![]() |
![]() |
Tot mai putine sate maramuresene pastreaza nealterate traditiile mostenite de la bunici. Batranii isi aduc aminte cu nostalgie de vremurile tineretii si regreta… saracia spirituala a Pastilor de acum. Odinioara, tinerii stiau sa se distreze, chiar daca era Postul Mare. Mai mult, jocurile fetelor si ale baietilor de dinainte sau de dupa slujba de Inviere aveau rol ritualic, de pregatire pentru cea mai mare sarbatoare a crestinatatii. Despre “De-a catanele”, “tri si fuga” ori “focuri” si “puscaturi” stiu prea putini adolescenti in ziua de azi, iar vechiul dant la sura, acolo unde inca se mai face, a fost pervertit, transformandu-se in discoteca, se plang batranii din Maramures.
La 91 de ani, Gheorghe Pricop din Dumbravita a trait si a vazut multe. Povesteste greu, aude rau, insa isi aminteste cu claritate cum erau Pastile odinioara, in satul sau.
“Mi-amintesc, sigur ca da… Era mare bucurie. In Postul Mare ne jucam de-a catanele, faceam plutoane si comandam, pe la biserica, in pasi militarosi,” spune el, explicand joaca pustilor de-a soldatii, in timpul asteptarii la slujba religioasa.
“Imediat dupa ce se iesea de la biserica, mergea tot satul sa joace oina,” povestete batranul, constatand cu tristete ca, acum, nu numai ca oina a fost uitata, dar nici terenul de sport nu mai exista.
In satul Rusor, Mircea Baciu tinea de coarnele plugului tras de cai. Alaturi de el, era feciorul sau. Omul simte ca, dupa generatia sa, satul romanesc va fi doar o amintire, pentru ca tinerii au plecat si nu mai revin.
“In noaptea de Inviere, se mergea la biserica, dupa aia in ziua de Pasti la liturghie si apoi se aduna toata lumea la camin se juca volei, fotbal. Dar mai ales se juca “tri si fuga”. Un fel de oina, erau doua echipe, una statea cu o minge de asta mica, aveau doua teluri aici, la 50 de metri, echipa care pierdea batea mingea,” detaliaza Baciu.
Ca un facut, nici in Rusor nu mai exista terenul de sport, iar acum copiii se aduna la o miuta si nimic mai mult.
In Brebeni, octogenara Eudochia Bota isi aminteste ca, odinioara, in satul ei, Pastile erau cu totul deosebite.
”Faceau focuri si puscau in noaptea de Pasti, cu dinamita ori stiu io cu ce… de suna hotarul, si-nainte oamenii se pregateau si-si curatau curtile si casele,” rememoreaza batrana.
Eudochia spune ca, pe vremuri, inainte de Pasti, femeile spalau vasele cu lesie, sa fie purificate. Acuma, nimeni nu mai stie de lesie…
“Se fierbe cenusa, se fierbe si se lasa sa se limpezeasca si se spala mai tare decat cu tixu’. Amu nu cred ca mai sunt femei care fac ase. Femeile tinere spala cu detergent”, mai spune Eudochia.
Dincolo de Targu Lapus, maramuresenii de la sat nici nu-si mai amintesc de vechile obiceiuri. E considerat a fi traditional mersul la biserica si sfintitul pastilor. Deplang insa disparitia danturilor de la sura.
“Era distractie, amu-i discoteca, de-aieste sunt, ca jocurile populare s-o cam gatat…” spune Gavril Buda din Valenii Lapusului.
Majoritatea localnicilor cred ca singurele locuri unde s-ar fi putut pastra traditiile nealterate sunt catunele izolate ori in satele de munte, unde n-a ajuns telefonia mobila, antena parabolica ori internetul. Numai ca si acolo, obiceiurile din batrani sunt mai degraba momeli pentru turisti. Oamenii spun ca pana si “Fartatia” din zona Chioar si Lapus, o infratire traditionala, pe viata, cu mana stransa printr-un colac, a ajuns un soi de obligatie de invitatie la nunta ori la botez ori la alte evenimente.
Sursa: Alexandru Ruja