Sociologul Vladimir Ionaș susține că siguranța României, oferită de apartenența la NATO și de Parteneriatul Strategic România–SUA, nu înseamnă doar garanții de securitate, ci și responsabilități asumate față de aliați. În contextul discuțiilor despre accesul acordat Forțele Armate ale Statelor Unite la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, acesta afirmă că adevărata soliditate a unui parteneriat se demonstrează tocmai în momentele dificile, când fiecare parte trebuie să își arate credibilitatea și sprijinul reciproc.
De când a început conflictul din Ucraina vorbim mereu despre faptul că nu avem de ce să ne facem griji pentru că Romănia este membră NATO si avem și un Parteneriat Strategic cu SUA. Deci suntem apărați. Doar că orice parteneriat vine cu responsabilități de ambele părți.
În povestea cu accesul dat SUA la baza MK pentru avioane de transport și alimentare subiectul principal ține de responsabilitate. Chiar dacă un partener ți-a dat semnale că nu contezi (una din temele folosite zilele acestea), în momentul în care acel partener este în încurcătură îi demonestrezi că ești de încredere și că prietenia ta este una solidă. Așa transformi parteneriatul în unul extrem de solid.
Apropo de teama unor analiști că devenim parte beligerantă în conflict. Haideți să lucrăm pe un scenariu fictiv, dar care pleacă de la un moment petrecut în urmă cu 2 ani: „Ca urmare a unei neînțelegeri între parțile implicate Federația Rusă a atacat România considerând ca MIG-ul ucrainean reparat pe teritoriul României a intrat direct in conflict decolând de pe teritoriul țării noastre. Motivul invocat este fals, avionul plecând din România în Ucraina.
SUA consideră că nu trebuie să intervină în apărarea României pentru a nu fi considerată parte beligerantă și pentru a nu intra în război cu Rusia”.
Dacă avem așteptări de la parteneri trebuie să și livrăm.
– Servicii de creare site web
