Intentia noastra de aceasta data este evaluare, sub aspectul realizarii marcajului, a unui alt traseu turistic marcat in vara 2008 cu triunghi albastru, concomitent estimand timpul mediu de parcurs si inregistrand cu ajutorul GPS coordonatele si trekk-ul in vederea amplasarii lor pe harta turistica a zonei.
Vezi galeria foto (click aici…)
Plecam la 8,30 dimineata, pe un ger aspru, din Baia Mare spre Baia Sprie, din nou cu senzatia ca iar am ratat la mustata, adica doar cu cel mult 5 minute intarziere, fantastica ivire a soarelui, estompat de matinalele neguri din Danesti, deasupra Mandrei Vederi (dealul cu paduricea de molid si pin rosu situata deasupra vechilor bai, recent modernizate, valorificand balneoclimateric zonal resursele minerale de ape sulfuroase).
La ora 9 oprim langa gura Cheilor Danesti, acolo unde apele valea Izvorul Bulzului trec pe sub asfaltul DJ 184 scurgandu-se spre sud, altfel spus la circa 150 m vest de basilica ortodoxa din Danesti.
Ne luam rucsacii usori si betele de tura, simtind pe loc violenta muscatura a gerului.
In curand urmam inspre amonte, pe malul geografic stang, valea Izvorul Bulzului prinsa binisor in cuirasele alb-translucide de gheturi.
Depasim cateva gospodarii situate pe un mal si altul si imediat dupa aceea traversam un podet. Intram pe nesimtite in Cheile Danesti (scurte) avand versantul geografic drept al vaii Izvorul Bulzului format din dealul Tieiului (tiei = chei) iar cel geografic stang din dealul Plescuta.
Versantul sud-estic al primului ofera privirii un abrupt stancos, cu cateva bulzuri riodacititice spectaculoase, fiind impadurit cu goruni, fagi si carpeni, deasupra cu o larga poiana locuita de o modesta, dar inimoasa, familie de tarani.
Dealul Plescuta e integral acoperit cu gorunet spre est-sud-est in timp ce versantul sau vest-nord-vestic e stancos/bolovanos iar din vara acestui an, din nefericire, Agentia de Protectia a Mediului si Garda Nationala de Mediu Maramures au avizat deschiderea unei cariere de piatra care va impieta grav asupra salbaticiei si spectaculozitatii zonei.
Depasim repede un izvor captat, vana de apa tasnind neostoita prin conducta PVC. Nu peste mult, ceva mai sus si pe aceeasi parte stanga a sleaului de caruta dam cu privirile de o extraordinara draperie grea de gheata crem, spre bej inchis, formata dupa prelunga scurgere a evantaielor nevazute de apa peste un scoc stancos abrupt.
Chiciura fina, atarna precum niste ciudate lazane din ramurile arinilor.
Pe valea Izvorul Bulzului ochiuri cristalin-transparente scapate deocamdata stransorii ghetii, ofera adesea privirii superbe sloiuri slefuite de curent aducand unor ciorchini, limbi de clopotei ori sofisticati cercei.
Iesim din Cheile Danesti spre zona lor estica. In lunca ingusta cu arini apar claile de fan cu discontinue gulere de nea, o casuta de vacanta modesta.
La 30 de minute de la debut, in stanga drumului se iveste un marcaj turistic foarte recent si la fel de neglijent facut (marime nestandardizata, vopsea pensulata fara sablon), cruce albastra, conducand probabil spre vestitul obelisc falic riodacitic neaos botezat de danesteni P..a calului.
In mod firesc marcajul cruce albastra ar fi trebuit sa debuteze in acelasi loc cu triunghiul albastru (la iesirea din Cheile Danesti) si nu sa apara aici dintr-o data, fara macar o sageata/panou indicator precizand directia/obiectivul vizat, distanta aproximativa si timpul mediu de parcurs. Modul de realizare tradeaza, precum in foarte multe alte cazuri, diletantismul habarnist dublat de indolenta celor care-l facusera (probabil in cadrul unui proiect generos finantat, si neverificat, de UE).
Valea Izvorul Bulzului continua in dreapta drumului de caruta, dincolo de ea si pe un plan superior se ivesc printre neguri mai intai dealul Muta Mica, mai apoi dealul Muta Mare, pe unde ne vom intoarce.
Marcajul triunghi albastru abandoneaza la un moment dat (fara a fi deloc clar de ce?!) poienile de pe malul geografic drept al vaii Izvorul Bulzului. Pentru a-l urmari trecem cu deosebita prudenta prin vadul alunecos si inghetat.
Imediat in dreapta apare linia de inalta tensiune ce continua spre Cavnic traversand culmea dealului Crucii.
Zarim urme de vulpi, iepuri si mistreti. Liniste si ger muiat treptat, pe masura ridicarii soarelui pe bolta.
Nu peste multa vreme, la o confluenta, triunghiul albastru coteste stanga, marcajul urmand de aici inspre amonte valea Izvorul Bulzului.
Marcajul e destul de rar si prost amplasat pe latura dinspre sleaul de caruta a arborilor, ori a bolovanilor, nefiind vizibil decat din apropiere si nicidecum din ambele directii de mers.
O suita de sageti neglijent vopsite, ba albe, ba albastre, vor sa vina in completarea orientarii.
La un moment dat privind spre stanga si in sus se vede o portiune din vasta pajiste a varfului Blidiristea inconjurata de codrul matur de fag, deasupra lui varfului Ulmoasa Mica iar ceva mai spre nord-vest varful Portita.
Remarcam in zona prezenta pe versantii impaduriti cu fag si carpen intercalat cu goruni a numeroaselor formatiuni stancoase, adesea sub forma unor lungi spinari, alteori ca platose imense ori sub forma unor ciudati martori de eroziune, cateodata ca frante obeliscuri avand socluri conglomerat vulcanice.
Daca in debutul traseului neaua nu avea peste 8-10 cm grosime, acum, dupa circa 2 ore de mers, stratul de zapada, pufoasa si fosnitoare din pricina stelutelor de gheata, atinge lejer 25-28 cm, fara a ne crea insa probleme de deplasare.
Practic, timp de 2 ore si jumatate urmam fidel inspre obarsii valea Izvorul Bulzului. Ajungem in final intr-o mica poienita de la confluenta a doua vai.
Marcajul triunghi albastru traverseaza prin vad spre nord, ivindu-se apoi la baza unui fag. Din acest loc poteca continua probabil spre Piatra Bulzului si-apoi spre Poiana Arsita (si varful Mogosa) disparand, ca si marcajul.
Asta, plus panta deosebita de mare si prezenta unui valcel glazurat ne fac sa renuntam sa continuam acum spre Piatra Bulzului situata nu departe, pe o culme flancata de paraie-obarsiile vaii Izvorul Bulzului.
Din acest moment revenim in poienita la marcajul amplasat pe un conglomerat vulcanic. Continuam sa suim la dreapta (est-sud-est) prin poienite succesive. Avem la un moment dat posibilitatea sa penetram la stanga-n sus (nord-est) pentru a accede in Poiana Arsita (zona sud-vest) sau sa o luam tangent spre sud-est pentru a intersecta doua marcaje turistice realizate de catre colegii mei de tura in anii precedenti.
Unul cruce albastra, debuteaza in dealul Cornului-Surdesti, traverseaza culmea dealului Crucii si continua pe sub Piatra Soimului in Cavnic. Celalalt marcaj cruce rosie, debuteaza in Surdesti aproape de Piatra Rosie si conduce prin dealul Crucii (culme) si Poiana Arsita pe varful Mogosa.
Dupa 3 ore si jumatate de la plecare ajungem la o raspantie cu o casoaie de varat amenajata din boltari de beton. Sub ea si spre sud-vest e debutul unei vai modeste, afluent a vaii Izvorul Bulzului.
Dam peste marcajele cruce albastra si rosie iar pe un fag monumental dindaratul unei pastorale colibe, de sageata rosie ce o ia la stanga spre Piatra Rosie in timp ce una albastra continua spre inainte si imediat la dreapta.
Aici facem un scurt popas pentru ceai si fortificare dupa care ne angajam pe traseul marcat cu cruce albastra.
Traversam o zona cu huci de alun, fag si carpen, ajungem in stanga liniei de inalta tensiune, coboram spre o vaiuga in stanga careia continuam pe un vechi drum de caruta, ocolind astfel prin nord-nord-vest dealul Muta Mare in timp ce, din ce in ce mai aproape, auzim zgomotul pustilor de vanatoare.
Iesim intr-o sa ce leaga dealul Muta Mare (nord-est) de dealul Muta Mica (sud-vest). Remarcam in dreapta o cabanuta si cateva clai langa un stalp de inalta tensiune.
De aici, privind spre est putem vedea Piatra Rosie (coltul vestic) apoi o buna portiune din Surdesti, stancaria cu Via Dolorosa a Bulbucului Mic si-n dreapta acestuia sulita celebrei biserici din lemn, monument UNESCO, din Surdesti.
O vreme ne deplasam pe versantul sud-estic cu livezi clasice, ajungand la o rastignire amplasata in saua dinaintea dealului Muta Mica.
De la rastignire continuam la stanga, pe la liziera cu gard viu a unei clasice plantatii de mar, iesim intr-o vasta belvedere spre bisericuta de lemn a cimitirului din dealul Cornului–Surdesti.
La stanga ei apare noua biserica zidita si cu turle argintii din acelasi Surdesti, ceva mai la dreapta si mai spre sud ivindu-se dealul Magura Cetatelei.
De aici coboram usor spre stanga si dam de un sleau ingust limitat de un gard din cabluri de otel.
Continuam spre sud-vest pana la asfaltul DJ 184-Baia Mare-Cavnic, adica la circa 50 m est de culmea dealul Cornului (dupa 5 ore si jumatate de la debut).
De acum mai avem de talpuit pe asfalt circa 2 km si jumatate.
Iesim in curand din Surdesti si intram in Danesti, lasand spre stanga devierea spre satul Cetatele.
Dupa 6 ore de la plecare, admirand in dreapta soselei basilica ortodoxa din Danesti iar la stanga, putin mai departe, dealul Mandra Vedere decorat de molizi si pini albiti de chiciura.
Ne incheiam circuitul turistic final 2008, pornind spre Baia Sprie-Baia Mare.
Gerul aspru si negurile sure isi reintra din nou in drepturi.
Evaluandu-mi realizarile turistice din 2008 constat ca din nou am depasit de departe mia de km talpuiti pe diferitele coclauri montane, adunand sute de pagini in cele 67 de rute turistice si mii de imagini, afectiv emotionale ori digitale in tolba doldora a amintirilor.
Vorba aia, La anul si la mai mare! Doamne da!
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
