Ruta 40 din 10 august 2009 cu M. Ghetie, Fl. Chincea, Brena si eu
Traseu: Peteritea-Vima Mica-Custura Cetatelei-puntea de la Scaruta Asprei
Pornim abia la ora 10,30 din Baia Mare spre Peteritea, via Tg. Lapus-Razoare. Zi frumoasa de august, insorita dar fara zapuseala. Dupa cariera de calcar si putin inainte de Valeni abandonam soseaua Tg. Lapus-Cheile Babei-Galgau-Dej si urmam spre dreapta indicatorul rutier catre Vima Mica (8 km).
Parcurgem astfel o zona colinara cu dealuri, ponoare si doline.
O frumoasa perspectiva se deschide de aici spre Groape-Preluca Veche-Culmea Preluca, adica privind spre vest-nord-vest peste culoarul verde-impadurit ce acompaniaza Defileul Lapusului.
In dreapta, inainte de Peteritea, ramane exotic-policrom-galagioasa si vesnic promiscua colonie rroma.
Din culme soseaua coboara spre o inseuare afunda apoi suie spre centrul comunitatii. Biserica de lemn, monument istoric din secolul XVIII avand hramul Sfintii Arhangheli, se afla pe o culme din stanga si vom ajunge in fata ei urmand din centrul satului la stanga, cateva sute de metri, un drum larg, pietruit si bine intretinut.
Biserica are sarpanta si turla-sageata acoperite cu tabla (peste vechea dranita sensibila la intemperii). Ceea ce impresioneaza aici e multitudinea crucilor cioplite-n piatra, numeroase din ele dinainte de 1800, adesea inclinate sau afundate printre inierbatele morminte incat de-abia se mai vad.
Probabil in niciun cimitir rustic din Maramures nu am vazut la un loc atatea cruci daltuite-n blocuri de piatra. Apoi mai e ceva particular aici, un fel de scund pristol si o masa rectangulara de piatra cu rol ritualic, in dreapta lor, spre aleea de acces, o suita de insirate lespezi mari de piatra gresoase folosite la Mosii de primavara (aceste lespezi, pe care satenii-si depun ofrandele aduse dupa sarbatoarea Pastelui pentru a-i comemora pe strabuni sunt vizibile insa si la alte biserici de lemn din Tara Lapusului ca de exemplu la Costeni, Cupseni precum si in Tara Maramuresului Istoric, de exemplu la Budesti Josani-patrimoniu UNESCO).
Ne continuam drumul spre Vima Mica si putea admira la stanga Culmea Vimei, frumos impadurita, iar la capatul ei, deasupra Vimei Mari, Rapa Vimei, o questa ca o impresionanta faleza stancoasa ce atrage privirile de foarte departe, constituind astfel un excelent reper pentru cei ce practica turismul prin Tara Chioarului -zona Groape–Preluca Veche–Preluca Noua-Aspra–Sahelbe.
Soseaua asfaltata suie si coboara printre coline succesive iar de la Dealul Dintre Hotare, adica de la mejda dintre Peteritea si Vima Mica, avem o superba panorama plonjanta catre vatra Vimei Mici punctata de albe biserici cu turle argintii dar si de o bisericuta de lemn, monument istoric de secolul XVII cu hramul Sfintii Arhangheli.
De aici, de la troita Dealului Dintre Hotare se desprinde traseul turistic nemarcat care conduce cunoscatorii spre Custura Vimei (decorata primavara de stelutele narciselor albe), acolo unde raul Lapus e obligat sa faca o superba bucla in forma de U pentru a se strecura pe sub Cascada Pisatoarea si Piatra Cerbului, continuandu-si cursul prin stanga Culmii Pietrei inainte de-a iesi spre larga lunca de la Gura Vimei si a suporta-n curand o alta flexare impresionanta, tot in U, la Custura Cetatelei, respectiv alergandu-si apele prin fata Pietrei Ciutei si abruptul Dealului Corbului catre fosta punte suspendata si actualul nou pod spre Salnita.
Mai intai intram in Vima Mica si cotim la dreapta-n jos acompaniind practic valea Vimei, pe malul drept, foarte modesta acum.
O biserica alba cu turla argintie ramane la stanga, pentru a vizita bisericuta de lemn trebuie sa urmam la dreapta circa 100 m o ulicioara. Daca am fi continuat in avalul vaii Vimei am fi ajuns la Gura Vimei, adica pe malul stang al raului Lapus, de acolo un drum de TAF suind oblic-lejer pentru a iesi-n pajistea cu ienuperi de pe Custura Cetatelei marcata dupa 1990 cu o cruce de lemn de catre niste turisti-oaspeti francezi.
Bisericuta constituie o veritabila mostra a artei si talentului mesterilor populari maramureseni, simple dar estetice ornamentatii daltuite-n stejar decorand intrarea din flancul sudic.
Pe acelasi flanc pot fi admirate cateva cruci de lemn superb sculptate. Ferestrele cu geam turnat, adevarate capodopere, sunt obturate acum de matasoasele filamente ale plaselor de paianjeni iar balariile dense si exuberante din preajma acestui monument istoric ajung la sarpanta, invadand concomitent si mormintele din jur.
Inutil sa mai spun ca aici, precum si la biserica Sfintii Arhangheli din Peteritea, lipseste cu desavarsire orice indiciu (inscris modest) privind istoricul sfantului lacas.
In partea exterioara a altarului o splendid incrustata cruce de lemn il aminteste cu siguranta pe unul dintre primii preoti parohi, daca nu chiar pe ctitor.
Revenim la drumul de pe valea Vimei si suim spre centrul comunal apoi o luam la dreapta. In curand un drum se desprinde la stanga pentru a ajunge-n Vima Mare.
Noi, insa o luam inainte, depasim fostul complex agro-zootehnic (azi privatizat si destinat exploatarii si prelucrarii lemnului), coboram intr-o sa apoi suim sustinut spre rastignierea si indicatorul rutier spre Salnita. Aici incepem coborarea spre sat si-n continuare spre raul Lapus, pe un drum pietruit destul de bine intretinut in prima sa parte.
Biserica impresionanta de piatra a Salnitei ramane la stanga si-n sus in timp ce noi coboram mereu serpuind vag catre fosta punte suspendata ce lega odinioara satul Salnita de Dealul Corbului.
O vaiuga din dreapta, cu un firicel de apa, a fost recent indiguita pentru a deveni un pitoresc helesteu. La dreapta acestuia, pe un deal cu pomi fructiferi traditionali, este o frumoasa gospodarie, posibil in curand o binevenita pensiune turistica cu cale de acces rutier.
De aici pana la punte si pod mai avem de mers cel mult un 1 km pe un carosabil aflat in lucru, uneori mai hartopos, alteori acoperit cu macadam cilindrat.
La ora 11,30 abandonam masina pentru a admira vechea punte suspendata, acum neingrijita si cu scandurile pardoselei discontinue, in schimb podul nou de beton e terminat dar blocat accesului spre Dealul Corbului cu o gramada de balast de rau (portiunea de drum de la capatul de pe malul drept al Lapusului pana la primele gospodarii din Dealul Corbului, cu o panta foarte mare, nu e deocamdata finalizata si deschisa circulatiei rutiere).
Privind spre amonte putea admira de aici Piatra Ciutei (o parte din spectaculoasele dolomite verticale) iar spre aval o insula cu salcii si balarii.
Apele Lapusului sunt acum brun-lutos-verzui si drastic imputinate de seceta verii, exuberante-s insa algele brun-verzui pieptanate de ape spre maluri.
De aici, vom urma in dreapta o poteca pastorala frecvent circulata, vom sui prin codrul de foioase, punctat cu o succesiune de bolovani uriasi formati din aglomerate gresoase, spre pajistea cu ienuperi de la sud-vest de Custura Cetatelei.
Crucea de lemn apare inspre inainte si la dreapta, sub ea, destul de departe, o splendida lunca verde intinsa pe langa malul geografic stang al Lapusului incepand de la Gura Vimei.
Vedem asadar la dreapta bratul orientat aproximativ sud-nord al Lapusului ocolind intr-un vast U dolomitic-impresionanta Custura Cetatelei (pe care avasam pana la marea inseuare), flexandu-se spre sud-vest prin fata Pietrei Ciutei si pe sub cele mai laturalnice gospodarii din Dealul Corbului.
La stanga Custurii Cetatelei fagetul matur ascunde cu greu niste stancarii verticale impresionante pornind chiar din apropierea albiei, unele prezentand diedri, altele fisuri imbiind alpinistii la escalada.
Deja unii fagi si carpeni si-au virat culoarea robei de vara intr-una pastelat autumnala incipienta, de galben-auriuri, in timp ce perii salbatici ne rasfata cu rosii-sangerii lor banuti ai frunzelor tremurate de briza.
Ceea ce sporeste farmecul Custurii Cetatelei este marea bucla a raului Lapus, chiar si cu apele teribil de imputinate, si minunatii mesteceni profilati pe fundalul stancoasei Pietre a Ciutei de pe malul geografic drept.
Coboram la masina, refacem drumul lung si pietruit pana la rastignirea din deal apoi continuam la dreapta spre Romanesti. In drum putem admira colinele terasate (parte nordica a Podisului Somesan), pe alocuri mici grupuri de vite pazite de pastori electrici, sateni iesiti in fanate cu motocositoare sau cositorile purtate pe tractoare de 45 CP, altii aduna brazdele, fac capite si clai de fan. Impresia generala e insa aceea a unei imense si nejustificate risipe paguboase de resurse pretabile unei zootehnii eficiente.
Inainte de Romanesti drumul pietruit si destul de distrus in ultimii 2-3 ani de ploi si neintretinerea elementara, coboara-nspre debutul vaii Romanesti, extrem de modesta.
Un drum forestier acompaniaza la dreapta cursul acestei vai.
Pe malul sau stang, sub o faleza calcaroasa drapata cu faget, remarcam stiutul dinainte izbuc cu fir de apa afluind in malul stang al vaii Romanesti. Vizavi de aceasta confluenta ne facem provizii de apa rece si excelenta de baut de la o teava de preaplin a unui bazin de captare-colectare pe urma continuam circa 2 km pe drumul auto-forestier luand aminte la bustenii de stejar si fag, multi vechi, abandonati de-a valma dupa taiere.
Trei gospodarii izolate se ivesc de-aici incolo la stanga drumului ce duce spre Rau.
Drumul se termina dupa ultima gospodarie, de acolo unul de carute, si-n final o poteca, urmeaza valea Romanesti (mal drept) care si-a sapat in milenii cursul accidentat-spectaculos printre sisturile cristaline ce stralucesc acum argintii in soarele dupa-amiezii. Acum albia e cu ape putine, foietajul sistos-cristalinului talveg asigurand suficiente puncte lejere de traversare de pe un mal spre celalalt, primavara insa ori dupa averse puternice cizmele de cauciuc sunt imperios necesare.
Rocile foietate dens si drapate cu catifelati muschi verzi sporesc spectaculoasa salbaticie a vaii Romanesti.
Dupa circa 1,5-2 km dam intr-o poiana larga cu fanata, loc agreat de turistii-pescari-picnicari care si-au amenajat o uriasa copertina-coliba, banci din boci de lemn sau din trunchiuri tinere de arbori, o vatra, ba chiar si suficiente rezerve de lemne de foc.
Pentru ajunge acolo si la un nelipsit-improvizat teren pentru batut mingea, traversam prin albie valea Romanesti.
Din nefericire vizavi de tabara s-a adunat deja o mare gramada de deseuri menajere inestetice si urat mirositoare.
Continuam pe malul drept al vaii Romanesti, iesim din poienita alungita, traversam o zona cu lastaris dens de fag prin care a fost decupat un culoar larg si imediat poteca suie usor la dreapta in timp ce o varianta continua prin vadul vaii Romanesti ajugand intr-o poienita mai mica marcata cu o cruce argintie din teava de fier plus o coliba cu masa si banci pescaresti din lemn.
Ne aflam la gura vaii Romanesti si la circa 25-30 m aval de puntea suspendata ce leaga spectaculos malul stang al Romanestilor cu cel drept al Scarutei Asprei.
E pustiu acum, curios, lipsesc obisnuitii braconieri pescari.
Malul stang al raului Lapus e stancos, dolomitic, in timp ce dreptul e ceva mai accesibil o portiune.
Traversand puntea si suind apoi abruptele serpentine ale potecii Scarutei, in circa 45 de minu se ajunge in extremitatea sud-vestica a Asprei.
Fiindca am fost pe acolo alteori, nu doar o singura data, acum ne intoarcem pe unde am venit dar numai dupa nelipsitul regal foto-peisagistic.
Ajungem la masina si o luam spre Romanesti, Francenii Boiului, Boiul Mare iar din culmea Dealului Mesteacan spre Somcuta Mare–Baia Mare, incheindu-ne frumoasa si interesanta excursie la ora 18.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
