Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, aflat in aceste zile in Baia Mare la un turneu de tenis pentru sportivi veterani (turneu pe care a venit sa il castige, dupa cum a marturisit), a acordat un interviu ziarului electronic eMaramures.ro in care a vorbit despre viitorul sportului romanesc, despre placerea si nevoia sa de a juca tenis si despre sportul din Maramures, care a devenit aproape invizibil la nivel national. Intr-o atmosfera caniculara, dupa un „meci istoric” si inaintea unui alt duel din cadrul turneului baimarean, Cristian Tudor Popescu a dezvaluit pentru cititorii eMaramures putin din pasiunea sa pentru tenis in special si pentru sport in general.
„Eu stiu sa joc numai pe puncte si daca pot sa te bat 12-0, te bat 12-0”
Andrei Gherghel: De ce ati ales sa practicati tenisul si nu alte sporturi?
Cristian Tudor Popescu: Pentru ca tenisul imi ocupa capul in timpul jocului. Daca as face haltere nu mi l-ar ocupa. Daca as face jogging sau inot, ca le fac si pe astea, creierul functioneaza in continuare axat in continuare pe ceea ce macin eu in fiecare zi, in vreme ce la tenis nu ma mai gandesc decat la dreptunghiul respectiv, la minge, la reteaua textila de la jumatatea terenului si la adversar… Uneori la adversar nu ma mai gandesc.
Rep: Ati venit sa castigati turneul de la Baia Mare sau ati venit sa jucati de placere?
C.T. Popescu: Intotdeuna vin sa castig. E o pasiune si tocmai pentru ca e o pasiune joc intotdeauna la victorie. Nu stiu ce inseamna tenisul de placere. De pilda nu as putea sa fac ceea ce au facut unii, fiind chiar un sport national intr-o perioada, adica sa fac blat. As fi foarte prost la blat. Eu stiu sa joc numai pe puncte si daca pot sa te bat 12-0, te bat 12-0.
„Ce sa mai stiu acum de sportul maramuresean?!”
Rep: Sunteti un mare admirator al lui Nadal. Ce va place cel mai mult la el?
C.T. Popescu: Sunt un mare admirator al lui Federer in primul rand, in ceea ce priveste tenisul pe care il joaca. Este incontestabil cel mai complet jucator de tenis al tuturor timpurilor, insa ce imi place la Nadal este caracterul. Un caracter cu totul deosebit, are inima, un jucator care e capabil la orice scor sa joace la fel si este cel mai fair-play sportiv pe care l-am vazut eu vreodata pe un teren de tenis. In ciuda indarjirii cu care joaca fiecare punct, atitudinea lui este lipsita de ura, lipsita de aroganta, este lipsita de usorul dispret pe care, de pilda, Federer uneori il are fata de adversar.
Rep: Ce stiti despre sportul din Maramures?
C.T. Popescu: In general sunt putine de stiut acum despre sportul romanesc in afara fotbalului, asa ca sa ne referim la sportul maramuresean este chiar o intreprindere dificila. Ce sa mai stiu acum de sportul maramuresean?! Stiu de jucatorii de tenis din Maramures cu care ma confrunt eu de ani de zile. Cu Viorel Holerga, adversarul meu de vreo zece ani, am avut azi un meci istoric, cam ca finala dintre Federer si Roddick de la Wimbledon, pe care l-am castigat in tie-break decisiv cu 14-12. Deci, iata, marile valori in tenis se duc la scoruri asemanatoare… Pacat ca nu mai este prietenul meu Victor Chezan, care e un jucator de mare finete, care s-a retras din activitatea competitionala.
„In echipele de handbal probabil ca o sa fie patru jucatori, nu o sa se mai joace in sapte ca aia costa fiecare”
Rep: Cum credeti ca o sa arate sportul romanesc peste cativa ani?
C.T. Popescu: O sa trecem peste perioada asta, o sa ne taram, o sa cante in orchestre cate un instrumentist la doua instrumente, ca asa e acum hotararea guvernului, in echipele de handbal probabil ca o sa fie patru jucatori, nu o sa se mai joace in sapte ca aia costa fiecare. Fotbalul se va juca in unsprezece in continuare, insa la celelalte jocuri de echipe probabil ca se va ajunge sa se joace unu la unu, la baschet de exemplu, la un singur cos, nu la doua, si ala va fi meciul.
„La fotbal e simplu si cu lume multa. De aceea fotbalul are acest succes”
Rep: De ce e fotbalul un sport atat de iubit?
C.T. Popescu: Pentru ca permite o dezlantuire sociala pe care alte sporturi nu o permit. In primul rand, fotbalul se joaca cu multi spectatori, deci masa e mare si atunci apar niste efecte specifice maselor mari. Oamenii se antreneaza unii pe altii, apare caracterul de grup, apar suporterii care se transforma intr-un fel de triburi, fiecare cu insemnele lui, cu armele lui, care se confrunta unii cu ceilalti. Este un soi de debuseu pentru violenta sociala si de aceea fotbalul are acces la mase largi si la categorii de populatie cu o instructie, sa spunem, mai joasa. Sporturi cum ar fi baschetul, rugbyul, au regulamente mai dificile si mai greu de inteles. La fotbal e simplu si cu lume multa. De aceea fotbalul are acest succes.
Rep: Cand credeti ca o sa mai avem performante mari in tenis?
C.T. Popescu: In orizontul vietii mele nu cred. In tenisul feminin situatia noastra este onorabila. Dincoace, la baieti, este neantul. Dupa Victor Hanescu, din pacate, nu mai urmeaza nimic si nu mai urmeaza nimic ani de zile de acum inainte. La un moment dat, Ion Tiriac spunea ca vom sta zece ani in grupa a doua valorica si mi-e teama ca are dreptate.
Sursa: Andrei Gherghel
– Servicii de creare site web
