La Jocurile Olimpice de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
38 de ani au trecut de la un moment unic în sportul românesc, în care România s-a clasat pe locul 2 în lume, după SUA, la numărul de medalii. Este vorba despre Olimpiada de la Los Angeles, care a avut loc în perioada 28 iulie – 12 august 1984. „Sportul a fost un vehicul de propagandă pentru autorităţile comuniste, dar în acelaşi timp a alimentat mândria naţională prin performanţele izbutite în plan extern, în special la Jocurile Olimpice”, susţine istoricul Pompiliu‑Nicolae Constantin în capitolul „Sportul în regimul comunist din România” din proiectul editorial care analizează mai multe aspecte ale „epocii de aur” – „Panorama comunismului românesc”. Articolul atinge mai multe aspecte ale sportului în comunism precum schimbarea numelor sportivilor, participările la olimpiade, implicarea politicului în sport.
Totuşi, în comunism, sportul a rămas un domeniu în care performanţa prima, dar pe care politicul a încercat să‑l acapareze în mod constant, arată sursa citată.
„Lupta pentru supremaţie în competiţiile interne s‑a acutizat treptat, iar sferele de influenţă create în jurul anumitor cluburi se răsfrâng de multe ori asupra competiţiei, lăsând loc de abuzuri. Cu toate acestea, oamenii urmăresc întrecerile sportive şi vin pe stadion în număr mare pentru că acolo se simt mai liberi. Sportul le‑a adus satisfacţii, le‑a oferit modele cu care să se identifice şi motive de mândrie într‑o societate apăsată de griji, sărăcie şi blazare”, concluzionează Constantin.
Olimpiada din ’84 Istoricul Pompiliu-Nicolae Constantin analizează momentul unic din istoria sportului românesc în care ţara noastră a fost pe locul 2 în lume în ceea ce priveşte numărul de medalii câştigate – Olimpiada din 1984. „Politica a interferat cu sportul şi în momentul în care s‑a pus problema participării României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984. Sportivii români au fost prezenţi la ediţia moscovită din 1980 în baza relaţiilor apropiate cu URSS. Patru ani mai târziu, relaţiile dintre cele două ţări se răciseră, România se confrunta cu probleme financiare, iar Nicolae Ceauşescu sesizează oportunitatea oferită de Jocurile Olimpice de la Los Angeles. El încearcă să obţină maximum din acest eveniment, atât din punct de vedere economic, cât şi în planul imaginii”, arată istoricul. Pe de o parte, era presiunea exercitată de Uniunea Sovietică care a îndemnat la boicot, iar de cealaltă parte, existau negocierile cu membrii Comitetului Internaţional Olimpic şi cu organizatorii americani. „Peter Ueberroth, şeful comitetului de organizare al Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, o trimite la Bucureşti pe translatoarea Agnes Mura, o americancă născută în România, care obţine promisiunea că România va participa la competiţie. Comitetul Olimpic American se angaja să plătească 60.000 de dolari, iar CIO vira aceeaşi sumă pentru deplasarea delegaţiei României la Los Angeles. În momentul în care cei 11 reprezentanţi ai comitetelor olimpice din ţările comuniste se reunesc la Praga, în mai 1984, pentru a discuta poziţia pe care o vor adopta faţă de Jocurile Olimpice de la Los Angeles, România anunţă oficial că va trimite sportivi la eveniment, spre surprinderea generală”, se arată în articol.
Citeste mai mult: adev.ro/rgl35c
– Servicii de creare site web
