Pe valea Baitei, spre varful Tiganu

Se poate utiliza pentru orientare sectiunea Baia Mare–Tautii Magheraus din Harta Gutinul Turistic 2005
Traseu turistic nemarcat in portiunea de la confluenta dintre valea Baita cu valea Sf. Gheorghe pana la baza piciorului sud-estic al Tiganului unde intalnim marcajul turistic triunghi galben pe care-l urmam pana pe varful Tiganu. Aici vom intalni marcajul turistic banda rosie pe care-l urmam la nord-est pana la Izvorul Tiganu. Pana in Poiana Paltinului Mare vom reveni pe banda rosie si apoi triunghi galben iar de acolo, via Poiana Sescina–valea Baita traseul e nemarcat.
De folosit precizarile din text referitoare la marcajele silvice (H si bornele succesive)
Circuit total aproximativ 22 km
Durata circuitului 8-9 ore
Nu exista zone expuse, de risc
Izvoare cu apa potabila pe valea Baita si in Poiana Tiganului
Traseul poate fi extins (+ 30-45 minute) pentru a sui pe varful Pietroasa de unde se panorameaza spre Negresti Oas, lacul Calinesti Oas si chiar Satu Mare

Primavara vine si pe varful Tiganu, la izvor – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi galeria foto (click aici…)

Plecam la 7,30 dimineata spre Tautii Magheraus–Baita.
Totul e in floare, codrii in curs de inverzire doar departe, spre nord, deasupra Ulmoasei–Tiganului si Pietroasei, taman zona spre care ne indreptam, o uriasa calota de neguri tenebroase si nori pare a nu prevesti nimic bun pentru destinatia noastra de azi.

Un clopot marcheaza cu melodiosu-i dangat sacru Duminica Floriilor ortodoxe si greco-catolice.
Aproape nicio tipenie de om in Baita, mai apoi, precum niste umane hiene, de la porti se ivesc drojdierii (vorba lui Mitica), fostii minieri, alcoolicii nerabdatori sa calce chiar in clipa deschiderii dincolo de pragul crasmelor pentru a-si da pe gat dusca vitala.

Magnolii imbobocite, la rand insirate, dincolo de gardurile din leturi de lemn, in gradinitele de flori ale harnicilor si ordonatilor baiteni.
Asfaltul bunicel lasa locul celui bine si recent petecit cu macadam andezitic pana la intrarea catre Ulmoasa, de-acolo-n colo urmeaza hartoapele tot mai accentuate.

O deviere la stanga, spre minunata vaii Limpedea, mai sus si tot catre stanga, in dreptul Lomasului (azi ocupat de o firma de prelucrarea lemnului, cu lunca dreapta a vaii Baita acaparata de haldele nivelate de rumegus si imens-oribile stive de margini gaterizate), vaii Chiuzosa.
Noi continuam pe valea Baita (in amonte) pana la fostele mnilere bocserii pentru prepararea mangalului), la confluenta cu valea Colbului (din fata, formata prin unirea ceva mai sus a vaii Ciresului cu valea Paltinului, ambele cu obarsiile sub Paltinu–Pietroasa–Tiganu) cu valea Baita ce vine din dreapta.

Trecem podul si continuam pe valea Baitei (in amonte) pana la confluenta acesteia cu valea Sf. Gheorghe (ce-si are obarsia pe varful Ulmoasa, versantii nord-nord-vestici), adica acolo unde Ocolul Silvic Municipal RA Baia Mare are o cocheta cabanuta si amenajari picnicaresti-adica un nevinovat cuibusor de nebunii- partial disimulate de un palc de molizi.

La dreapta, in amontele vaii Sf. Gheorghe si spre galeria miniera cu acelasi nume, continua ingustul drum forestier inchis cu bariera.
La stanga, suie drumul forestier spre Bagnau, acompaniind in amonte tumultuos-impresionanta vale a Baitei (doua mici panouri ordonat inscriptionate indica locatia in cauza, constituind un excelent reper).

De aici o luam pe jos.
Abia a trecut de ora 8,00 dimineata, presiunea atmosferica a crescut iar atmosfera e incarcata de umiditate si e destul de rece deocamdata.
Salamandrele au iesit la matinala plimbare, tarandu-se lenese.
E cu adevarat o mare sansa faptul ca facem acest traseu primavara si mai ales dupa teribila aversa din noaptea precedenta care, intre orele 22-23,30, paruse a matura totul in cale, flashurile fulgerelor si cascadele tunetelor bagand noctambulii-n sperieti.

Valea Baita in amonte de fosta mina Emerika impresioneaza acum prin puritate, tumult, albia copacta, ca o uriasa covata sapata-n andezite dure, alteori accidentat-bolovanoasa, mai apoi prin frecventele si violentele repezisuri.
Versantii sunt deosebit de abrupti acoperiti de paduri de foioase dominate de fag si carpen, apoi paltin si ciresi salbatici, taiati de abrupt-impresionante paraie, cu numeroase fuioare sau evantaie de cascade, alteori bolborosind printre intunecatele grohote.
Vuietul vaii acopera pentru multa vreme glasurile noastre.
Codobaturi aurii si mierle gulerate de apa ne atrag atentia.

Peste valea Baita, la stanga-n sus pe versant, imense citadele de piatra drapate cu muschi par niste impresionante neck-uri.
Adesea drumul forestier a trebuit decupat prin impuscare in lavele andezitice pluristratificate, intunecate, inviorate de muschi si smocuri de feriguta.
Un H silvic bicolor si succesive borne silvice acompaniaza valea Baita.
Bratul drept al H-ului e portocaliu (catre padurile Ocolul Silvic Municipal Baia Mare RA) iar cel stang rosu inchis (catre padurile Directiei Silvice Baia Mare – Ocolul Silvic Tautii Magheraus).

La ora 8,50 traversam podul de la confluenta dintre valea Bagnau ce vine din dreapta, mai modesta si cu obarsia la sud-vest de varful Bagnau, cu valea Baita, curgand dinspre nord catre vest-sud-vest.
Ne deplasam destul de lent fiindca frecvent, fascinati de minunata vale si fuioarele-i de apa cristaline, ne oprim sa fotografiem.

La un moment dat dam peste un padurar-pescar braconand cu rame rosii, si ceva succes, la pastravi.
Ne despartim de el la locul de popas cu izvor-fantanita, in dreptul podului de beton de la ramificarea drumului forestier spre Bagnau (dreapta).
Un alt padurar se avantase belicos dupa noi cu Dacia-i personala, nestiind cine, si mai ales in ce scop, ii violase-n Duminica de Florii parohia. Lamurit, o ia grabnic indarat.

De aici catre stanga-n sus porneste un drum de TAF ce traverseaza Poiana Sescina si-n continuare spre Poiana Paltinului Mare (pe unde ne vom intoarce).
Pe acest drum, Mitica si Ionica aduna superbe cristale mari si cristalin-pure de cuart. O vom face seara la revenire, avizati de-acum, si noi.
Lasam in urma bornele silvice VI / 135, VI/ 137 si VI/139.

S-a facut ora 9,50 (borna silvica VI/142) si repliati, lasam in urma o rampa de afluire a bustenilor uriasi de plop si fag.
Continuam pe valea Baita (in amonte), intalnim borna silvica VI/162 si ajungem la borna silvica I/159, atingand de fapt capatul drumului forestier spalat de viituri.
In malul geografic stang al vaii Baita afluieste aici un spectaculos parau abrupt-sinuos si cu albia daltuita-n aglomerate vulcanice.

Continuam pe valea Baita (in amonte), spre varful Frasineasa (poale vest-sud-vestice). Urcusul ne e zadarnicit de frecventele doboraturi de vant, motiv pentru care traversam precauti (mai ales eu, incaltat cu bocanci, spre deosebire de colegii cu cizme de cauciuc) si atacam direct abruptul mal drept, alunecos, acoperit de frunzis jilav.
Dam de fagetul intercalat din ce in ce mai frecvent cu molizi, urme de mistreti si cervide, mai ales in raristile acaparate de tufele taratoare de mur, orientandu-ne dupa harta (recomandabila sectiunea Baia Mare–Tautii Magheraus a hartii de detaliu Gutinul Turistic -2005) si busola, pe directia vest-nord-vest.

La ora 10,30 traversam un drum de TAF ce suie dinspre Poiana Paltinului Mare spre poalele Tiganului facand o ampla volta de la sud spre nord-est-nord-vest, ocolind o zona mlastinoasa cu un hranitor de cervide.
Aici, odinioara, existase o cabana silvica.

Mitica face volta pe drumul de TAF, ceilalti ataca direct piciorul cu molizi, fagi si paltini impresionanti. Privind spre stanga, la circa 150 m, dincolo de un valcel afund, debuteaza Poiana Paltinului Mare.
Urcam sustinut.
Apare, in fine, soarele iar de-aici incolo brebeneii albi si ciclamen, coltisorii mov-visinii, pe urma holdele de luscute ne incanta, ca si veselul ciripit al pasarelelor.
Aici a existat o alta cabana silvica, azi tradata doar de perimetrul rectangular al maturilor molizi plantati probabil in urma cu mai bine de 4-5 decenii.

Suntem mult in fata cu Ionica, depasim borna silvica VI/141 dublata de una de beton, neinscriptionata, intr-o sa cu molidis iar la ora 11 atacam Tiganul (piciorul stancos sud-estic).
Porumbeii gulerati, nevazuti, ne intampina cu inconfundabilul lor gangurit de indragostiti. Le vom admira evolutia aeriana acrobatica in tandem mai tarziu, abia cand vom poposi intr-o poiana sudica a Tiganului.

La 11,30, dupa 2 ore si jumate de traseu parcurs, dam de marcajul turistic triunghi galben (reper excelent un urias fag cu o tumora ca un buzdugan la circa 4-5 m de la sol) care ne conduce la cel de culme principala, banda rosie, care leaga varful Pietroasa (1201 m, vest) de varful Tiganu (1196 m, determinat cu GPS).

De-acum calugarii ciclamen interecalati luscutelor si mai rarii coltisori constituie paradisiacul covor floral asternut de zeita Natura la picioarele noastre.
Mitica si Aurica raman mult in urma, noi atacam varful Tiganu (portiunea custuroasa sud-estica), traversam o zona cu impresionanti megaliti sur-argintii de lave stratificate-n racire.

La ora 12 si la cota 1060 (conform GPS) pe varful Tiganului (versantul est-nord-estic) apare zapada in pete mari iar la ora 12,15 (si cota 1146 m, conform GPS) ne alungim in covorul ierbii uscate penetrat de calugari, coltisori, mai rar viorele, incaliziti de soarele generos.
Ne bucuram de panorama deschisa larg, de la sud-est spre sud-vest, adica de la patata cu nea chelie a varfului Ignis, la similara, cu relee, a varfului Mogosa, continuand spre varful Ostra cu magurile impadurite, Stramba si Hija, mai aproape Poiana Seituri–Urzicii, la dreapta ei varful Ulmoasa si ceva mai mic si ascutit varful Ulmului.
Sub noi e Poiana Paltinul Mare (cu cabana silvica ascunsa-n plantatia de molid), la dreapta Poiana Paltinului Mic…
Departe, dincolo de alungita Baita si Tautii Magheraus, stralucesc oglindite-n soare iazurile de decantare de la Bozanta si-n dreapta lor, departe, meandrele Somesului.

Desi nu e o zi perfecta, vedem chiar si Mesesul si in dreapta lui Muntele Mare din Apuseni.
Stam si facem plaja astepatandu-ne colegii apoi, derutati, ii apelam telefonic… fara succes. Ne resuna ei dupa vreo jumatate de ceas, anuntandu-ne ca-s la izvorul Tiganului (1111 m alt conform GPS), adica mult spre nord-nord-est si ca neaua groasa le taie pofta de-a sui azi pe varful Pietroasa.
Nu ne vine sa credem, fiind pe abruptul expus catre sud, neaua lipseste.
Initial coboram spre vest, pe marcajul turistic banda rosie, catre inseuarea ce precede asaltul varfului Pietroasa, pasind cu grija pentru a nu calca miile de calugari, multi abia iesind din mustul zapezii, apoi luscutele.
Dincolo de culme, pe versantul nordic impadurit si lipsit de andeziticii martori de eroziune, neaua umeda si grea creste-n grosime, atingand 50-60 cm.

O luam inapoi, suim pe varful Tiganu (borna silvica VI/115), coboram apoi piciorul estic stancos al acestuia, infundandu-ne din ce in ce mai tare in zapad.
Trecem pe langa borna silvica VI/146 si la ora 13,15 ne alaturam colegilor, la minunatul izvor-fantanita Tiganu nascut din vulcanicele grohote.
Un paraias zglobiu ia nastere aici, malurile si albia-i sunt decorate de portocalii flori de calcea calului apoi, de-o parte si alta, din insulele recent denudate de nea ne zambesc insorite luscutele, brandusele si calugarii.

Au trecut 5 ore de la debut, din care cel putin una pentru reprize foto, cautarea cristalelor de cuart sau plaja in poiana Tiganului.
Vremea se raceste, cerul se acopera cu nori intunecati, vantul rabufneste-n inghetate rafale ce zgaltaie nemilos fagii batrani din jur, scartaindu-le sinistru-amenintator coaptele si gata de frangere ramuri.

Ne mancam merindea, refacem proviziile de apa si-apoi suim vreo suta de metri spre varful Tiganu dupa care, inainte de stancarii, deviem la stanga (vest-sud-vest) pe curba de nivel scapam de nameti si nici prin cap nu ne trece ca Ionica si-a uitat la locul de popas aparatul foto Canon 350D cu geanta si accesorii cu tot.

Subit, Brena adulmeca ceva si-o ia nebuna la goana. O rechem, banuind ca o fi fost vreun mistret, gandindu-ma la nefastele consecinte in cazul unui spontan conflict.
Nu peste mult atingem piciorul stancos-megalitic sud-estic al Tiganului in dreptul unui molidis plantat si a ultimelor pete de nea dupa care continuam coborarea spre holdele insorite de luscute din care o zbughesc trei caprioare.

La ora 14,30 poposim in Poiana Paltinului Mare iar Ionica isi da seama ca n-are aparatul si trusa foto.
O ia vartos inapoi, omisiunea costandu-l o ora si jumatate de mars-goana brutala.
O aversa nemiloasa, cu grindina ca niste uriase cristale Swarowsky ne biciuie crunt pana ce ne punem pelerinele, adapostindu-ne vreo jumatate de ceas la poalele unor molizi maturi.

La 15,30 Ionica revine si o luam la sud-est printr-o limba a Poienii Paltinului Mare.
Aversa conteneste dupa niste indepartate bubuituri grave de tunet, soarele scalda varful Tiganu si chelia varfului Pietroasa.
Un drum vag ne conduce peste un muncelut catre Poiana Sescina, in drum speriind involuntar o alta caprioara.
Frumoasa si larga poiana e acaparata de lastaris de zmeur, cu faget impresionant in jur, plantata cu puieti de paltin. O parasim la ora 16,40.

De aici drumul pastoral continua din coltul stang al poienii spre flancul drept al vaii Baita cu succesivele serpentine ale unui drum clisos-baltos de TAF, ce trece in final prin depozitul de cristale de cuart. Mitica descopera aici unul lung de aproximativ 7 cm, gros de 6-7 mm, impresionant.
Gasesc si eu cateva, unele de 3-4 cm lungime, recent degajate prin tractarea bustenilor si ultimele averse abundente dupa care coboram in drumul auto-forestier, aproape de locul de popas cu izvor si bifurcatia catre varful Bagnau.

Soarele dupa-amiezi isi intra treptat in drepturi iar valea Baita ne incanta din nou, poate mai mult decat dimineata, obligandu-ne la alte, numeroase, reprize foto.
Ne incheiem circuitul Floriilor pe la ora 18, dupa un parcurs de aproximativ 22 km, solicitant pe alocuri dar mail ales de neuitat multumita spectacolului si muzicii apelor, abundentei si varietatii florilor, celor patru caprioare, minunatelor panorame, codrilor renascanzi…

Imbarcati, o luam spre Lomas, observand ca in lunca vaii Baitei, grav poluata cu tot felul de deseuri lemnoase si moloz, focareau picnicarii nederanjati de gunoaie, iesiti la aer curat, iarba verde, baut si mancat haiduceste pe care, sincer, niciodata vreodata nu-i putusem invidia.

Din Tautii Magheraus asistam la sifilitica nebunie a baimarenilor obedient iesiti buluc, ca pe vremea tardiv impuscatului, sa-i intampine pe participantii pseudo raliului Raliului Paris-Dakar relocat in Ungaria-Romania de nord-vest, adica pe-acolo unde grija fata de mediu/natura e cel mult o total neacoperita vorba-n vant… electorala.