Vezi VIDEO
In acest weekend, o mare parte din proprietarii de oi din Maramures se pregatesc sa adune oile la stane, intr-o traditie straveche, numita, diferit, in functie de zona, Ruptul sterpelor, Masurisul ori Sambra Oilor. Si pentru ca nu e an electoral, nu sunt mize de niciun fel, oamenii vor masura laptele fara sa fie deranjati de “vizite inalte”. Potrivit surselor noastre, pana si Tanjaua de la Hoteni “va suferi” din lipsa de politicieni, cu alte cuvinte maramuresenii vor sarbatori… in liniste.
Aproape de fosta macheta de biserica, sub Gutai, la o stana din Budesti, gazda ne explica pe larg traditia masurisului. „Sa masoara vineri seara oile, se mulg pe la 6 seara. Sambata pe la pranz incepe masurisul. Daca are omul 10 litri de lapte, ii vin 500. Care are mai mult vine primul. Se face o masuratoare cu carambu, care se baga in butina, se masoara din 10 in 10 sau din 5 in 5 litri. Io cam de 30 de ani fac treaba asta…” spune gazda Nutu Marinca.
Ciobanul recunoaste ca oile s-au imputinat, dar spune cu tarie ca traditia nu va disparea curand, cu toata criza care e simtita si de oieri. „Oamenii tot or tine oi, mai de-un lapte, un cas. Nu poti trai dupa ele, numa’ de ai 100-150, da’ cat sa ai tu, a tine lumea!” Omul se plange ca nu-i platita munca, laptele si branza se vand greu, mieii se vand ieftin, iar satenii au ajuns sa aprinda lana de oaie in camp, in vreme ce altadata vindeau, faceau haine, ba aveau cota de lana de predat Statului Roman.
„Suntem asociati aici, is oi a mai multora, or fi 300, numa’ io-s gazda de stana. Nu ne tare afecteaza criza aci, ne-am si tras mai la drum, sa vina turisti, sa mai opreasca lumea sa cumpere. Tot bine nu-i, ca vin turisti, se bucura, le place ca cica-i original… da ii mic pretul, cu 8 lei kila, noua lei cel mult. Sper sa fie an bun.” povesteste gazda de stana din Budesti.
Nici nu s-a format bine stana, ca oamenii se plang, in schimb, ca le dau tarcoale si lupii: „O fo de vo’ cateva ori lupii, si azi noapte o fost, si ailalta noapte o fo, vin cate patru. Strigam, mai ies cainii. La noi inca n-o pradat, da la alta stana o dus deja. Este si urs p-aici, da’ mai sub Creasta, nu coboara asa mult, mai sus, la padure…mai pa cand i-a fi mai foame.”
Sursa: Alexandru Ruja