Într-un timp în care nouă ne-a rămas doar ura, El se încăpățânează să ne aștepte să Îi recunoaștem iubirea. Și să o primim. Pandemia nu e doar despre o vietate de un micron.
E pandemia urii și a neiubirii. A urletelor și dinților scrâșniți. A venelor sparte de atâtea perfuzii și a aerului care nu mai ajunge. A durerii. E pandemia binelui care devine rău, a falșilor profeți și a trădătorilor.
Ne urâm unii pe alții pentru o bucată de cârpă sau pentru un minut de plimbare. Pentru un medicament sau pentru un ser. Ne urâm pe noi.
Abrutizați de infatuare și autosuficiență, oamenii vorbesc doar despre ei, alungându-L tot mai departe. Cuvântul Lui deranjează. Strică afaceri și distruge liniștea înșelătoare, tulbură apele și bogățiile atât de greu dobândite.
Papițoi jalnici ne țin lecții de morală și demnitate, scoțându-L din ecuație pe Cel care ne-a dat Adevărul și S-a dat pe El morții ca noi să putem trăi.
Pandemia nu este doar despre boala trupului. Este despre noi și cât de bolnavi sufletește suntem. Urechile refuză să audă, ochii refuză să vadă. Într-o lume în care o muzică obsedantă acoperă tânguielile, în care mirosuri înșelătoare acoperă mirosul fricii și deznădejdii, glasul Lui e singurul care nu mai contează.
Suntem din nou fariseii care strigă „Răstigniți-L!”, în timp ce rostim rugăciuni în care cerem imperios să ne dea ceva, orice, strălucitor și inutil. Cerem din nou salvarea lui Barabas, pentru că ne recunoaștem în el. Îi întindem iar oțet când ne cere apă. Îi pierdem iar îmbrăcămintea la zaruri și îi îndesăm pe frunte coroana de spini, privind satisfăcuți Sângele. Cu ură.
Iar El continuă să aștepte răbdător să ne „îmbolnăvim” de iubire…
– Servicii de creare site web
