Citesc și nu reușesc să mă dumiresc. „Readucem la viață Casa Minaur de pe Valea Roșie! Am obținut deja finanțare prin fonduri europene, în valoare de aproape 6 milioane de lei, și suntem în fază finală cu ultimele proceduri dinaintea începerii lucrărilor!”, postează cronicarul de serviciu pe pagina primarului.
Încă un pasaj: „Foarte mulți ani s-a discutat despre situația acestei clădiri emblematice a orașului nostru și a clubului Minaur, cândva locul în care legendele noastre gândeau strategiile prin care au câștigat cele mai importante cupe europene și naționale și care de multă vreme stă să se dărâme. Diferit de politicienii care doar vorbesc, critică, iar la capitolul acțiune sunt corigenți, eu și colegii mei muncim, ne zbatem și găsim soluții!”.
Ai dracului mai pot fi corigenții care au scris materialul! Normal că simbriașii ascultă și execută poruncile. Scriu ce le spune stăpânul. Aflăm astfel că fostul sediu al HC Minaur, redenumit „Casa Minaur!!!”, o clădire cu adevărat emblematică pentru așezarea noastră, urmează să își piardă complet identitatea odată cu transformarea ei într-un centru social de zi „de asistență și recuperare pentru seniorii municipiului nostru”.
Delirul, se pare scăpat total de sub control, continuă: „vom readuce la valoare și activitatea sportivă, în măsura în care este posibil, pentru persoanele vârstnice, și le vom oferi în același timp oportunitatea de a se conecta cu seniorii campioni ai Minaur”.
Citind postarea primarului, unul dintre locotenenții săi, consilier local, exultă de bucurie și admirație: „Felicitări! Un pas important pentru menținerea tradiției handbalului băimărean!”.
Mă străduiesc, dar tot nu pricep. Sediul legendar al clubului Minaur urmează să devină o locație pentru pensionari. După pozele care însoțesc postarea condeierilor, nu va rămâne nici măcar o urmă din clădirea emblematică în care „legendele noastre gândeau strategiile prin care au câștigat cele mai importante cupe europene și naționale”. Câtă ipocrizie!
După minimele standarde de pricepere, renovarea și reabilitarea unei clădiri de patrimoniu presupune un întreg ansamblu de măsuri care se aplică pentru a recupera părți dintr-o construcție care s-a degradat parțial sau integral, astfel încât acele monumente istorice să fie valorificate și integrate în peisajul local actual.
În cazul nostru este vorba despre ștergerea de pe pământ a unei clădiri de patrimoniu și construirea unei monstruozități arhitecturale care nu are nimic de-a face cu specificul locului, cu tradiția, cu istoria, cu peisajul urban.
Culmea nesimțirii, pe machetă se vede că pe clădire va fi pusă inscripția „Casa Minaur”! Numele acesta se putea afișa pe perete dacă s-ar fi făcut ceea ce era normal. Adică renovarea și reabilitarea clădirii conform legilor în vigoare după care, în semn de respect pentru handbalul băimărean, să devină muzeu.
Un loc în care să fie adunate exponate grăitoare din activitatea de peste șase decenii a clubului care a contribuit din plin la promovarea orașului și județului în lume. O destinație pe care, nu mă îndoiesc, ar fi vizitată de iubitorii sportului din țară și lume. Sunt multe „mărturii” în patrimoniul clubului, altele, semnificative, la băimărenii care au trăit istoria.
Baia Mare este orfană de astfel de obiective de interes. Clubul Minaur ar fi putut deveni o destinație. Gândirea îngustă, interesele, nepriceperea, neștiința, poate chiar prostia, vor văduvia comunitatea de un asemenea obiectiv.
– Servicii de creare site web
