Nu vreau să fiu inoportun, dar nu pot să nu mă întreb: În ţara noastră mai sunt ROMÂNI?

Fostul prefect de Maramureș;Vasile Moldovan a postat pe pagina personală de pe o rețea de socializare un mesaj usturător la adresa guvernanților.

„Societatea românească are nevoie,așa cum tot se repetă în aceste zile, de solidaritate,dar în primul rând are nevoie de trasparență guvernamentală,de decizii clare, ferme,în beneficiul tuturor și de o informare corectă.
Dacă în vremuri grele trebuie luate măsuri excepționale, asta nu înseamnă că aceste măsuri trebuie să fie nejustificate și mai haotice decât în vremuri normale. Nu este loc de jumătăți de măsură.
Măsurile luate de către guvernanți nu s-au dovedit a fi cele mai inspirate,benefice pentru noi toți.
Așa zisele măsuri de sprijin ale companiilor s-au dovedit a fi măsuri ”de îngropare” a acestora. Pentru a apela la șomajul tehnic companiile trebuie să aibă rezerve serioase, să suporte câteva luni susținerea angajaților, cu speranță că Guvernul se va ține de promisiune și va acorda sprijinul material în acest sens.În realitate s-au apelat la alte măsuri, cum ar fi încetarea contractului prin acordul părților, cu promisiunea reangajării după revenirea la ”nomalitate”, acordarea de concedii medicale, etc., totul pentru a da posibilitatea angajaților de a sta acasă.
Surpriza a venit de la Ordonanța militară nr.7 care a legiferat posibilitatea trasportului lucrătorilor” sezonieri” din România către alte state europene.Am constatat că grija guvernanților pentru sănătatea cetățenilor nu mai este așa de mare,agricultura altor state devenind prioritate guvernamentală. Nici un guvernant nu a explicat care este deosebirea dintre un muncitor ”sezonier”trimis în zona roșie și ceilalți muncitori, obligați să stea acasă. De ce primii ar fi feriți de coronavirus?
Companiile autohtone ar trebui încurajate să se mențină active,să fie lăsate să-și desfășoare activitatea, șomajul tehnic nefăcând altceva decât să ducă firmele la faliment. Statul este obligat să susțină companiile prin punerea la dispoziție de linii de credit pentru continuarea activității,plata unei părți din salariul angajaților, cu condiționarea păstrării locurilor de muncă.
Ni se refuză dreptul la muncă,mulţi îşi pierd afacerile,dar avem dezlegarea să muncim în Germania sau alte state.
Analizând O.U.G.nr.1/1999, privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, constatăm că la art.3 ind.2 se prevede că” pe durata stării de asediu sau a stării de urgență este interzisă restrângerea accesului la justiție”.
Şi pentru că se preconizează prelungirea stării de urgență și implicit şi inactivitatea noastră, cu consecințe deosebit de grave asupra drepturilor și intereselor cetățenilor,nu credeţi că se cuvine ca Guvernul să ne lămurească de situaţia existentă ?!
„N-am fost noi în calea răutăţilor? A reuşit vreo invazie să-şi impună stilul şi credinţele aici?”- ne întreabă marele cronicar român Miron Costin.