NASA a continuat sa dezvaluie noi date si fotografii cu Pluto, realizate marti de sonda New Horizons, iar oamenii de stiinta, dupa ce au admirat in primele imagini o serie de munti surprinzator de inalti, au posibilitatea de a studia vastele campii inghetate de pe aceasta planeta pitica.
Fotografiile transmise de sonda spatiala americana sosesc pe Terra treptat, una cate una, si cercetatorii care participa la misiunea New Horizons se declara fascinati de noile date pe care le primesc. Aceste date au permis deja sa raspunda unor intrebari importante, dar au generat, la randul lor, alte intrebari, informeaza site-ul fr.news.yahoo.com.
Dintre noile imagini dezvaluite, NASA s-a declarat interesata de o vasta campie inghetata situata in „Regiunea Tombaugh”, o zona in forma de inima, denumita dupa Clyde Tombaugh, astronomul care a descoperit planeta Pluto in 1930. „Nu este o zona usor de descifrat”, a declarat Jeffrey Moore, unul dintre cercetatorii care participa la misiune. „Nu se vad urmele unor cratere de impact recente si suprafata din acea zona este, deci, destul de recenta, avand o vechime mai mica de 100 milioane de ani. Ea este, probabil, inca in faza de a fi fasonata de un proces geologic”.
„Descoperirea pe Pluto a acestei campii vaste, destul de tinere, fara cratere de impact, ne-a depasit toate asteptarile”, a adaugat acelasi cercetator. Planeta pitica Plutto este situata in Centura Kuiper, o aglomerare vasta de fragmente de corpuri ceresti aflate dincolo de orbita planetei Neptun, si, in mod normal, ar fi trebuit sa fie „bombardata” cu regularitate de asteroizi. Cercetatorii americani se asteptau sa descopere numeroase cratere de impact pe suprafata planetei, insa, potrivit primelor imagini transmise de sonda New Horizons, situatia pare complet diferita.
Echipa care coordoneaza misiunea New Horizons a denumit acea zona plata si inghetata „Campia Sputnik”, dupa numele primului satelit artificial lansat in spatiu de omenire, o reusita stiintifica realizata de Uniunea Sovietica. Savantii de la NASA au facut o alta descoperire: ei au constatat ca atmosfera lui Pluto, formata in principal din azot, „evadeaza” de pe planeta pitica, din cauza fortei sale slabe de gravitatie, intr-un ritm destul de important – „circa 500 tone pe ora”, potrivit lui Fran Bagenal, participanta la misiune. Cercetatoarea americana spera sa isi nuanteze si mai mult estimarile si sa inteleaga mai bine acest proces cosmic, odata cu sosirea pe Terra a urmatoarelor transe de date stiintifice transmise de New Horizons.
Savantii de la NASA au putut sa cerceteze de aproape munti destul de inalti – de peste 3.500 de metri – in primele fotografii expediate de sonda americana si care au ajuns pe Terra in cursul zilei de miercuri. Sonda americana va transmite treptat toate datele colectate marti in timpul survolarii planetei Pluto in urmatoarele 16 luni. „Sonda se afla acum la 3,5 milioane de kilometri de Pluto (a trecut cel mai aproape la 12.400 de kilometri, n.r.) si functioneaza conform previziunilor”, a precizat Alan Stern, principalul coordonator al misiunii. Savantul american a estimat ca sonda a trimis deocamdata pe Terra doar 2% din totalul datelor colectate la inceputul acestei saptamani.
O alta surpriza este Charon, principalul satelit natural al lui Pluto, despre care se credea ca este „mort” din punct de vedere geologic. In schimb, New Horizons a descoperit pe Charon vai, piscuri si canioane uriase – dovezi ale unei activitati geologice interne. Sonda New Horizons, lansata de NASA in 2006, este destinata cercetarii planetei pitice Pluto, dar si corpurilor spatiale din Centura Kuiper, intr-o misiune fara precedent.
New Horizons a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto dupa trecerea momentului in care s-a aflat la cea mai mica distanta de planeta pitica, pentru o serie de experimente stiintifice ce au vizat studierea atmosferei acesteia si realizarea de fotografii pe timp de noapte, folosind doar lumina reflectata de Charon, cel mai mare dintre satelitii sai naturali. Primul semnal radio transmis de New Horizons a avut nevoie de patru ore si jumatate pentru a ajunge pe Terra, calatorind cu viteza luminii si parcurgand distanta de 4,88 miliarde de kilometri dintre Pluto si planeta noastra.
Pluto parcurge o rotatie completa in jurul Soarelui in 248 de ani, iar traiectoria sa este atat de neregulata incat produce modificari radicale de la un anotimp la altul. Va fi nevoie de 16 luni pentru ca New Horizons sa transmita pe Terra toate datele si imaginile pe care le-a stocat la bordul sau in timpul apropierii sale de Pluto. La finalul acestui interval, sonda americana se va afla si mai departe de Terra, continuandu-si calatoria in Centura Kuiper, si ar putea sa primeasca o noua misiune – aceea de a studia unul dintre „verisorii” lui Pluto.
„Intalnirea” dintre New Horizons si Pluto a completat misiunea de explorare a celor „noua planete clasice” din Sistemul Solar: odata cu survolarea lui Pluto, toate cele noua corpuri ceresti vor fi fost explorate cel putin o data de o sonda spatiala. De la trecerea sondei Voyager 2 pe langa Neptun la sfarsitul anilor 1980, nicio planeta (clasica, pitica) nu a fost explorata de la o distanta atat de mica, asa cum o face sonda New Horizons.
Pana de curand, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spatial Hubble. Insa acestea reprezentau o simpla succesiune de puncte, difuze, din care specialistii reuseau cu greu sa extraga date stiintifice valoroase. Incepand din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto si a inceput sa trimita spre Terra o serie de fotografii care au rezolutii considerabil mai bune decat cele ale imaginilor transmise de Hubble.
Imaginile trasmise in ultimele zile de sonda arata ca Pluto are o culoare naturala brun-rosiatica, generata de molecule de hidrocarburi care se formeaza in urma interactiunii metanului cu razele cosmice si cu particulele solare din atmosfera, dupa cum au explicat specialistii. De asemenea, recentele date obtinute de specialisti indica faptul ca Pluto are un diametru de 2.370 de kilometri, reprezentand 18,5% din cel al Pamantului, iar satelitul sau Charon are un diametru de 1.208 kilometri, 9,5% din cel al Terrei.
Pluto se afla in Centura Kuiper, o regiune de mini-planete si alte corpuri inghetate care orbiteaza Soarele dincolo de Neptun si despre care se crede ca sunt ramasite ale procesului de formare a Sistemului Solar, in urma cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar. De la descoperirea ei, in 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a ramas un mister pentru savanti, care se chinuie sa explice de ce o planeta cu o raza atat de mica ar putea exista dincolo de lumile uriase ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun.
In 1992, astronomii au descoperit ca Pluto, situata la o distanta de Soare de 40 de ori mai mare decat cea dintre Terra si astru, nu era singura in departarile Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomica Internationala (International Astronomical Union) a decis sa reevalueze definitia unei „planete”. In 2006, cu New Horizons deja lansata, Pluto si-a pierdut titlul de a noua planeta a Sistemului Solar, fiind clasata in categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curatat” spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite in Centura Kuiper.
Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similara centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta si cuprinzand mult mai multe corpuri spatiale, formate din diferite tipuri de gheata. Centura Kuiper a fost denumita dupa Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis si demonstrat existenta acestei centuri de materie a Sistemului Solar.
In afara de New Horizons, astronomii conteaza in anii viitori si pe sistemul de imagistica in infrarosu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spatial James Webb – deocamdata programat pentru lansare in 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetari si mai detaliate, precum compozitia chimica de la suprafata lui Pluto si a satelitilor sai, dar si de la suprafata numerosilor asteroizi care se afla in Centura Kuiper.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
