MARTURII – DETINUTI POLITICI – Martori ai ororilor comuniste din Maramures si-au rascolit amintirile in fosta inchisoare politica de la Sighet

Sunt maramureseni care regreta regimul comunist si care spun ca au trait mai bine pe vremea lui Ceausescu. Sunt altii care s-ar opune si acum comunistilor, chiar daca unii au ajuns la varsta venerabila de 80 de ani, precizand ca ororile din urma cu o jumatate de veac nu mai trebuie sa se repete. Amintirile dureroase legate de vremurile in care libertatea cuvantului nu exista s-au sters treptat din mintile multora, mai putin a condamnatilor politici care, oricand au ocazia, trag un semnal de alarma cu privire la teroarea si rautatea din timpul regimului comunist.

La a doua editie a Turului rezistentei anticomuniste din Maramures, refacut de Gazeta de Maramures in parteneriat cu Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania – subfiliala Sighet si Inspectoratul Scolar Judetean Maramures, fostii detinuti politici au rememorat intamplarile din inchisori si lagare. Ei au pasit din nou, in perioada 18-19 septembrie, pe holurile fostei inchisori de la Sighetu Marmatiei, acolo unde in prezent este Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului. Reintoarcerea in acele locuri a reprezentat un moment de adanca emotie.

Fostii detinuti nu s-au plans pentru torturile la care au fost supusi doar pentru ca i-au infierat pe comunisti cu vorba, ci au povestit, pe alocuri cu umor, cum si-au dus traiul dupa gratii. Acestia au presarat sirul marturiilor dureroase cu intamplari care au mai reusit sa inlature crisparea de pe fetele elevilor carora li s-au adresat si care au ascultat tacuti cum “mancarea era intotdeauna putina, iar cand era abia daca putea fi inghitita din cauza gustului oribil”.

Mamaliga cu branza, un vis frumos in inchisoarea de la Sighet
“Desi paturile erau inguste, noi dormeam cate doi in pat. Intr-o noapte colegul meu se trezeste si cere apa. M-am mirat, pentru ca nu avea dupa ce sa-i fie sete. Si il intreb: Da… ce ai patit de iti e atat de sete? Colegul imi zice: Mai, am visat ca am mancat mamaliga cu branza si era atat de unsuroasa incat m-a apucat setea”, a povestit Ioan Hotico, un fost detinut care a apucat sa ajunga la varsta de 80 de ani in ciuda suferintelor indurate.

Ioan Hotico a fost inchis pe cand avea 17 ani. A trecut pe la Sighet, dar si prin inchisoarea de la Gherla. Si-a amintit cum, la un moment dat, gardienii i-au pus pe detinuti sa se palmuiasca, iar cand a vazut ca acestia loveau cu mila, au inceput sa ii bata ei. “Am crezut ca imi tot cade capul”, a spus batranul, amintindu-si cum s-a simtit dupa prima lovitura incasata de la un gardian.

Altadata, a rememorat Ioan Hotico, detinutii au fost pusi sa stea in maini, cu capul in jos si cu picioarele rezemate de perete. Cand unii n-au mai rezistat si s-au prabusit pe beton, s-au trezit sub un potop de lovituri.

Militieni travestiti in preoti umblau prin paduri dupa razvratiti
Unii dintre detinuti au povestit cum si-au vazut prietenii murind. Vasile Chindris din Ieud este unul dintre ei. Cel mai bun coleg al sau a fost impuscat mortal de un militian. Crima s-a petrecut intr-o padure, unde ieudeanul se afla cu alti consateni.

“La un moment dat, am zarit doi preoti care se apropie de noi. Am zis sa se facem un foc de tabara si cand s-au apropiat am vazut ca erau de fapt militieni. Cei doi si-au dat seama ca i-am recunoscut. Unul din ei a motivat ca merge sa-si faca necesitatile si in timp ce s-a aplecat a scos pistolul, s-a intors si a inceput sa traga inspre noi. Cel de langa mine a reusit sa strige: Vai, mamuca! A cazut jos, mort. Pe mine m-a atins doar in mana si am reusit sa fug”, a povestit Vasile Chindris.

Daca unii n-au mai suportat chinurilor si au trecut de cealalta baricada pentru a-si salva viata, altii au cerut sa fie dusi inapoi in celula decat sa devina turnatori. “Dupa 12 ani de inchisoare, am fost dus la Securitate unde mi s-a propus sa fiu omul lor. Atunci am zis ca daca asta e pretul libertatii mele, va rog sa ma duceti inapoi. Am fost eliberat cu decretul. Stiu ca am fost urmarit tot timpul pana la Revolutie”, a spus Vasile Ofrim, care a marturisit ca a rezistat conditiilor din inchisoarea de la Mina Baia Sprie si pentru ca afla ce se intampla sus, deasupra galeriilor in care a trudit. “Cand a murit Stalin am aflat si eu. Imediat am informat vagonetarul, inginerul electromecanic… N-am fost prins niciodata ca eu sunt cel care dau informatiile”, a precizat Vasile Ofrim.

Teroarea comunista, scoasa la iveala de memoria detinutilor
Credinta in Dumnezeu a fost cea care i-a tinut in viata pe detinuti. De altfel, Vasile Tivadar a povestit cum isi confectiona cruciulite din coada periutei de dinti. Intr-o noapte a visat ca una din cele trei cruciulite ii este gasita de gardian. Visul prevestitor s-a indeplinit intocmai a doua zi, cand gardianul i-a descoperit si confiscat una din cruciulile. Luat la intrebari, Tivadar a motivat ca a primit cadou cruciulita.

Editia a doua a turului rezistentei anticomuniste a prezentat doar cateva dintre marturiile fostilor detinuti politici. Povestile lor sunt numeroase insa. Din pacate, multe dintre ele vor ramane necunoscute, pentru ca unii detinuti s-au stins din viata chiar in timpul detentiei, iar altii prefera sa traiasca discret, incercand a uite teroarea comunista.

Sursa: Camelia Tocaci