Pe 10 iulie 2025, într-un apartament modest de pe strada Păltinișului din Baia Mare, viața a tăcut în cel mai dureros mod: fără martori, fără rugăciune, fără adio. O femeie de 82 de ani a murit în singurătate, iar moartea ei a fost simțită abia după două săptămâni, prin mirosul greu care a străpuns zidurile și a trezit mila vecinilor.
În tot acest timp, nepotul – un bărbat de 35 de ani – trăia în același apartament. Nu a sunat la 112, nu a anunțat familia, nu a aprins o lumânare. A așteptat pensia. Gestul său, dacă se confirmă intenția, nu este doar o infracțiune. E o prăbușire morală.
Dar dincolo de oroare, cazul scoate la lumină o întrebare care ne privește pe toți: Cât valorează un om când nu-l mai caută nimeni? Și câți bătrâni trăiesc și mor astfel – invizibili, inutili, uitați?
Justiția va decide ce e de făcut cu omul. Societatea ar trebui să decidă ce e de făcut cu indiferența.
– Servicii de creare site web
