Una dintre afacerile clericilor isi are filonul in cimitire, determinata de inflatia galopanta a preturilor locurilor de veci. Vanzarea mormintelor genereaza castiguri neimpozitate, multiplicate in ultimii ani printr-o strategie despre care prea putini vorbesc: vanzarea de mai multe ori a aceluiasi loc de veci. Cel mai nou episod din cazuistica de profil: mormantul vandut de patru ori, cu tot cu morti! Urmeaza o poveste terifianta.
Tranzactiile cu locuri de veci implica bani neimpozitati, fenomenul dezvoltand in ultimii ani o strategie despre care prea putini vorbesc: vanzarea de mai multe ori a aceluiasi loc de veci. Nimeni nu pare incomodat de faptul ca, de multe ori, mormintele se vand cu tot cu morti. Nu-i mare scofala, se inlocuieste crucea, se inscriptioneaza numele noului proprietar si problema e rezolvata, chiar daca nu crestineste. Desi clericii sustin ca acest tip de comert este legal, adevarul este altul.
Strategia castigurilor „indoliate”
Banii implicati in tranzactiile cu locuri de veci nu sunt impozitati pentru ca doar administratia cimitirului poate elibera chitanta care atesta concesionarul mormantului, iar cimitirele, desi sunt situate pe terenuri aflate in proprietatea statului, sunt date gratuit in administrarea cultelor, acestea fiind scutite de plata impozitelor. Prin extensie, nici cumparatorul, nici vanzatorul locului de veci nu plateste impozit.
Afacerea ilegala de revanzare a locurilor de veci nu se poate face fara girul sefului parohiei care administreaza cimitirul, de multe ori acesta avand chiar rolul de intermediar. Strategia prin care se ocoleste legea e simpla.
Pentru ca cimitirele fac parte din domeniul public, locurile de veci nu pot fi vandute, acestea fiind concesionate pe diferite perioade de administratorul cimitirului, contra unei sume cuprinse in Baia Mare intre 210 si 1.000 de lei si a unei taxe a carei ciclicitate este impusa de acelasi administrator. Aceasta este metoda oficiala pentru a dobandi un loc de vechi.
Cum cimitirele sunt in mod oficial pline, cei cu bani isi pot cumpara un loc de veci de pe piata neagra. In acest caz, vanzarii i se spune “donatie”, iar preotii spun ca este legala, argumentand cu un articol din Codul Civil care ii da dreptul cetateanului sa-si doneze dreptul de folosinta a unui bun concesionat. Asa a prosperat specula, afacerile notarilor si bugetele intermediarilor, astazi un loc de veci in cimitirul central al Baii Mari vanzandu-se cu 5.000 de lei.
Insa cel mai grav aspect al acestor afaceri ilegale care prospera sub protectia bisericii, politiei, primariilor, institutiilor de control fiscal si penal, consta in rapacitatea celor implicati direct in tranzactii, care mai nou nu se sfiiesc sa vanda chiar si mormintele celor care mai au apartinatori in viata.
“Am venit la mormantul sotului si am gasit o groapa!”
Andrei Costinas este singurul preot din Romania paroh al unei catedrale catolice, cea hramul “Adormirea Maicii Domnului”, situata pe fosta strada Baia Sprie, actualmente Vasile Lucaciu, din Baia Mare. Edificiul, finalizat in 1911, a fost ridicat din donatiile baimarenilor, cea mai mare parte a banilor provenind din fondurile ctitorului, preotul greco-catolic Alexandru Nicolae Breban, fost primar al orasului si senator in Parlamentul Romaniei.
In spatele catedralei construite de greco-catolici, in micul cimitir administrat de preotul ortodox Costinas, situat in apropierea centrului orasului, de curand a avut loc un nou episod din epopeea afacerii ilegale cu locuri de veci.
Ana Gherman are 84 de ani si, cu cateva zile inainte de Luminatie, a gasit in locul mormantului sotului sau… o groapa. Monumentul funerar a disparut, iar peste osemintele socrilor si a sotului ei era turnat un strat de beton proaspat.
„Socrul meu a murit in ’62, in ’79 a murit soacra-mea, iar in ’80 a murit sotul meu. Locurile de veci au fost cumparate de socrul meu, prin 1960, cand a fost amenajat si monumentul funerar. Eu locuiesc in apropiere si de peste 30 de ani, din doua in doua zile, veneam sa curat si sa ingrijesc mormintele. De multe ori, preotul Costinas ma vedea la morminte. In duminica dinaintea Luminatiei, am venit sa aduc un buchet de flori si in locul mormintelor am o sapatura! Nu mai era nimic, nici capac, nici cruci, nimic… M-am speriat”, spune Ana Gherman.
Preotul: „Faceti repede ceva, ca eu dau drumul la lucrare!”
Femeia a intrat in biserica pentru a cere ajutor preotilor, dar i s-a spus ca trebuie sa vorbeasca doar cu parohul Costinas. „Pe preotul Costinas l-am gasit a doua zi. Mi-a spus ca mai demult a venit o doamna din Bucuresti, cumnata mea, cu o hartie semnata de niste martori, ca ea e ultima mostenitoare a defunctilor si ca vrea sa rascumpere locurile de veci. Dar preotul nu s-a intrebat daca fratele ei a avut familie? L-am intrebat ce sa fac in situatia asta si mi-a zis: „Faceti ceva, da cat de repede, ca eu dau drumul la lucrare.”. Si a dat drumul la lucrare, s-a turnat beton peste morti… Da eu ce sa fac? Eu am facut asta? El trebuia sa repare ce o gresit!”, e convinsa femeia.
Nepoata Anei Gherman, Angela Lumezeanu, a incercat sa isi ajute matusa si a cautat rezolvare la sefii ierarhici ai preotului Costinas, la Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului. „De la Episcopi, un inspector a vorbit telefonic cu parintele Costinas si mi-a spus sa ma duc la el ca ma asteapta sa discutam. Insa la biserica nu ma astepta nimeni”, a spus nepoata femeii.
Fals in declaratii, inregistrat in arhiva parohiei
Locul de veci al familiei Gherman, originara din Cadichioi (Bulgaria), unde sunt inmormantati sotii Gheorghe si Maria, si fiul lor, Eugen (sotul Anei Gherman), a fost rascumparat ilegal in primavara anului 1991, de Elena Gherman, fiica si sora celor decedati. Aceasta locuia in Bucuresti si, in urma decesului parintilor, a intrat in conflict cu familia fratelui ei, cu care s-a judecat mai multi ani pentru mostenire, insa nici reglarea problemei mostenirii nu a stins conflictul, femeia facand demersuri pentru a deveni concesionara locurilor de veci.
Preotul Andrei Costinas, care a refuzat sa explice oficial situatia creata, a recunoscut ca a fost contactat de Elena Gherman si ca el a fost cel care i-a explicat pasii pe care trebuie sa-i faca pentru a intra in posesia mormintelor. Insa solicitarea Elenei Gherman, o hartie scrisa de mana, inregistrata in documentele parohiei conduse de Costinas, se bazeaza pe un fals in declaratii. Aceasta sustine ca este singura mostenitoare in viata a sotilor Gherman, fapt certificat cu… seriile de buletin ale unui verisor si a unui nepot, necunoscuti de familie, ambii din Bucuresti.
„Mi-a dat hartia care i-a trimis-o cumnata-mea… E o hartie simpla, scrisa de mana, certificata de un verisor de-al ei si de un nepot. Dar ea n-avea niciun nepot in afara de copii mei. Eu nici nu stiu cine-s martorii aia. Si chiar daca ar fi fost reali, preotul nu s-a intrebat: „Aia din Bucuresti de unde stiu ca nu mai exista mostenitori in Baia Mare?”, spune Ana Gherman.
In baza unei hartii fara nicio valoare juridica, preotul Andrei Costinas a aprobat trecerea locurilor de veci in concesiunea Elenei Gherman, care la vremea aceea avea 69 de ani. Aceasta isi explica solicitarea prin faptul ca vrea sa fie ingropata de familia ei si ii scrie preotului: „Concomitent am trimis prin posta suma de 5.000 de lei + 100 de lei pentru cheltuieli postale.”
In schimbul banilor, preotul Costinas a eliberat o adeverinta care atesta ca Elena Gherman este noua concesionara a celor doua locuri de veci, ignorand faptul ca in respectivul loc era ingropat si sotul Anei Gherman, femeia pe care, atunci cand mergea acasa, o vedea ingrijind mormantul. De altfel, faptul ca in mormantul dublu erau inmormantate trei persoane este mentionat si in cererea Elenei Gherman, aprobata de preotul Costinas.
„Acea hartie nu a fost cercetata de parinte (n.r., preotul Costinas). Nimeni nu s-a intrebat cat de veridice sunt afirmatiile din cererea de rascumparare, erau trecute trei nume pe piatra funerara, mormantul era ingrijit…”, spune Angela Lumezeanu, nepoata Anei Gherman.
Ana Gherman spune ca a intrat greu in posesia unei copii a cererii de rascumparare a locurilor de veci. „Pana la urma am fost la preot cu un baiat care-i politist si care locuieste la mine. I-am zis sa-mi dea originalul, sa vad ce-i trecut pe verso, dar n-a vrut. A zis ca ala-i as in maneca lui, la Tribunal. Si n-a vrut sa ni-l dea”, spune femeia.
Sirul tranzactiilor locurilor de veci
La niciun an dupa ce i-a platit 5.100 de lei preotului Costinas, in 1992, femeia a revandut mormintele parintilor si fratelui ei, iar in 2000, cand a murit, a fost inmormantata in Bucuresti, acolo unde avea de altfel un loc de veci.
La randul sau, al treilea cumpator al mormintelor, Grigore Husar, ofiter in rezerva, le-a revandut in 2010, la opt ani de la cumparare, doctorului Ioan Blajan, fost presedinte al PSD Baia Mare si fost director al Spitalului Judetean. De fiecare data intermediarul tranzactiilor a fost preotul Andrei Costinas, fapt confirmat atat de Husar, cat si de Blajan.
Pretul ultimei vanzari este de 10.000 de lei, aproape 2.500 de euro, dupa cum sustin parti implicate in scandal. „Am cumparat cele doua locuri de veci prin ’92, in urma unui anunt la mica publicitate, de la Elena Gherman. Apoi, dupa ce a fost facut cimitirul militar din Horia 2, unde am primit doua locuri, am vandut mormintele. I-am spus preotului Costinas ca vreau sa vand si sa imi spuna daca aude ca vrea cineva sa cumpere. Cand am semnat contractul si am primit banii, semnatura cumparatorului (n.r., a doctorului Ioan Blajan) era deja acolo. Stiam ca acolo sunt ingropati doar sotii Gherman, parintii celei care mi-a vandut mormantul, doar ei erau trecuti pe cruce, puteti verifica”, a mentionat Husar, contrazis de Ana Gherman („Pe piatra funerara erau trei nume: Gheorghe, Maria si Eugen Gherman.”)
Una dintre dovezile ca pe monumentul funerar revandut de trei ori erau inscrise trei nume a disparut. La fata locului nu mai exista piatra funerara, preotul Costinas sugerand ca ar apartine acum noului proprietar al locurilor de veci, care are obligatia sa adauge o placa la monumentul pe care-l va monta acolo, in care sa fie inscrise numele celor trei din familia Gherman.
Insa noul proprietar, doctorul Ioan Blajan, sustine ca nu stie nimic de vechea piatra funerara, de lucrare raspunzand niste pietrari angajati tot prin mijlocirea parohului ortodox al catedralei catolice.
„Eu am cumparat anul trecut. L-am intrebat pe parintele Costinas daca nu stie de vanzarea a doua locuri de veci si el l-a contactat pe vanzator si tot el m-a ajutat la tranzactia propriu-zisa. N-am fost niciodata la fata locului, acum aud prima data de existenta unor probleme. Nici de cruce nu stiu nimic, am contactat o firma care se ocupa cu monumente funerare, tot prin parintele Costinas, si ei se ocupa de realizarea mormantului”, a precizat al patrulea cumparator, Ioan Blajan.
Ana Gherman sustine ca preotul Costinas, intrebat pe monumentul funerar a spus ca “acolo-i undeva, trebuie s-o cautam”. „Pe piatra funerara se vede inscriptia cu numele sotului meu”, a precizat femeia.
Preotul: „Ii dam un loc langa gard, sa nu facem tam-tam”
Desi sustine ca preotul Andrei Costinas i-a propus o solutie de compromis, Ana Gherman spune ca nu-si va inceta demersurile sale, pana cand nu se va reveni la situatia initiala, adica nu se va reconstrui monumentul familiei sale.
„A vorbit o nepoata de-a mea cu preotul Costinas si i-a zis: „Spune-i la bunica ca ii dam un loc langa gard, si sa nu facem tam-tam”. Asa i-a spus la nepoata mea! Adica eu sa-mi iau mortii in plasa, sa ma plimb cu ei prin cimitir?”, se intreaba Ana Gherman, care a refuzat oferta crestineasca a lui Costinas.
Pentru ca nu e fenomen meteorologic, sa fie produs de natura, cazul mormintelor platite de patru ori parohiei ortodoxe conduse de preotul Andrei Costinas are, fara indoiala, vinovati. Insa cine sunt acestia?
„Eu cred ca si cumnata mea si popa. Ei, impreuna. Ca popa, cand a venit ea, trebuia sa verifice si vedea ca nu e unica mostenitoare, mai sunt si eu si copiii mei. Nu trebuia sa se grabeasca sa dea drumul la vanzare. Mai ales ca m-a vazut curatand mormantul, ne intalneam la Luminatie la mormant… Acuma ce pot eu sa fac? Ca nu eu le-am incurcat acolo…”, spune Ana Gherman.
In tot acest scandal, un argument in plus pentru perpetuarea, cu girul Bisericii, a vanzarii succesive a mormintelor cu tot cu morti, ignorand urmasii celor decedati, planeaza o suspiciune majora. Argumentul rascumpararii unui loc de veci pe baza declaratiei pe proprie raspundere n-are nicio baza legala. Pe acest rationament, oricine poate intra in posesia oricarui loc de veci. In acest caz, cea care a procedat asa, sfatuita chiar de preotul Costinas, Elena Gherman, a murit in urma cu zece ani, fara sa raspunda pentru declaratia falsa si neverificata de administratorul cimitirului.
Cat despre situatia incurcata a unui mormant cumparat de patru persoane (Gheorghe Gherman, Elena Gherman, Grigore Husar si Ioan Blajan), care au platit de patru ori taxa de concesiune parohiei administrate de Andrei Costinas, a ramas sa o descurce Ana Gherman, o femeie in varsta de 84 de ani, de parca vina i-ar apartine ei si nu preotului.
De ziua mortilor, in lipsa pietrei funerare, cei din familia Anei Gherman au adus cu ei o cruce, sa o puna la capataiul decedatilor, acum acoperiti cu o pelicula de beton. La plecare, au dus-o acasa, din cauza situatiei facute incerta de seful parohiei si nelamurita de sefii sai de la Episcopia Ortodoxa dintr-un motiv care poate fi considerat oricum, numai crestinesc nu. In 2 octombrie, cei de sub beton au avut cruce din nou, insa doar pentru o zi.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
