23 05 10 cu Brena
Vezi GALERIE FOTO
Prin mai 2004 am cutreierat sistematic, cu scop prospectiv documentarist turistic, judetul Satu Mare, si cu deosebire Tara Oasului. Mi-am completat ulterior informatiile prin parcurgerea unor succesive trasee montane osenesti in zona Calinesti Oas-Coca, Bixad, Gherta Mica, Turt, Tarna Mare, Lechinta, Racsa, Camarzana… alaturi de D.Istvan, I.Pop, A.Portase, A.Stefanoiu, Attila si Maria Kelemen.
In urma cu vreo doua saptamani, adica inainte de vremea mohorata, racoare si ploi rar intrerupte de scurte insoriri, am admirat in Sacalaseni irisii galben-portocalii inflorind pe traiectul canalelor de drenare in curs de colmatare.
Remember…
Atunci mi-am amintit de inegalabilul spectacol primavaratic al miilor de irisi descoperiti odinioara (alaturi de Papa) in lunca intinsa de-o parte si cealalta a raului Tur, imediat in aval de barajul lacului de acumulare Calinesti Oas,in special intre satul Coca si Gherta Mica ( parte din aria naturala protejata-Lunca Turului). In viata mea nu mai vazusem asa ceva !
Pastelul conferit atunci de gramineele perene inspicate ale fanatei umede, alaturi de zdrentuitele flori roz ale cucului, miile de flori brostesti (Ranunculus acer) minuscule, galben portocalii, si pe deasupra lor inconfundabilele corole ale irisilor (Iris pseudocorus) cu petalele aducand unor lenesi fluturi alintati de briza calduta, totul proiectat pe fundalul rustic al Cocai si dubla piramida trapezoidala, inegala si impadurita, a Jeleznicului Mare (cu relee radio-TV-GSM) si Jeleznicului Mic ne-au lasat atunci niste impresii inubliabile.
Tot in urma cu mai bine de o decada, in zona Garii Baia Mare, am remarcat ciocolatiii florari cu galeti de plastic debordand de uriase buchete de narcise albe. Am realizat imediat ca era perioada infloririi acestora (si) in Padurea Tufoasa (intre Mujdeni-Pasunea Mare-Livada), concomitent cu lacramioarele si delicatele flori nu ma uita ( Myosotis sp.) azurii.
Am inceput sa visez cu ochii deschisi de-atunci la flori neasemuite, case traditionale osenesti, manastiri mai vechi ori mai noi, stralucirile L.Calinesti si, pe deasupra la minunate rasarituri sau amurguri, in care razele soarelui isi purificau stralucirea in tremurata oglinda (aparent) infinita a lacului de acumulare ori acvanocturne in care licuricii, sute, ai becurilor gospodariilor din Calinesti Oas se inmuiau in smolitele ape clipocinde ale lacului.
Dar cum as fi putut uita oare acum, in debut de sezon, de reputatia de iscusiti capsunari a osenilor din Prilog, Remetea Oasului, Boinesti, Bixad, Calinesti Oas si de savoarea fructelor lor, primavara de primavara culese si comercializate in mici tarabe de pe marginea drumului dar preponderent duse hat departe, din Baia Mare, Satu Mare, Cluj Napoca pana-n Brasov si Bucuresti ?
Pentru a nu rata inflorirea irisilor, narciselor si a lacramioarelor eram decis s-o uschesc spre Tara Oasului chiar si doar intr-o dupa-miaza (40 km pana in Boinesti, 18 km de-acolo pana-n Negresti Oas, capitala Tarii Oasului ) insa, consultand prognoza meteo, am aflat ca in fiecare zi dupa ora 13-14 aveau loc 1-2 averse torentiale cu descarcari electrice sau chiar si violente furtuni cu caderi de grindina, asta decizandu-ma sa renunt…pana in dimineata sacra de Rusalii.
Salcami impovarati de flori, Ora 5.45. Pregatirea rasaritului. Am intins-o spre Seini-Orasu Nou. Incepand de prin Busag spre Cicarlau, de-o parte si alta a soselei spre Satu Mare, au aparut irisii in fanata umeda. Apoi solitarii sau grupati in siruri de insangerate jerbe, maci.
Li s-au adaugat tufele de macesi debordand de flori delicate, roz. Si cele de soc, de asemenea incarcate de inmiresmate flori alb-bej. Si salcamii impovarati de rodul bogat al florilor inmiresmate.
La tot pasul, de departe, se auzeau caraielile alarmiste ale cocosilor fazani dar plutindele la sol, invaluitoare precum niste dalbe giulgiuri, neguri ii tineau ascunsi privirii. Deocamdata.
Spre Viile Apei si Orasu Nou
Nu am avut o perspectiva grozava si astfel am ratat rasaritul de dincolo de culmile impadurite ale Busagului, Cicarlaului si-ale Ilbei. Soseaua era in regula, iar malul masiv revarsat de viitura in urma cu o saptamana a disparut de pe carosabil, fiind curatat de drumari.
Slaba miscare. Poate ca era prea dimineata. Admir crucea semeata de pe cariera Dealul Soarelui, apoi Dealul Cetatii din Seini si in continuare culmea impadurita, adesea parcursa de noi in jurul lui 15 ianuarie ca omagiu adus lui Eminescu (cu destinatia Dealul Comsa – La Eminescu).
Ies imediat la NE de Seini, indreptandu-ma tangent spre Viile Apei apoi Orasu Nou Vii si Orasu Nou. Fazanii , un mascul si de regula cate doua femele pamantii, nu au stat la pozat, erau circumspecti si si-au luat zborul precipitat imediat ce am oprit si am deschis portiera.
Aici macii si irisii erau mai numerosi. Splendide erau insa si holdele cu grau de toamna si orz. Cele de porumb erau teribil afectate de stagnantele ape pluviale, poate si de grindina, pe alocuri parand a fi total compromise.
Indescriptibile tonuri de verde
In dreapta, multa vreme de-acum incolo, am avut imaginea de clai a Muntelui Mic si a Pietroasei, la NE aceea a Muntelui Bradului si mai spre N a Muntilor Oasului cu varful Vascului.
Si mai la stanga, dar si mai aproape a aparut Jeleznicu Mare din flancul S-SV al L. Calinesti Oas. Practic de-acum incolo am avut parte de succesive panorame amintind de niste vaste amfiteatre antice, acum drapate-n indescriptibile tonuri proaspete si nuante de verde.
E greu sa crezi ca pe-aici arheologii au descoperit vestigii ale civilizatiilor umane din urma cu 100.000 de ani (Malul Turului si Belovar – Bixad -Paleolitic) .
Lunca vaii Talna, inundata
In Orasu Nou am facut curba la dreapta, spre Negresti Oas, dar la ivirea indicatorului rutier spre Boinesti ( 8 km) si Calinesti Oas (13 km) am luat-o la stanga.
Lunca vaii Talna era inundata cu numeroase balti, de parca sistemul de diguri nici n-ar exista. Am suit incet spre Prilog, oprind doar pentru a fotografia o traditionala gospodarie oseneasca si o frumoasa retrospectiva spre Orasu Nou.
Livezi intinse, tinere dar si scapatate. Intr-un varf de deal din dreapta, o monumentala si-ntr-un fel ciudata, noua biserica alba. Am coborat apoi in largi si domoale volte spre Remetea Oasului si-n continuare spre lunca raul Tur.
Panorama nordica-mi oferea valuritele culmi cu magurile vulcanice impadurite ale Muntilor Oasului, in timp ce in planul mai apropiat din flancul geografic drept al Turului, de la Boinesti spre Calinesti Oas, mi-a atras atentia un fel de faleza stancoasa si o sinuoasa, lunga, terasa andezitica acaparata de un huceag dens si relativ scund.
Impresionanta istorie a locului
Ce istorie bogata au aceste meleaguri, si ce de traditii ! In Prilog au fost descoperite vestigii din Epoca Bronzului. Prilogul e vestit si datorita Sfantului din Prilog – vindecatorul, calugarul Mihai Neamtu, fiu de invatator de-al locului in memoria caruia a fost ctitorita Manastirea greco-catolica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (sfintita 2008).
Nu departe, la poalele SE ale Jeleznicului Mare, pe malul vaii Talna, a fost construita ortodoxa Manastire Portarita ce tine tot de Prilog. Aceasta are hramul Maica Domnului.
Am trecut raul Tur (dupa un scurt, din fericire, intermezzo rutier gaunos-hartopos) si am luat-o spre Boinesti, adica din dreapta podului circa doi km pe directia Bixad.
Aici au fost descoperite o cetate de pamant din Comuna Primitiva pe Coasta Boinestiului, una prefeudala si se mai pot admira ruinele de caramida si piatra ale castelului familiei Pasztory construit dupa 1711, devenit mai apoi Falansterul din Boinesti al calugarului excomunicat si alungat in 1940 Pasztory Arkad. Biserica ortodoxa din Boinesti a fost inaltata in 1918.
Nu prea vad capsunerii, cele putine ramase sunt neingrijite si frecvent inierbate. La dreapta soselei, in malul drept al Turului, remarc amenajarea unui mare helesteu (piscicultura se pare ca e mai rentabila decat agricultura traditionala si necesita mai putina munca, profitul fiind mai mare).
Boinestiul este atestat documentar din 1498. Tripul din 1493. Bixadul din 1478. In sec. XVI Bixadul a fost in posesia familiei Bathori. Ulterior a familiei Lonyai, Rhedey si Wesselenyi.
De fapt, initial, Bixadul a fost ridicat la poalele Pietrei Bixadului, iar in 1614 a fost ctitorita Manastirea ortodoxa Sf.Apostoli Petru si Pavel. La 1700, arhimandritul grec Isaia, staret al manastirii, a trecut la cultul greco-catolic, acest locas fiind primul convertit din judetul Satu Mare.
Am vizitat (a doua oara) vestigiile monumental-dezolante ale castelului si Falansterului Pasztory din Boinesti, in timp ce-n minte mi s-au invalmasit wagneriene crampeie patetice din Amurgul Zeilor.
Au inflorit crinii imperiali
O rastignire din andezite negre cu un Iisus turnat in metal argintiu era in apropierea ruinelor simbolic strajuite de un solitar pin rosu.
Citesc pe cruce ca aceasta a fost ridicata acolo ca precursor al unui sfant locas cu hramul Sfanta Treime. La baza crucii, au inflorit crinii imperiali, in apropiere, bujorii albi si rosii si o gradina de zarzavat se afla pe locul viitorului edificiu ecumenic, in consecinta absolut nimic nu tradeaza iminenta demarare a proiectului comemorativ.
Totul era o desarta utopie, poate, precum sucombatul Falanster al lui Pasztori Arkad, intr-un fel similar celui al lui Teodor Diamant din Scaieni Prahova. M-a inviorat, din fericire, descoperirea printre balarii si schele putrezinde a unui manunchi de caldaruse roz-violete (Aquillegia sp.)
Am intors spre Tur, l-am traversat oripilat la vederea efectelor recentelor inundatii, apoi am suit dambul pe drumul pavat, iesind in capatul SE al L. Calinesti.
Insule de salcami de curand infloriti
La plecarea din Baia Mare au fost 12 C. Acum bordul Fiat-ului imi indica 16 C. Niste pescari ce au innoptat in corturi si au fost devastati de aversa si furtuna au iesit sa-si scoata si sa puna la zvantat, pe un gard de lemn, catrafusele strasnic murate.
Altii nadeau ori pescuiau deja pe malul invadat de luxurianta vegetatie lacustra si tinere salcii. De aici exista o superba perspectiva spre Calinesti Oas, precedata fiind de un gros guler alb si o suita de insule de salcami de curand infloriti.
O turma de mioare era in dreapta drumului, in staul la mulsul de dimineata, tradata fiind de vaicarelile behaite ale oilor trecute rand pe rand prin strunga.
Splendidele case traditionale osenesti
Am coborat intr-o sa apoi am suit spre buricul marii comune osenesti dominata de turlele bisericii ortodoxe si ale celei futuriste, greco-catolica, ridicata dupa 1990.
Si aici de-abia mai exista mici capsunerii, iar multe dintre ele erau metamorfozate treptat in fanate. Am avut sansa de a mai revedea, in picioare, o splendida casa oseneasca la stanga drumului.
Gazdoaia era pe prispa si, turnandu-si apa dintr-un canceu in palme se spala pe obraji. Mai incolo, pe-aceeasi parte dinspre lacul vizibil prin cateva brese, o alta casa traditionala si o batrana octogenara rugandu-se si facandu-si cu sarg cruci dupa cruci.
O a treia casa batraneasca, de poveste aievea, era imediat in dreapta. Din nefericire, prima si aceasta din urma vor disparea o data cu finalizarea vilelor etajate construite-n batatura lor. Pacat ! Si asa Tara Oasului s-a depersonalizat si departicularizat teribil in ultimele doua decenii.
Parca pe-aici, in buricul Calinestiului, carosabilul era catastrofal asfaltat. Noroc ca nu era trafic si in primele ceasuri ale diminetii se putea slaloma (intr-a-ntaia !) acrobatic printre gropi ( injurand crestineste printre dinti rovinieta, edilii, drumarii s.a.m.d.).
Am coborat la intersectie. La stanga era Coca si Pasunea Mare. Inspre dreapta era Gherta Mica si…inima Tarii Oasului. Am luat-o spre Gherta Mica, sperand sa vad irisii din lunca Turului.
Am constatat imediat ca de-aceasta data erau destui de putini, din pricina asanarii de catre proprietari a zonelor umede.Am remarcat si marcajul patrat rosu si alb sugerand limita NE a rezervatiei naturale Lunca Turului.
Prin unele holde de malai, au aparut sutele de sabiute verzi-argintii ai irisilor arati si regenerati. Nu au mai mult de-un lat bun de palma. Numerosi sunt insa socii, sangerii, macesii si salcamii in floare.
In Gherta Mica au mai rezistat cateva case osenesti traditionale. Acestea insa mi se par pustii si cazand invariabil prada vremurilor si dezinteresului proprietarilor care si-au ridicat, intr-o de neinteles concurentialitate acerba, case si vile tot mai opulente, arogante, batoase si de o foarte indoielnica inspiratie hispano-franco-italica.
Turism ce aminteste de vremea Impuscatului
E pustie biserica din Gherta Mica. E drept ca abia a trecut de 8.15 si pana la batutul clopotelor care vor chema credinciosii la Sfanta Liturghie…
In consecinta, n-am avut sansa de a mai admira o data aici cochetele osenci imbracate in infoiate straie traditionale de in, canepa si lana bogat impistrite cu policrome margele de sticla.
Nici chef n-am sa-mi hurducai masina mai departe, spre Gherta Mare, Turt ori Turulung. Am intors, prin urmare, spre Pasunea Mare, dar am oprit imediat dupa ce am traversat Turul abia scapat din stavilarul barajului.
Cativa turisti admirau coasta cu salcami in floare si apele tumultuosului Tur. Doi pescari au dat cu prostovolul dupa pestisori mici buni de momeala pentru visatele mari capturi, altii doi pescuiau de pe mal.
Am remarcat turisti la carciuma dubioasa de sub dig, din zona amaratelor casute camping ce numai la turism nu te imbia. Altii, pasionati de pescuit, au suit la stanga si pe la capatul digului catre zona vechiului restaurant de pe vremea Impuscatului.
Treptat, cerul era cotropit de nori plumburii, doar spre coada lacului se putea deslusi o geana galbui-cetoasa de lumina ciudat irizata.
Pescarii de-aici si-au intins unditele de-a lungul digului, altii s-au aliniat pe malul vestic al lacului, la poalele minunatului codru de foioase intens intercalat cu tei a Jeleznicului Mare si Mic.
Brena profita imediat si se-avanta in apele reci, tremurande si cu nelipsite (ca norocul destul de putine) jeguri menajere si ambalaje, racorindu-se precum un labrador retriever ce e.
Am revenit la sosea suind din Coca pe flancul NV –V al Jeleznicului Mare, coborand spre lunca vaii Talna pentru a ajunge in Pasunea Mare.
Un indicator rutier arata la stanga – Manastirea Portarita. Eu am continuat spre Padurea Tufoasa si pana la intersectia cu soseaua Orasu Nou-Livada, de-acolo virand la stanga spre Mujdeni.
La liziera au aparut irisi razleti. Superba era tanara padure, un amestec de stejar, carpen si fag, pe alocuri cu mari suprafete inundate si balti negre amintind de amazoniana silva.
In dreapta era linia ferata Negresti Oas-Satu Mare, arareori circulata dupa prabusirea industriei post 1989.
Am coborat dupa pasajul de cale ferata, privirile fiindu-mi atrase de sanzienele aurii si inmiresmate, destul de prematur (dupa mine) inflorite, dar mai ales de niste zvelte flori visiniu-catifelate pe care le admirasem cu o vara in urma, intr-o varietate putin diferita, in Cheile Nerei.
Am plecat apoi mai departe, fara a mai devia spre mica statiune de turism si agrement Mujdeni, constatand ca de cand n-am mai fost pe-acolo (din primavara lui 2007) casutele de vacanta s-au inmultit, ca si baza hoteliera si de alimentatie publica.
Am coborat spre Orasu Nou, am admirat la stanga terasele din Prilog Vii si-n continuare intreaga depresiunea din lunca vaii Talna, spre Racsa.
Babele in straie cernite si-au facut aparitia pe ulita, indreptandu-se sarguincioase spre biserica. Eu am mai oprit o data suind spre Orasu Nou Vii, deoarece mi-au atras atentia sutele de grauri zburatacind guresi prin numeroasele tufe de dobru (Genista tinctoria) , galben-portocalii , din dreapta drumului.
De-aici pana acasa am inventariat in raspar panoramele vazute din inversa perspectiva si inegurate in zori, descoperind alti maci si irisi ori bucurandu-ma sa vad doua mari ciurde de vite pascand spre Viile Apei, dar si putinele holde frumoase de grau si orz.
Totul a durat patru ceasuri si de-abia ajuns acasa norii se bulucira pe cer, tunetele bubuira dand parca o divina gravitate cantarilor bisericesti mega-difuzate iar stropii ploii nu pregetara s-apara si-n asta sfanta zi de Rusalii.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
