Un studiu australian demonstreaza ca emoticoanele nu sunt tratate de creierul uman ca niste simple texte, ci ca niste fete, noteaza cotidianul francez Le Figaro. Emoticoanele sunt peste tot. Dovada a succesului sau, ‘:-)’ se invita acum si in laboratoarele de cercetare. O echipa de oameni de stiinta australieni a publicat in revista Social Neuroscience un studiu care demonstreaza ca emoticoanele nu sunt interpretate de creierul uman ca o simpla succesiune de caractere, ci ca un chip de om.
Decriptarea proceselor cerebrale implicate in recunoasterea fetelor preocupa in prezent numeroase echipe de cercetare din intreaga lume. ‘Aceste mecanisme sunt extrem de complexe si avem inca multe de descoperit’, explica Bruno Rossion, cercetator la Institutul de Neurostiinte de la Universitatea din Louvain, Belgia. ‘Acest studiu aduce elemente noi in ceea ce priveste gradul de interpretare de care este capabil creierul uman‘, precizeaza omul de stiinta.
Pentru lucrarile lor, Owen Churches si colegii sai de la Flinders University (Adelaide, South Australia) au utilizat o tehnica simpla, dar care si-a demonstrat din plin avantajele: au masurat activitatea creierului cu ajutorul unor electrozi montati pe craniul subiectului. ‘Marele avantaj al electroencefalogramei este ca aceasta arata derularea cronologica a raspunsurilor cerebrale, lucru pe care nu-l face, de exemplu, imageria prin rezonanta magnetica’, precizeaza Bruno Rossion.
Imagini de obiecte, de chipuri si emoticoane au fost prezentate unui numar de 20 subiecti testati, iar cercetatorii au masurat unda electrica particulara ‘N170’. Caracteristicile acestei unde variaza in functie de ceea ce recunoaste creierul. ‘Am comparat undele N170 produse de creier in fata chipurilor umane si emoticoanelor’, explica Owen Churches. Rezultatele sunt fara replica: creierul reactioneaza la emoticoane nu ca in fata unui text sau unor obiecte, ci ca si cum s-ar afla in fata unor chipuri adevarate.
Dimpotriva, in cazul in care subiectii observa emoticoanele in afara pozitiei lor obisnuite, creierul analizeaza imaginea ca fiind cea a unui obiect oarecare. Nu acesta este cazul pentru un chip adevarat: in fata fotografiei unei persoane prezentate cu capul in jos, creierul tot reuseste sa recunoasca despre ce este vorba. ‘Acest rezultat intareste concluziile unor recente studii care au demonstrat ca creierul mai mult interpreteaza decat trateaza mecanic informatiile vizuale pe care le primeste.
Acest tip de date poate contribui la o mai buna intelegere a ceea ce se intampla la pacientii care, dupa accidente, prezinta dificultati in a recunoaste chipuri’, subliniaza Bruno Rossion pentru Le Figaro.
FOTO: http://1.bp.blogspot.com/
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
