Premiile Nobel s-au nascut din vointa inventatorului dinamitei, savantul si industriasul suedez Alfred Nobel (1833 – 1896), gratie unei clauze mentionate in testamentul sau redactat la Paris, in 1895, cu un an inainte de a muri. Industriasul suedez a luat decizia de a dona in fiecare an veniturile generate de imensa lui avere unor personalitati care s-au evidentiat in anul precedent pentru servicii aduse omenirii.
Potrivit acestui testament, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, care reprezinta in zilele noastre echivalentul a 1,7 miliarde de coroane (197 de milioane de euro), au alcatuit un capital ale carui dividende anuale trebuie distribuite „acelora care, pe parcursul anului precedent, s-au consacrat interesului public si binelui omenirii”.
Testamentul redactat la Paris prevedea ca dividendele anuale generate de acel capital initial sa fie repartizate astfel: „O parte pentru acela care va fi facut descoperirea sau inventia cea mai importanta in domeniul fizicii; o parte pentru acela care va fi facut descoperirea cea mai remarcabila in chimie; o parte pentru acela care va fi facut descoperirea cea mai importanta in domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte pentru acela care va fi produs in domeniul literar opera cea mai remarcabila si cu o tendinta idealista; si o parte pentru acela care va fi actionat cel mai bine pentru fraternizarea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, initierea si multiplicarea congreselor pentru pace”.
Din punct de vedere legal, testamentul nu a desemnat un legatar pentru averea in sine a industriasului suedez. La deschiderea lui, in 1897, testamentul a fost contestat de membrii familiei Nobel.
In plus, Alfred Nobel a desemnat comisii si comitete diferite care sa atribuie in fiecare an aceste premii: Academia suedeza atribuie Nobelul pentru literatura, Karolinska Institutet pe cel pentru medicina, Academia regala suedeza pentru stiinte decerneaza Nobelurile pentru fizica si chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian atribuie Nobelul pentru pace. Testamentul nu explica insa metodologia pe care fiecare comisie trebuie sa o urmeze pentru a decerna premiile in fiecare disciplina.
Pentru ca aceasta problema sa fie reglata a fost nevoie de trei ani: s-a decis sa se instituie in calitatea de legatar o Fundatie Nobel care sa administreze capitalul din care se acorda premiile Nobel, iar acele institutii si comitete desemnate prin testament au acceptat sa atribuie aceste premii.
In prezent, premiul Nobel din fiecare domeniu este in valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 925.200 euro) si poate fi impartit daca exista mai multi laureati in aceeasi categorie, insa numarul acestora nu poate fi mai mare de trei.
Cum a devenit Alfred Nobel, „comerciantul mortii”, un veritabil „finantist al pacii”?
Un anunt postat la mica publicitate si o eroare strecurata in textul unui necrolog – cateva randuri simple – au tulburat destinul suedezului Alfred Nobel, inventatorul dinamitei si, devenit ulterior, „parintele” celebrelor premii care ii poarta numele.
„Domn foarte bogat, in varsta si cultivat, locuind la Paris, doreste sa gaseasca o femeie, tot in varsta, talentata in domeniul limbilor straine, pentru a-i deveni secretara si menajera” – prin acest anunt postat la rubricile de mica publicitate din presa pariziana a intrat in viata lui Alfred Nobel aceea care urma sa devina prima femeie laureata a premiului Nobel pentru pace si care a reprezentat, totodata, principalul factor care l-a influentat pe industriasul suedez sa se implice in lupta impotriva razboiului, pacifista austriaca Bertha von Suttner. Acest lucru se intampla in 1876, cu aproape 20 de ani inainte de redactarea testamentului final al lui Alfred Nobel, prin care au fost infiintate celebrele premii.
Milionarul celibatar, care, contrar anuntului postat la mica publicitate, nu era chiar batran – avea in acel moment 43 de ani -, traia linistit la Paris, bucurandu-se de avantajele oferite de imensa lui avere, generata de inventiile sale. Nobel era insa dezamagit de fizicul sau si de posibila folosire in scopuri criminale a descoperirilor sale.
Bertha, contesa austriaca mai tanara ca Nobel cu 10 ani, nu a ramas in slujba industriasului suedez decat o saptamana, intorcandu-se de urgenta in tara ei natala pentru a se casatori cu baronul von Suttner. Insa prietenia care s-a legat atunci intre cei doi a durat pana la moartea filantropului.
In 1888, o eroare l-a marcat profund pe Alfred Nobel. Un cotidian francez a facut o eroare in articolul care anunta decesul fratelui industriasului suedez, Ludvig, publicandu-l cu titlul: „Comerciantul de moarte a murit”. „Doctorul Alfred Nobel, care a facut avere descoperind un mijloc de a ucide cat mai multe persoane mai repede ca in trecut, a murit ieri”, scria cotidianul francez.
„Alfred a fost oripilat cand a citit acel articol si apoi a devenit obsedat de reputatia lui postuma. Dupa acel articol si-a schimbat testamentul”, a explicat Scott London.
La opt ani dupa acest incident, Alfred Nobel moare, iar celebrul sau testament consacra cea mai mare parte din averea industriasului suedez unor premii anuale, decernate in memoria acestuia. Bertha, dupa ce a devenit prima femeie laureata cu Nobelul pentru pace, in 1905, a murit in 1914, cu trei luni inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
