolog, ne-a aratat pe parcurs tranzitia de la eruptiv la calcaros, in timp ce John (un experimentat inspector GNM) reverbera la tot ceea ce inseamna poluare industrial miniera, extractiva si prelucratoare, dar si la vizibilele preocupari ale autoritatilor locale si centrale pentru diminuarea sau eliminarea efectelor acestora prin derularea unor lucrarari majore finantate de catre B.M.
Remember… in drum spre Buru
Soseaua spre Buru era buna, cu unele denivelari, dar fara gropi si hartoape din fericire. In drum spre Buru, mi-am amintit cu placere de deplasarile turistice facute cu decenii deja in urma alaturi de Papa si fratele meu Alex prin Apuseni.
Apoi mi-au venit in minte prafoasele curse RATA ori deplasarile molcome cu mocanita, de vizita la unchiul Vasile din Baia de Aries (tehnician preparator, ex sef al Flotatiei Baia de Aries, pasionat turist si speolog, cel care a avut o flotila de caiace cu care a parcurs Ariesul pana la Mures, pe cand putini romani visau macar la asa ceva, posesorul unei invidiabile biblioteci turistico-alpin-speologice si referitoare la marile descoperiri geografice…)
Apoi, de momentele in care am descins la Huda lui Papara, Ghetarul Scarisoara, Cheile Posaga, impresionanta rezervatie naturala Scarita-Belioara, Cheile Runcului, Cheile Pociovalistei, circuitele autoturistice facute cu familia mea prin Apuseni, din Baile Felix pe la Pestera Ursilor spre Pasul Vartop-Brad-Valea Ariesului, sejurul de la Boga, saptamana petrecuta in Padis, la Glavoi si …
La Saua Pietrei Secuiului
Din Buru, am traversat Ariesul deplasandu-ne 7 km pe un drum rau, cu asfaltul gaunos-crateros, spre Rametea (circa patru din acestia au fost atacati recent cu freza, ramanand macadamul acceptabil, asfaltarea Buru-Rametea urmand a fi facuta in 2011, in acest an incheindu-se reabilitarea zonei Aiud Rametea).
La ora 11.00, ne-am aflat in dreptul unei mori din zona de NE a Rametei, la stanga acesteia debutand drumul de tara marcat turistic cu banda rosie care avea sa ne conduca in doua ore in Saua Pietrei Secuiului. Am luat astfel contact prima data cu abruptul N-NE al Pietrei Secuiului.
Marcajul o lua in sus printre cateva gospodarii, apoi cotea oblic-ascendent spre stanga, acompaniind dupa aceea, pana aproape de obarsie, un parau. Pe versantul geografic drept al acestuia ne-au atras atentia rocile sur-intunecate (bazalte mezozoice), in timp ce un tanc piramidal aflat sub Piatra Secuiului si marea majoritate a acestui monumental obiectiv turistic este formata din calcare jurasice ( conform D.Istvan, colegul nostru geolog).
Paraul avea putina apa in zona inferioara, dar era aproape sec in cea superioara, servind drept sursa de adapare pentru turmele de oi si capre din zona. De mentionat panta din ce in ce mai abrupta, serpentinele, solul lutos-onctuos si alunecos, grohotele spre capatul potecii apoi falnicia abruptului estic al Pietrei Secuiului cu formatiuni speologice. De apreciat grija unor pentru practicarea unor trepte in zonele cu panta deosebita ca si instalarea unor barne care preveneau deraparea. Urcusul se facea printr-un codru matur de foioase, impresionandu-ne pe alocuri cativa fagi monumentali cu circumferinta trunchiului depasind 2,5-3 m.
Am atins saua la ora 13.00. Acolo au innoptat doi cataratori intr-un cort alpin, acum acestia facand escalade sportive pe Coltii Trascaului. Treptat, s-a inseninat si dinspre Rametea, suind prin accidendatul sant Mare, au aparut cativa tineri turisti maghiari.
Simbolurile tricolorului maghiar pe stancarii
Cautand continuarea marcajului banda rosie sau pe cel cu cruce albastra pe care aveam sa coboram in Rametea, am observat pe cateva stancarii simbolurile tricolorului maghiar iar spre SE, in urmatoarea sa dinaintea varful Pietrei Secuiului (1227 m) o cruce daltuita-n piatra, loc de pelerinaj al etnicilor maghiari.
Am facut un mic popas in sa, dupa care am luat-o pe poteca la dreapta, pe crestetul alpin NE-N, panoramand de-acolo spre muntele Bedeleu, fotogenica Rametea, impresionanta prin rigoarea saseasca a arhitectonicii, dar si prin albul aproape general al fatadelor, contrastand armonios cu sarpantele din patinata ardezie.
Erau practic indescriptibile perspectivele aeriene printre tancuri, valcele cu saritori, metereze, creste dantelate, unele superb decorate cu rari molizi contorsionati precum niste neverosimili bonsai, alteori cu scorusi salbatici debordand de rubiniile lor fructe gustate de avifauna, si nu numai.
Deasupra superbilor Colti ai Trascaului
Ne-am continuat deplasarea spre V-SV, la limita prapastiei, lasandu-ne fascinati de splendidele terasari dinspre Bedeleu dar si ritmica geometric-picturala a parcelelor si solelor dinspre hotarul Coltestiului.
Din pacate, in aer plutea o vaga pacla matinala si panoramarea spre S era din acest motiv destul de indoielnica. Compensa insa de departe perspectiva uimitoare spre Rametea, o localitate cel putin la fel de frumoasa prin rigoare si ordine precum similarele asezari sasesti de pe Valea Tarnavelor, imprejurimile Sibiului, Mediasului, Brasovului ori de pe meleagurile bistritene.
Dupa un circuit lejer pe deasupra Coltilor Trascaului (1113 m), in care am putut admira mai ales peretii-crestele-vaiugile N-NV-V de sub varful Pietrei Secuiului, ne-am intors in sa, la banda rosie, am ocolit un muncelut din bazalte mezozoice sur-intunecate pe curba de nivel, indreptandu-ne spre crucea de piatra unde am intalnit marcajul cruce albastra.
Am continuat spre varful Pietrei Secuiului, depasind saua obarsiei santului Mare, la un moment dat poteca suind acrobatic printre calcare spre varful golas, cu pajiste dominata de graminee si marcata de doua borne de beton inalte de circa 1,2 m, vopsite recent in culorile tricolorului maghiar, cu niste coronite impletite din flori de camp deasupra (probabil s-a comemorat vara aceasta ceva pe-acolo, am inteles ca a luat parte inclusiv presedintele Ungariei).
Se facuse deja ora 14.30 cand, impliniti foto-peisagistic si dupa ce am putut repera vag Muntii Rodnei si Tibles, Ocna Muresului, Campia Turzii, Turda si mult mai aproape frumoasa asezare Moldovenesti, Coltesti-ul si Rametea (din alta perspectiva) am luat-o in avalul Santului Mare.
Poteca era din ce in ce mai abrupta, lutoasa si onctuoasa in prima parte apoi presarata cu grohote si bolovani separati de praguri depasibile cu precautie. Multi turisti o evita, preferand versantul inierbat.
Un firav izvor a aparut la un moment dat, aparent din piatra seaca, a disparut insa adesea in grohotis. In dreapta, au inceput sa se prezinte superbii Colti ai Trascaului pe care tineri cataratori parcurgeau trasee de varii grade de dificultate.
Soarele punea din ce in ce mai plenar in valoare masivul-citadela, inclusiv peretii cei mai inalti si impresionanti din stanga.
Exact o ora mi-a trebuit sa parcurg in coborare santul Mare (conform indicatorului in curs de inlocuire, aflat aproape de crucea de piatra), ajutat de cele doua bete de trekking, gandindu-ma ca John nu era dotat cu asa, iar Mitica avea doar unul si, in plus, genunchii sai au fost subreziti in deceniile si miile de km facuti in prospectiuni geologice & ture montane.
Peisaje autumnale
Am ajuns deasupra Rametei la ora 15,30 dupa ce in cursul coborararii m-am delectat la fiecare pas, admirand stancariile, tufele de maces cu fructe rubinii, perii salbatici cu frunzis galben, auriu, sangeriu sau violaceu, totul proiectat pe fundalul calcarelor alb-argintii, uneori de-a dreptul orbitoare, alteori decorate bizar cu cate un mic, si sinucigas parca, mot de jnepenis, acompaniat de melopeicul cant al greierilor.
Probabil de niciunde nu puteau fi mai bine admirati, demicircular, Coltii Trascaului precum coborand spre V din sa pe santul Mare. In zona NV-V-SV a Pietrei Secuiului superbii acum peri salbatici aurii si sangerii ori violacei contrasteaza minunat cu mai rarii meri salbatici inca verzi, dar care si-au scuturat pe sol povara fructelor lor marunt-astringente iar pe la ora 16 cerul a devenit albastru ultramarin, totul fiind in favoarea calcarelor separate de valcele cu saritori, cerdacuri ori variate ca suprafata grohote alb-argintii.
Cativa tineri turisti au suit doar putin deasupra livezilor si faceau plaja, altii coborau de pe Piatra Secuiului. in scurt timp a aparut John, dupa o vreme si Mitica.
Putina istorie
Dupa regrupare am luat-o impreuna spre vatra Rametei, langa biserica unitariana, intr-o anexa cu artizanat si obiecte de cult, aflandu-se un consistent grup de turisti maghiari aflati in dialog cu preotul.
Am admirat indeaproape arhitectura impresionanta, casele albe si lungi, cu fatade mici orientate spre strada, aliniate geometric astfel incat de pe Piatra Secuiului pareau niste vagoane ori solarii, strazile convergent-radiale, cu suri mari in curti, prispele si treptele debordand de muscate rosii, roz, albe, cu gradinite de flori prin curti si pe langa pavatele alei, cu o fantana arteziana si niste aqua-bazine in cascada in buricul comunitatii.
Dupa-amiaza calda a scos localnicii pe la porti sau in acea centrala piateta, iar lor li s-au alaturat turistii care se plimbau ici si colo, admirand localitatea si Piatra Secuiului scaldata feeric in soare.
Rametea a fost numita de maghiari Torocko (ko in lb. Maghiara inseamna piatra) iar de nemti Eisenmarkt. in sec. XIII secuii au salvat localitatea de invazia tatara.
Asezarea era atestata insa inca din perioada romana , 106-274 d.C. , din timpul domniei imparatilor Antonius Pius si Maximinus Thrax. in zona , inca din acea perioada, au fost exploatate zacamintele de fier, iar in Evul Mediu, Torocko a devenit un fel de centru cultural al Ardealului.
Constructia frumoaselor case albe a inceput dupa anul 1870, consecutiv unui devastator incendiu, in prezent Rametea fiind inclusa in Harta Monumentelor de Arhitectura a judetului Alba.
Fortificatia (Epoca Latene) din punctul Piatra Secuiului se afla de asemenea pe Lista Monumentelor Istorice a jud. Alba. Muzeul de Etnografie din Rametea a fost inaugurat in anul 1952, avand exponate legate de prelucrarea lemnului, minerit, metalurgie.
Situl rural Rametea (sec. XVIII-XIX) se afla pe Lista Monumentelor Istorice a judetului Alba. In apropiere, la 5 km S de Rametea, spre Aiud, se afla Cetatea Coltesti-numita de maghiari Torokovar (var inseamna cetate in lb.maghiara) iar de sasi Sankt Georgen.
Aceasta a fost ridicata la 1296 de catre subvoievodul Thoroczkay, confiscata de catre Matei Corvin in 1470 si data voievodului Transilvaniei. Ea a revenit in 1510 nobililor de Trascau, fiind devastata in 1514 de taranii rasculati ai lui Gheorghe Doja si distrusa in 1713 de catre lobontii austrieci ai generaului Tiege.
Dupa revenirea acasa, niste pasionati amici montaniarzi din Cluj-Napoca mi-au spus ca ziua propice pentru o vizita la Cetatea Coltesti este la Luminatie din debutului lui noiembrie, atunci cand florile de crizanteme si lumanarile aprinse-n memoria stramosilor creeaza a veritabila feerie nocturna.
La ora 17.00, ne-am imbarcat, pornind inapoi spre Buru, apoi inspre Turda-Cluj Napoca, ajungand in Baia Mare pe la ora 20,30 ( dupa ce am parcurs 315 km din Bucium Sasa si in total 652 km), fiind convinsi ca vom derula, cat mai curand posibil, si alte proiecte turistice in Bedeleu , Muntii Trascau…
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
