Pe varful Prisnelu Varaiului si Valisoara

Pornim spre Somcuta Mare – Valea Chioarului cu destinatia Varai, un satuc pitoresc aflat la 5 km vest de Valea Chioarului, in dreapta confluentei dintre valea Barsau cu Valea Morii.
Privim spre dreapta si observam Cornu Plesii, ca o multimilenara faleza estica ce continua catre apus cu o spinare de legatura cu Culmea Prisnelului.
Traseul nostru debuteaza la confluenta a doua vai (Valea Caselor in dreapta, valea Biz la stanga).

Remarcam un marcaj turistic banda albastra, urat realizat si niste depozite calcaroase eocene (conform geologilor Istvan-Stefanoiu) traditional folosite la prepararea varului.
Pornim pe Valea Caselor (in amonte) si trecem pe langa un izvor abundent cu valau la care se adapa vitele.
In dreapta si ceva mai sus se afla biserica de lemn, monument istoric si de arhitectura traditionala maramuresana.
Livezile, preponderent cele de pruni, confera notorietate Varaiului.

Horincia Varaiului ramane in stanga drumului noroios pe care-l abandonam. Suim pe o poteca ce ne conduse intr-un ceas catre Gura Vaii Rele.
Suntem intr-o inseuare cu belvedere pre sud-vest.
Identificam spre sud-est dealul Mesteacan si culmea acestuia, continuam spre Boiu Mare si Prislop.
Departe e Tiblesul si Hudinul, in ultimul plan, postat semet in umbra Tiblesului.
Crestele Muntilor Rodnei sunt la est si aparent aproape varful Mogosa, Gutaiul, Muntii Lapusului, varful Pietroasa, Muntele Mic spre nord apoi Muntii Oasului.

Un stravechi sleau de carute se angajeaza în coborare si oblic pe sub versantul calcaros decorat cu un deset cumplit de tufe de corn, alun, paducel si maces.
Drumul face o volta la sud-vest introducandu-ne in satucul Valea Rea (renumit Valisoara).
Doua izvoare apar din grohotele versantului din dreapta, la Padurea scolii si putin mai jos, la Fantana de Sub Stan.
La stanga (sud) debuteaza Valea Rea. Aceasta continua cu valea Purcaretului care se va varsa in malul drept al Somesului, in comuna Letca.

Satul Purcaret se iveste la sud-est iar la sud-vest de acesta Piatra Purcaretului formata din calcare eocene impadurite cu gorun, adapostind pesterile Gaura cu Vant si Biserica Dracului.
Mai in jos si spre Letca, in versantul drept al vaii, se afla Pestera de la Moara lui Pocol.

Valisoara e imprastiata prin livezile batrane iar turla argintie a bisericutei pare a chema in juru-i din ce in ce mai pustiile gospodarii.
Odinioara traiau aici vreo trei sute de sateni, azi, vara, sunt cel mult patruzeci, cincizeci, restul mutandu-se la oras sau disparand treptat consecutiv senectutii.
Admiram o gospodarie chioreana autentica in dreapta, formata din casa, sura, grajd, cuptor pentru paine.
Un drum suie la dreapta.
Noi ne strecuram printr-o portita, traversam livada de pruni si nuci, suim catre faleza vestica a Prisnelului Valisoarei formata din calcare eocene.

Cu ceva sansa putem admira aici ciopoare de caprioare dar si iepuri.
Ne avantam pe picior, ajungand la borna topo din beton pe care apare un foarte urat realizat marcaj turistic pe care-l vor regasi in continuare.
De pe Prisnelul Valisoarei (661 m) trecem prin inseuarea Tamaita catre Prisnelul Varaiului (631 m) pana pe Cornu Plesii.
In sec. I-II d.C. aici ar fi existat un castru roman.

Privim spre vest si admiram Piatra Cozlei cu impresionantul abrupt, aproape vertical, de jur imprejur impadurit cu gorun.
Departe se yaresc lunca Somesului si localitatile Lozna si Clit.
Dincolo de ele sunt varful Pietros si apoi Mesesul.
In zile senine putem vedea de aici chiar si varful Vladeasa din Muntii Apuseni.

Mult mai aproape sunt dealurile Mare-Morii-Prisaca iar la poalele lor sud-vestice sunt comuna Napradea si satul Cheud, renumit pentru vestigiile unei cetati medievale si acelea, destul de bine conservate, ale unei manastiri benedictine.

La vest e Benesatul ce marcheaza intrarea Somesului in defileul spre Ticau.
La est, la dreapta Tiblesului si Muntilor Rodnei, pe vreme cu vizibilitate deosebita vedem si Muntii Calimani.
Deschiderile perspectivelor nord-estice ne ofera Muntii Lapusului, Gutai, Mogosa, varful Pietroasa, Muntele Mic si Muntii Oasului.
Sub Prisnelul Valisoarei, intr-un pitoresc cauc format din dealuri e satul Fericea.

Ne deplasam pe culmea nord-estica, peste varful cu pasune saracacioasa.
Abruptul nord-estic al Prisnelului e acoperit de faget matur.

Au trecut deja trei ore de la plecare si facem un scurt popas dupa care ne deplasam spre est.
Urmarim uratul marcaj turistic, coboram un picior pentru a ajunge intr-o sa.
De aici suim pe o custura calcaroasa punctata de tufisuri spre sud si faget la nord.
Demult, piciorul abrupt fusese parcurs de un aventuros drum de carute pe care se scoteau claile cu fan de pe platou.

Ne deplasam avand Cornu Plesii in fata, orientandu-ne catre o inseuare vasta, taiata de la sud spre nord de o veche cale de comunicare cu satul Fericea. Saua poarta numele de Gura Stanii.

Imediat deviem inspre sud, taind-o direct peste vechi holde cu razoare acaparate de tufisuri, la dreapta liniei de inalta tensiune, spre ponoarele afunde ce ascund in paduricea de fag originea Vaii Caselor si o pestera explorata si cartata de baimareanul Club de Speologie Montana.

Dam de un izbuc ivit din versantul calcaros si de sub radacina ramificata a unui fag.
Dupa o vreme albia accidentata a vaii e repetat intersectata de un drum de carute ce ne scoate intr-o livada din stravechea vatra a Varaiului.

Regrupati, ne continuam deplasarea de-acum lejera, prin dreapta vaii, ajungand la gospodariile laturalnice ale Varaiului.
Iesim apoi langa horincie, trecem pe langa ciurgaul cu valau.
De aici putem admira Chicera Socilor si culmile Mesteacanului.

Circuitul integral ne-a luat doar 5ore si jumatate.
Dupa imbarcare pornim spre Baia Mare.