Traseu turistic nemarcat.
Tinta: Cetatea – formatiune de piatra sistos cristalina sub forma unor pereti stancosi verticali dispusi in doua trepte
Nerecomandat incepatorilor si celor fara abilitati de orientare si rezistenta la circuite mai lungi.
De asigurat rezerva de apa potabila, paraiele fiind poluate menajer in amonte iar izvoarele rare.
Casa-muzeu Barbos din Copalnic Deal – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
Dimineata la 7,30 plecam spre Copalnic si de acolo spre valea Domosa (obarsie). In fata ne asteapta arhitectura specifica gospodariilor razlete din Copalnic Deal.
O luam pe drumul finantat SAPARD, indreptandu-ne spre Preluca Noua, cotim stanga.
Pe dreapta ramane o neinspirata poarta maramuresana ce precede tintirimul bisericii dominat de cativa molizi.
In dreapta avem Valea lui Craciun (obarsia), afluent al raului Lapus separand Aspra (vest) de Dealul Corbului (est).
Tinem drumul ingust pana la capat (in dreptul gospodariei invatatorului Bodea ascunsa-ntre pruni).
Daca privim spre vest vedem turla argintie a bisericutei ortodoxe din Aspra, o alta, mai noua, greco-catolica, ridicata de vreo trei ani sus, la nord-vest, in hotarul dintre Preluca Noua–Aspra si Codrul Butesei, in locatia dealul Pitigai.
Abandonam masina si la est de gospodaria invatatorului Bodea vedem o casa care tine de Aspra de sud-est, tot spre est e o vale fara nume apoi valea Rea salbatica si afunda, dincolo de aceasta valea Stanjerilor.
Dincolo de valea Rea, catre est, incep gospodariile razlete din Dealul Corbului.
Daca am lua-o spre est ar trebui sa traversam valea Porcului pentru a ajunge in culmea nod-sudica pe care s-a amenajat in 2006 Drumul Sapardului – dinspre Copalnic Manastur spre dealul Manasturului-tangent vest Prelucii Vechi–Dealul Corbului, cu intentia de-al continua pe la puntea Salnitei spre satul cu acelasi nume, racordand rutier zona cu drumul Valeni–Peteritea–Vima Mica–Boiu Mare–Mesteacan si acolo cu soseaua nationala Cluj Napoca–Baia Mare.
La ora 9 o luam spre capatul drumului pietruit, admirand la poalele gardului flori albastre de priboi.
Tinem culmea spre sud si ajungem la o sura traditionala, bine conservata.
Drumul devine de carute si tine culmea sud-vestica.
Dam de o a doua sura izolata, cu un corn inflorit alaturi. La dreapta e un valcel cu hatas de spini, mai jos mesteceni, carpeni si o impozanta salcie.
Vizavi, peste albia raului Lapus, atrage atentia o spinare cascadata de stanci.
Tinem in continuare culmea, fagetul face loc gorunetului de pe sisturile cristaline prezente ca uriase blocuri sau placi drapate cu muschi.
Auzim Lapusul curgand zgomotos la circa 100-120 m sub noi.
Continuam pe culmea accidentata si ajungem la doua belvederi situate etajat, catre albie. Nu putem cobora spre sud, piciorul devenind povarnit si impracticabil.
La stanga curge valea Rea.
Privind inspre amonte vedem Lapusul argintiu dar dupa vreo 150-200 m malul drept e insurmontabil din cauza unui picios stancos, aproape vertical, pana la apa.
Tinta noastra apare catre sud-est sub forma unui zid de piatra sistos cristalin numit Cetatea, spre deosebire de formatiunea dolomitica ce aduce unei imense creste de cocos de la varsarea vaii Morilor in Lapus, numita Custura Cetatelei, din amonte de puntea Salnitei.
Pentru a ajunge la Cetate optam pentru abordarea directa. De la belvedere ne orientam spre nord-est de-a coasta si apoi descendent, pe poteci de cervide.
Valea Rea de sub noi e bolovanoasa, cu praguri, repezisuri si marmite.
Profitam precauti de niste poteci-brane inguste, mai mult imaginare, cu riscul deraparii pe frunzisul gros.
Versantul vertical impune sa suim un picior stancos, chiar mai mult decat am coborat, apoi facem o traversare precara spre nord-est, ajungem la un valcel larg ce pare accesibil.
In fata se interpune covata unei cascade sapata-n calcare ruginii.
Intuim o varianta de coborare in slalom utilizand cu succes betele de trecking.
Dupa 1 ora si jumate atingem malul vaii Rea, continuand spre amonte.
Vizavi, din valea Rea (versant stang), printr-o albie de grohote haotice, curge un parau cascadat.
Ne repliem.
Confluenta vaii Rea cu Lapusul se afla la circa 100-150 m dar renuntam, evitand astfel saritorile, cascadele si marmitele ivite intre chingile lespezilor sistos-cristaline captusite cu muschi.
Decidem sa pornim pe valea Rea (in amonte), urmarindu-i imprevizibilele meandre, malurile devenind albii stancoase printre care navaleste o splendida cascada.
Nici intr-acolo nu se poate.
Observam un trek accesibil pe malul stang.
Pe acolo suim, prindem o culme cu faget intercalat cu lastaris si ne inaltam treptat deasupra vaii Rea ajungand in etajul stejarului unde dam de un relief stancos.
Poposim pe culmea cu rariste de unde, privind spre nord-nord-vest, vedem sura cu paie pe langa care am trecut.
Au trecut 2 ore de la debut cand realizam ca pentru a atinge culmea Cetatii, trebuie sa coboram alt versant accidentat (valea Stejarului-mal drept), apoi, ajunsi in albia cu putine ape, sa urcam versantul abrupt pentru a atinge culmea orientata est-sud-vest ce ne va duce pe poteca pastorala la zidul Cetatii.
De trei ore avem nevoie pentru atingerea obiectivului.
Privind spre sud vedem putin din Salnita, cu ajutorul bisericii cu turla argintie, apoi la est-sud-est gospodariile laturalnice din Dealul Corbului ce preced descinderea in lunca raului Lapus la puntea supsendata.
Dincolo de Lapus, poienile vaste anticipeaza localitatea Romanesti, adica locatia cunoscuta sub denumirea La Cristea, la padure, in fine la vest, podisul din zona Boiul Mare – Dealul Mesteacan taiat de magistrala de inalta tensiune Surduc–Tihau.
Spectacolul e undeva mult sub noi.
Panoramam urcati pe lespezile-belvedere aflate la aproximativ 100-150 m deasupra albiei Lapusului.
Bucla in U a Lapusului… curge spre succesiva bucla, invizibila de aici.
Ne deplasam pe culmea tot mai ingusta spre debutul Cetatii, adica al peretilor stancosi verticali dispusi in doua trepte.
Fotografiem imbatati de frumosul salbatic, nealterat de ceva, apoi constatam ca se poate continua fara risc prin spatele (nord-nord-vest) Cetatii catre o inseuare impadurita.
De acolo suim pe un muncel impadurit, accidentat si inaccesibil spre sud-est, obligand raul Lapus la a doua flexare in forma de U.
Aici, malul stang al Lapusului ne arata trei culmi stancoase dure, povarnite, practicabile numai de catre alpinisti.
O luam pe culme inapoi si dam de un drum pastoral ce se angajeaza spre nord-est.
Noi optam pentru continuarea pe poteca larga catre est-sud-est pentru a ajunge in poienita. De aici putem admira spre sud-vest intreaga Cetate sustinuta de contrafortii de piatra. Doar de aici putem panorama spre aval, pana la stancariile din preajma locatiei Scaruta Asprei ce descinde spre o a doua punte peste raul Lapus.
Dupa 20 de minute de pauza suim in culme prin padurea de stejar.
La dreapta vedem o vale seaca.
Tinem culmea spre nord si iesim intr-o fanata cu livada, aproape de o gospodarie izolata. Dincolo de ea, catre nord-est, e un valcel afund, cu huci, peste el se vede o alta gospodarie.
In stanga noastra, spre vest, e o vale cu malul stang acaparat de arbusti, primavara de primavara incendiati pentru a distruge balariile, in timp ce malul drept, stancos pe alocuri, e impadurit cu faget.
Suntem pe valea Stanjerilor (Stejarilor) – mal stang pe care am traversat-o mai in aval. Coboram in vale, suim pe malul drept si privind in urma, spre stangul, vedem ingenioasele poteci si drumul de caruta ce leaga catunele.
Imediat ce ajungem in culmea cu afinis dam de serpuirile unui vechi drum pastoral ce ne conduce la gospodaria lui Petrea de la Deal (adica a lui Ciocan Petru).
Curtea gospodariei e situata deasupra cuptorului pentru paine inconjurat de sute de flori albastre de priboi. Un grajd si o sura traditionala in dreapta, deasupra lor un cotet, la stanga o magazie pe fundatie de piatra apoi solida casa, cazile pentru borhot, un sopron si sub el cazanul de-arama, pentru fiert horinca de prune, un circular, un gater, stive de lemne de foc, cherestea…
Gospodari, avusesera si inainte in valea Rea un generator de curent si linia pe stalpi de lemn, completand instalatia cu o piua si o moara pe apa.
Ne aflam deocamdata in Dealul Corbului, pe Dealul Zvardini, la o altitudine de 573 m, cu versantul stang abrupt acoperit de o pajiste scunda, cu drumul pentru carute serpuind spre fosta casuta a generatorului, valtorii si morii din valea Rea.
In 20 minute ajungem la firul vaii. De aici porneste pe malul stang canalul pentru apa strunit de lobe de lemn, azi putrezinde.
Sisturi cristalinele si cuartitele dau fotogenie vaii.
Malul drept e impracticabil datorita pantei si lespezilor care-l placheaza si pe alocuri spinarilor stancoase.
La aproximativ 50 m amonte de generator si digul de trunchiuri si ramuri trecem valea angajandu-ne pe un picior defrisat, potecuta, lata de maxim 25-30 cm devine vizibila, fiind orientata spre sud-vest.
Valea Rea ramane in stanga noastra.
O ora ne trebuie din Dealul Corbului pana in culmea dinspre Aspra sud-est.
Suim putin la dreapta (nord) pe culmea cu pajiste arida dupa care remarcam o poteca urmand spinarea culmii dintre valea Stejarului si valea seaca, fara nume, spre sud-vest, o alta poteca, mai ingusta si acaparata de tufe impertinent-agresive de maces continuam spre vest, spre Aspra.
O urmam coborand usor spre obarsia vaii, la o captare cu valau pentru adaparea vitelor. De aici pana la masina continuam vreo 15 minute pe drumul pietruit.
5 ore si jumatate a durat intreaga noastra aventura la Cetatea de piatra din Dealul Corbului dupa care pornim catre Baia Mare (o ora cu masina, vreo 15 km de drum pietruit pana-n Coplanic si de acolo circa 20 km, pe asfalt).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
