Descinderile din ultima vreme nu mai sunt niște întâmplări. Sunt deja o regulă. În Maramureș, parcă s-a dat drumul la o listă lungă de controale și anchete care până mai ieri părea uitată printr-un sertar. Angajați din sănătate, băieții deștepți din construcții, cei din energie, cei de la Drusal și influenceri cu SRL pe online – toți luați la puricat. Și să nu uităm de ce-i mai rău: droguri, carne vie, delapidări grele. Toate au început să iasă, pe rând, ca niște haine nespălate scoase în plină zi pe sârmă.
De unde vin aceste descinderi și, mai ales, de ce acum?
Unii spun că mesajele lui Nicușor, cu nume, prenume și povești pe care le știa toată lumea, dar nimeni nu le spunea cu voce tare, ar fi pus presiune pe instituții. Că le-ar fi făcut rușine. Poate. Dar mai e și o altă variantă, mai cinică: că totul e de fapt o tălmăcire cu miză. O regie. Poate asistăm la un transfer de putere. Se schimbă garnitura, se resetează butoanele.
Firme cunoscute, abonate la buget, care prindeau orice licitație cu ochii închiși, azi au intrat în panică. Pe surse, se vorbește de contracte suspendate, sechestrări, interceptări. Oameni care până ieri păreau intangibili, azi încearcă să dea explicații. Cu glas tremurat.
Și totuși, ce se întâmplă?
E o curățenie reală sau doar un soi de rotire a cadrelor, cum se zicea pe vremuri? Că prea pare totul bine sincronizat. Ca și cum unii au fost lăsați să cadă, pentru ca alții să urce. Iar noi, muritorii de rând, ne uităm de pe margine, cu senzația că nu se schimbă nimic pentru noi, dar totul se schimbă pentru ei.
Cei care și-au văzut de treabă, au ținut micile afaceri pe linia de plutire, au plătit biruri și au tras mâța de coadă ca să-și plătească salariile – ăștia sunt, de fapt, cei care tac și merg mai departe. Nu i-a controlat nimeni ani la rând, dar i-a durut statul la fiecare pas. Au dus tot greul, fără combinații, fără „oameni sus”.
Vremurile nu-s frumoase. Sunt nesigure. Am intrat în zona aia gri în care totul e permis, dar nimic nu mai e sigur. Se schimbă stăpânii. Se trag sforile. Iar noi rămânem cu întrebarea: chiar se face dreptate sau doar s-a schimbat cuiul pe care atârnă haina puterii?