 |
 |
Vezi VIDEO
Doua maramuresence, mama si fiica, incearca sa mentina traditia vie in Salistea si fac pieptare asa cum se faceau si acum 100 ani. Avand zeci de ani de experienta si cateva mii de haine croite, cele doua sunt printre cele mai cunoscute din zona. O parte dintre cojoacele realizate de ele sunt cumparate de consateni, insa marea lor majoritate ajung la turistii care vor sa plece cu o amintire din Maramures.
Croitul pieptarelor este mestesugul pe care Maria l-a invatat de la inaintasii ei si pe care l-a transmis mai departe. Chiar daca pe un singur obiect lucreaza aproximativ doua luni, aceasta spune ca pasiunea de a duce traditia mai departe o face sa continue.
„Parintii mei m-au invatat cand eram eu mica, ei se ocupau de cojocarie, ei au facut si barbatesti si femeiesti, de toate. Faceau de toate, de la Sacel, Viseu, Leordina Petrova, Moisei“, povesteste Maria Iuga.
Pretul unui astfel de cojoc poate ajunge chiar la 2.000 de lei, asta deoarece munca este una migaloasa, iar materialele folosite sunt de cea mai buna calitate. Fiecare pieptar este facut manual, bucata cu bucata, iar tesutul propriu-zis dureaza aproximativ o luna de zile.
„Deci se prelucra pielea, pielea dupa ce o lua de pe oaie se facea cu sare, se lasa o zi doua, se facea cu tarate de grau si cu acid sulfuric cu apa, ca sa manance grasimea din piele, sa poata intra acul in piele. Dupa aia, se lasa la uscat si le puneau sus pe un carlig, o agata si toata grasimea o lua de pe piele pana ramanea pielea moale sa se poata lucra“, explica Maria.
Potrivit celor doua femei, un pieptar se poate face in orice culoare cu orice model, dar pieptarul specific zonei se deosebeste prin culoare si model de oricare altul. In loc de maro, cojocul din Salistea de Sus este rosiatic deschis si cu modele. Venitul realizat prin vanzarea pieptarelor poate fi unul consistent, insa cele doua maramuresence spun ca niciun alt tanar nu s-a aratat interesat pentru a invata acest mestesug.
Sursa: Cosmin Carp
– Servicii de creare site web
