Să-i îndreptăm pe cei strâmbi. O partidă care nu trebuia să se joace?

„Nu au ce căuta aceste mesaje geopolitice în sport. A juca fără spectatori înseamnă o pierdere foarte mare şi financiară, dar în principal şi de susţinere a echipei naţionale. UEFA nu permite transmiterea mesajelor politice pe stadioane. Sportul este sport şi atunci politica se manifestă în afara stadioanelor, în studioul de televiziune”, a spus acesta.

Dar este normal să ne întrebăm, așa cum au făcut-o și cei din tribune, cu bannerul și scandările, dacă această partidă n-ar fi trebuit să aibă loc. România nu a recunoscut așa-zisul stat Kosovo și continuă să susțină că acest ținut reprezintă leagănul în care s-a născut, a crescut și s-a dezvoltat poporul sârb. Și atunci „Kosovo nu-i Serbia?”.

Imaginați-vă că etnicii secui de la noi și-ar face o echipă de fotbal și ar cere la UEFA să o înscrie în competițiile oficiale europene. Și, dacă ar face-o, ar trebui să joace România cu „țara” surogat situată în inima ei, doar pentru că aș au decis niște ticăloși plătiți boierește din banii federațiilor? „UEFA are regulile ei” am tot auzit astă noapte și ele trebuie respectate.

Dar oare includerea participării kosovarilor în competițiile sportive nu este tot o implicare politică? Haideți să-i băgăm să joace, sportul unește, lumea se obișnuiește, iartă, uită pe stadion sau în sălile de sport și până la urmă țările îndărătnice vor recunoaște provinciile făcute peste noapte „țări” de către cei care conduc lumea, în funcție de interesele lor, evident.

Interesant este câtă amploare s-a dat unei întâmplări care, în mod normal, trebuia să rămână între zidurile Arenei Naționale. Acești kosovari, s-a văzut încă de la încălzire, avea și o strategie „politică” în afara celei sportive. Abia au așteptat să se întâmple ceva ca să aibă motiv să iasă de pe teren. Și la terminarea ei un jucător s-a „războit” cu spectatorii prin gesturi obscene, pesemne nemulțumit de reluarea meciului. Dacă arbitrul oprea meciul, jandarmii evacuau imediat sectorul respectiv, rămâneam cu un simplu incident de genul celor care se petrec peste tot în lumea sportului.

Dar nu, s-a dorit să capete amploare pentru ca „bravii” fotbaliști kosovari să fie menționați în istorie pentru lupta lor în recunoașterea statului. Haideți să ne imaginăm că un grup de băieții ar fi afișat un banner pe care ar fi scris „Crimeea e Ucraina”, arbitrul ar fi avut aceeași reacție, i-ar fi trimis pe jucători la vestiare? Mă îndoiesc. Mai degrabă „huliganii” ar fi fost felicitați, decorați și declarați eroi ai luptei pentru libertate și democrație.

Da, îi dau dreptate lui Asztalos, geopoliticul nu are ce căuta în sport. Doar că nu are ce căuta peste tot, indiferent de țară, zonă, competiție. Numai că politicul este prezent peste tot, face parte deja din structura sportului, i-a mâncat deja spiritul.

Pentru că, bunăoară, împiedicarea unor sportivi să participe la competiții din cauza unui război să spunem, este tot o chestiune geopolitică. Sau asta nu se pune, nu-i așa?