Doua dintre evenimentele majore care au marcat momentul “decembrie 1989 in Maramures” le reprezinta parcursul, arestarea si atentatul impotriva fostului prim-secretar al Comitetului Judetean al PCR, Vasile Barbulet, si nasterea “primului ziar liber” din judet. Inainte de evenimentele din Timisoara, din decembrie1989, care au dus la schimbarea violenta a regimului comunist din Romania, in Maramures au existat semnale prevestitoare. In cateva localitati (Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic etc.) au aparut afise care promovau miscarea anticeausista a scriitorului dizident Paul Goma, dupa o regie similara cu Charta 77, initiata in Cehoslovacia de Vaclav Havel.
De asemenea, s-au intetit mesajele impotriva regimului Ceausescu, scrise cu vopsea pe ziduri, fapt pentru care s-au si efectuat cateva retineri (in Cavnic, de exemplu). Un alt semn, confirmat ulterior de colonelul Gheorghe Iliescu, fostul sef al Securitatii Maramures, a constat intr-un manifest care indemna populatia sa se adune in 26 decembrie, pe Dealul Florilor, pentru a protesta impotriva atrocitatilor la care au fost supusi cei care s-au revoltat in Timisoara.
Semnale prevestitoare
Cu toate ca uciderea fostului comandant al Militiei Baia Mare, colonelul Gheorghe Ivan a adus in oras reprezentanti ai Securitatii din Capitala, in serile din perioada 16-20 decembrie, pe strazile din centrul localitatilor din judet erau mai multi oameni decat de obicei.
„Inainte de Congresul PCR din 15 noiembrie 1989, in Baia Mare a murit, in conditii dubioase, comandantul Militiei municipiului, Ivan. Retineti ca, in aceeasi perioada, in alte patru orase din Romania au murit sefii Militiilor (Braila, Campina etc.). Dupa ce Ivan a fost aruncat in aer, in cartierul Sasar, tot judetul a fost scotocit. Ancheta a fost condusa de doi generali de la Bucuresti, apropiati ai lui Ceausescu (n.r., Constantin Nuta si Velicu Mihalea, comandantul Inspectoratului General al Militiei, respectiv adjunctul sau, ambii morti in 23 decembrie 1989 dupa ce elicopterul care-i transporta a fost mitraliat si s-a prabusit), si de consilierul Topolojeanu. S-au facut sute de perchezitii si audieri si nu se intreba doar despre Ivan, ci si despre cine a pus afisele cu Paul Goma in gara din Baia Mare, intre blocuri, in Ferneziu, Cavnic… Vroiau sa arate ca maramuresenii sunt organizati sa lupte impotriva lui Ceausescu”, a mentionat Adiel Florian, astazi presedintele Asociatiei “22 Decembrie” din Baia Mare, si el anchetat la sediul Securitatii judetene, de pe fosta strada Scanteii.
Calin Matei, pe atunci student in Baia Mare, isi aminteste de neobisnuita forfota din oras. „Am aflat prin 18 decembrie ce se-ntampla la Timisoara de la colegi mei, dar discutiile nu se purtau in colective mari. Despre afisele cu Paul Goma am auzit si eu, dar nu le-am vazut, insa am remarcat ca dupa ora 22.00, cand de obicei strazile erau pustii – de altfel dupa ora 24.00 se stingea lumina -, erau mai multi oameni decat in mod normal. Nu se faceau grupuri, erau… trecatori, dar mai multi decat pana atunci”, isi aminteste Matei, astazi vicepresedintele Consiliului Judetean Maramures.
Adunarea populara din 22 decembrie
In 20 decembrie, in ultima sa teleconferinta cu prim-secretarii judeteni, presedintele Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, da ordin sa li se explice cetatenilor ca evenimentele de la Timisoara au fost organizate de servicii de spionaj straine, pentru a destabiliza tara. In aceeasi seara, Vasile Barbulet, prim secretar al Comitetului judetean al PCR Maramures, s-a conformat.
„Organizam in toate unitatile adunari cu oamenii muncii (…), pentru exprimarea adeziunii depline la pozitia partidului nostru, la aprecierile si masurile indicate de tovarasul Nicolae Ceausescu in cadrul teleconferintei. Adunarile sa fie deschise de secretarul organizatiei de partid sau de directorul intreprinderii, sa ia cuvantul patru-cinci tovarasi si sa se adopte motiuni in care sa se exprime sprijinul si adeziunea deplina la pozitia si masurile partidului. Sa se condamne cu fermitate gravele evenimente de la Timisoara – iredentiste, revizioniste, sovine, huliganice, antisociale, antiromanesti -, si sa se exprime hotararea ferma de a actiona strans uniti in jurul partidului, a secretarului sau general, pentru a da riposta cuvenita tradatorilor de patrie (…)”, ordona Vasile Barbulet, prim secretar al Comitetului Judetean Maramures al PCR.
Adunarea “populara” a fost programata in 22 decembrie 1989, pe platoul din centrul nou al Baii Mari.
„In 21 decembrie, s-a facut sedinta si s-a cerut sa protestam impotriva Timisoarei. A fost un puhoi de oameni, de la UMM, de la TRC, de la mina, de la Avicola”, isi aminteste Adiel Florian, care recunoaste ca intrase in PCR in 1966, din convingere, si care era presedinte al sindicatului administratiei locale.
In dimineata zilei de 22 decembrie, in pofida tensiunilor sociale, ziarul judetean „Pentru socialism” a aparut in tiparul obisnuit, cativa proletari din judet fiind pusi sa infiereze in scris protestul de la Timisoara, unde Securitatea, Militia si Armata ucisesera zeci de demonstranti impotriva regimului comunist. In acelasi ziar este publicata si o reactie a episcopului romano-catolic de Bihor indreptata impotriva “nenorocitului” de preot Laszlo Tokes din Timisoara.
„Era presiunea de la centru, pentru a explica in mod tendentios ceea ce se intampla la Timisoara, evenimentele de acolo trebuiau sa starneasca o rectie negative. Iar pe plan local, organismele de partid, de propaganda, supravegheau respectarea directivei oficiale asupra evenimentelor. Sigur, opiniile oamenilor care au aparut in “Pentru socialism” erau dirijate, dar erau reale, in sensul ca s-a discutat cu acei oameni, nu sunt personaje fictive. Mai erau oameni care impartaseau atitudinea oficiala vizavi de ce se petrecea la Timisoara, vizavi de pastorul Tokes, ca asa-i zicea atunci, pastor”, a precizat ziaristul Augustin Cozmuta.
In 22 decembrie, la orele pranzului, prim secretarul Comitetului Judetean Maramures al PCR, Vasile Barbulet, si-a inceput cuvantarea din balconul Centralei Minelor. Barbulet, care avea pe atunci varsta de 58 de ani, era un vechi membru de partid. S-a nascut in Craciunelul de Jos (un sat din lunca Tarnavei, judetul Alba), s-a inscris in Partidul Comunist in 1956 si era tehnician produse finite din lemn. In 1978 a fost numit prim-secretar al Comitetului Judetean Sibiu al PCR, functie pe care a detinut-o pana in 1982, iar doi ani mai tarziu, in 1984, a fost numit prim-secretar in Maramures, functie pe care a ocupat-o pana in decembrie 1989.
„Intalnirea populara era in Piata Gheorghe Gheorghiu Dej, iar Barbulet tinea discursul de pe balconul Centralei Minelor. Lumea a erupt cand s-a dat semnalul ca Ceausescu a fugit cu elicopterul de pe cladirea CC-ului. Cand lumea a inceput sa fuga, Barbulet a coborat si s-a ascuns in subsolul Centralei Minelor, intr-un buncar, unde a stat pana noaptea”, isi aminteste Mircea Catana, pe atunci impresar artistic, astazi presedintele unei fundatii pentru tineret.
Reconstituirea traseului lui Vasile Barbulet
In timp ce manifestantii ocupau Palatul Administrativ, sediul Securitatii si Militiei judetene si sediul ziarului local, din incaperea aflata la subsolul Centralei Minelor, prim-secretarul judetului a luat primele contacte telefonice cu reprezentantii noului pol de putere.
Unii dintre participantii la evenimentele din decembrie ’89 sustin ca Barbulet, speriat de posibilitatea de a fi linsat de multime, a fost protejat de sefii revolutionarilor din Palatul Administrativ, fapt pentru care, mai tarziu, acestia au fost acuzati de catre cei care ocupasera sediul Securitatii de partizanat cu nomenclaturisitii.
„Barbulet a dat cel putin doua telefoane din subsolul Centralei Minelor, eu am raspuns la telefon. Primul telefon a fost dat in seara de 22 decembrie si spunea ca se pune la dispozitia noii puteri, ca vrea sa ajute, si a mai dat un telefon in care a cerut sa vorbeasca cu presedintele CFSN, cu Craciun”, a precizat Mircea Catana.
Calin Matei spune ca Barbulet era foarte speriat si “a fost protejat sa nu fie linsat”. „In noaptea in care s-a lansat diversiunea cu vin securistii, Barbulet ar fi fost scos din buncarul de sub fosta Centrala a Minelor si dus undeva, intr-o casa”, a precizat Catana.
Din subsolul Centralei Minelor, acolo unde fostul prim-secretar judetean al PCR, Vasile Barbulet, s-a ascuns dupa ultima sa cuvantare, in seara de 22 decembrie, a fost transportat, pe ascuns, la unitatea militara de Aparare Locala Antiaeriana din Baia Mare, situata pe actuala strada Avram Iancu. De acolo, seful obiectivului, capitanul Dumitru Ardusatan, l-a dus pe Barbulet in centrul vechi, la casa lui Aurel Rosu, fostul sef al Gospodariei de Partid, si apoi in beciul unei case situate pe strada Ecaterina Teodoroiu.
“Ardusatan l-o dus pe Barbulet la sediu ALA Baia Mare si l-o ascuns acolo. Apoi, s-o inteles cu Maxim de la Militie sa-l duca la Rosu, asta statea in spate la birtul Ignis. Noaptea, Rosu i-o zis lui Barbulet: “Du-te unde vrei ca eu nu te mai tin, ca se poate sa vina Securitatea la mine”. Si el o fugit si pe Ecaterina Teodoroiu, la o familie ce statea peste drum de casa unde apoi si-a facut sediul PNTCD. S-o ascuns in beci”, confirma Adiel Florian, care a asistat la “interogarea” lui Barbulet, dupa ce acesta a fost “arestat” de revolutionari.
Din beciul casei de pe strada Ecaterina Teodoroiu a fost ridicat Barbulet de revolutionari inarmati ce faceau parte din gruparea condusa de profesorul Calin Vintila, ce ocupase sediul Securitatii. Dupa “ancheta” condusa de procurorul Octavian Ciolte, acum avocat, Barbulet a fost dus in arestul unei unitati militare din Baia Mare.
„Trebuia arestat Barbulet. Cum s-o intamplat treaba? In noaptea de 23 spre 24, i-am adus la Securitate, unde aveam noi comandamentul, pe Tineghe si pe Ardusatan. I-am dezarmat, noi aveam automate, si i-am zis lui Ardusatan: „Din momentul asta esti arestat. Daca nu spui adevarul te impuscam acuma. Spune unde-i Barbulet?”. De fata erau procurorii Cioltea si Babici (asta a devenit procuror militar la Cluj). Ardusatan o spus adevarul, ca l-o dus acasa la Rosu, asa ca l-am eliberat. Apoi s-a trimis o echipa, cu capitanul Stetca si cu revolutionari, la Rosu acasa si l-o adus la comandament. Si pe Rosu si l-am intrebat: „Unde l-ai dus pe Barbulet? Daca nu ne spui, ii bai, te executam!”. Ne-o spus, i-am dat si lui drumul si ne-am dus dupa Barbulet. Cand l-am adus aici pe Barbulet, Calin Vintila si cu Cioltea l-o intrebat: “De ce v-ati ascuns?”. „Mi-o fost frica”, o zis Barbulet. Am hotarat sa-l duca Armata la unitatea militara, in arest”, a declarat Adiel Florian.
Insa actualul presedinte al Asociatiei „22 decembrie” a recunoscut si ca ultimul prim-secretar PCR Maramures era sa fie impuscat in sediul Securitatii de fostul armurier Gheorghe Mihalache. Dupa revolutie, Mihalache a ajuns primarul unei comune botosanene, facandu-se remarcat prin faptul ca a fost primul edil care a intrat in greva foamei, care a blocat un drum si care si-a dat prefectul in judecata. Din fericire pentru Barbulet, glontul tras de viitorul primar botosanean l-a ratat.
“Un singur cartus s-o tras la Revolutie, in data de 23 spre 24, la ora 2 noaptea, cand l-am scos pe Barbulet din biroul de la Securitate unde o fost anchetat. Unu Mihalache, fost armurier dat afara din Armata, o tras un cartus din automat pe langa capul lui Barbulet – s-acuma cred ca-i cartusul acolo. Astia (n.r., revolutionarii) o sarit pe el: “Ce faci, bai?”. El o zis: „M-am pierdut.”. I s-o si luat arma pe loc. Eu cred ca o facut-o intentionat, o fi vrut sa-l impuste, Dumnezeu stie…”, spune Adiel Florian.
Dupa o perioada scurta petrecuta in arestul unitatii militare, fostului prim-secretar Barbulet i s-a permis sa paraseasca judetul.
“Dupa ce elanul revolutionar s-a mai calmat, a venit cineva sa-i ridice lui Barbulet efectele personale din birou. Am facut un proces verbal si-o luat butoni, stilou de aur, ce Dumnezeu mai avea el pe acolo prin birou, si intr-o perioada relativ scurta, o saptamana, doua, a fost incarcat intr-un camion si dus. A plecat din oras”, spune Mircea Catana. Din ultimele informatii, Barbulet s-a stabilit in celalalt judet pe care l-a condus pe timpul comunistilor, Sibiu.
Primul ziar liber
Alt element important al acelei perioade este aparitia primului ziar liber. Putini stiu insa, ca in 22 decembrie, ziaristii locali pregatisera pentru ziua de 23… un nou numar din „Pentru socialism”, insa acesta nu a mai vazut lumina tiparului.
„Era un fel de stand by, cum se spune acuma, nu se stia ce cotitura vor lua evenimentele si era pregatita o versiune pe calapodul vechi in functie de… daca cursul evenimentelor va merge asa, mergem cu varianta asta, daca nu, mergem cu alternative. Urma sa se decida in ultimul moment daca asa sau asa, era pe muchie de cutit”, recunoaste astazi Augustin Cozmuta.
In dimineata de 23 decembrie, la presiunea noii puteri, a fost tiparit, in patru pagini alb-negru, sub supravegherea revolutionarilor si coordonarea lui Augustin Cozmuta, pe atunci in varsta de 45 de ani, primul ziar „Graiul Maramuresului”.
„Dupa manifestatia din centrul nou s-a format un grup spontan care a zis: “Dom’le noi ne ducem la ziar”. Eu i-am asteptat pe acei tineri, considerati revolutionari”, spune zisristul Cozmuta.
In primul numar al noului ziar apare semnatura unui singur ziarist, Augustin Cozmuta. Logica ziarului semnat de manifestanti a constat in lipsa articolelor scrise de ziaristi, care au pregatit un nou numar din „Pentru socialism” si apoi au plecat acasa, precum si in faptul ca… oamenii din strada aveau si dreptul sa-si exprime opiniile, dupa cum a motivat Cozmuta.
„Primul “Graiul Maramuresului”, unde eu am scris editorialul „Sa traim adevarul clipei”, s-a facut in cursul noptii, iar la tipar a intrat abia spre dimineata. Cei care au contribuit au fost tinerii revolutionari care erau in redactie”, spune Cozmuta, care scria in editorialul sau: “O sa ne intrebam multa vreme de acum inainte cum a fost posibila o asemenea tiranie odioasa, care a devenit criminala cu propriul popor si nu putea sfarsi altfel decat lamentabil si rusinos. Dar nu asta ne preocupa acum, ci ziua de maine, viitorul. S-avem ochii atintiti cu incredere spre inainte, spre ceea ce ar trebui sa devina tara si o data cu ea si noi…”.
Saptamana viitoare, ultimul episod al ciclului „22 dupa 22” abordeaza capitolele privind violentele impotriva nomenclaturistilor, povestea militarului secerat de gloante in Baia Mare, demisia in bloc a CPUN Maramures si primele alegeri libere din Romania, cine si cum a filmat revolutia din Baia Mare. Totodata, isi propune sa elucideze cea mai grava diversiune din decembrie 1989 in Maramures, un scenariu in care actorii erau trupele de Securitate de la Somcuta Mare, Armata si revolutionarii, si care viza un masacru similar cu cel de la Aeroportul Otopeni din preajma Bucurestiului. De asemenea, „22 dupa 22” conchide daca in Maramures… a fost sau n-a fost?
CITESTE SI:
- REVOLUTIA IN MARAMURES – Adevaruri despre acapararea puterii in decembrie ’89
- PRESA LOCALA – Cum s-a eliberat „cainele democratiei” de propaganda in care a fost inlantuit de regimul comunist
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
