Traseu turistic nemarcat
Timp de parcurs 5-6 ore
Obiective: Casa de Piatra sau Casa Pintii, Defileul Lapusului
Atractii deosebite: primavara timpuriu florile de spanz, prin mai-iunie doua varietati de orhidee, in tot cursul anului ienuperii
Atentionari: lipsa sursa apa potabila (exista izvor pe valea Curetiului, treimea superioara, in avalul careia se afla Cascada Pisatoarea); atentie la deplasari pe potecile inguste, risc prabusire si accidentare grava; nu va expuneti pe stancariile-belvedere!
Casa de Piatra, Defileul Lapusului – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
O zi mai este pana-n Florii.
Din Baia Mare spre inima Tarii Chioarului, in Preluca Veche (36 km), peste tot intalnim pruni, corcodusi, ciresi si visini infloriti, superb asortat mult mai putinului roz al piersicilor in floare, rosului inflacarat al tufelor de gutui japonez dar mai ales verdelui crud, in infinit-tranzitorii tonuri, de la salciile uriase flancand soldateste malurile paraielor pe la Grosi, Chechis, Dumbravita si Carbunari, mai apoi conturand in Copalnic lunca raului Cavnic, la fageturile dominante, alternand cu stejarisurile mai restranse ale versantilor nordici ai Culmii Preluci.
E impresionanta Secatura Gutaiului pe la ora 8,30 dimineata cand evadam din Baia Mare, inconjurata de-o neguros-alb-valurita coroana de nori, de parca ar fi fost cel putin un patrumiar din Alpi, Caucaz sau de-aiurea, nu un varf abia trecut de 1300 m altitudine.
ANM prognozeaza ploi pentru sambata in vest-nord-vestul tarii iar cohortele norilor cenusii invadeaza treptat, dinspre vest-nord-vest cerul.
Ne apropiem de Copalnic Manastur unde o cotim dreapta, suim avantat serpentinele spre dealul Manastur (din Culmea Prelucilor) si varful Florii (toponim derivat, zice-se, de la a lui Florea, nu de la flori). Soarele face o imensa bresa inviorand codrul.
Ezitasem sa imortalizez splendidele cadre floral-silvice primavaratice de la Carbunari spre Berinta, acum insa mi-e imposibil sa n-o fac deoarece mai intai ma impresioneaza o veche gospodarie din marginea localitatii Coplanic Manastur.
Casa, grajdul, sura si patulul impletit din nuiele de alun, fantana cu ghizd din stejar acaparat de muschi verzi-aurii, totul abandonat, apoi taluzul verde, stelar azurit de coloniile de priboi apoi clasicele livezi dominate acum de albul ciresilor si prunilor, cu fundal de faget abia infrunzit, plonjantele perspective spre Copalnic, Copalnic Manastur, Rusor, Cernesti, Ciocotis, ascendenta perspectiva spre abrupturile est-sud-estice ale Mogosei, Ignisului si Gutaiului, piramida Satrei lui Pintea spre nord-est…
De-aceasta data, spre deosebire de 29 martie cand am fost ultima oara pe-aici, Hudinul si Tiblesul refuza sa-si etaleze albul destramatelor zapezi, din pricina nebuloaselor, mestecenii tineri, abia infrunzind si plopii albi tremuratori, animati de briza diminetii, unduind intr-un vag perceptibil tremollo.
Parca, din fericire, drumarii au mai nivelat varianta deviata dincolo de Dealul Florii din Drumul Sapardului la stanga, spre Preluca Veche.
Sub noi, undeva jos si spre est se contureaza scurtul defileu dintre Magureni catre Valea Arinilor in timp ce in fata (sud-est-sud-sud-vest) se desfasoara Preluca Veche ca un haotic-pitoresc puzzle, acel amestec de gospodarii dispersate-n, dominatele de pruni, livezi, cu argintiile turle ale celor doua bisericute parand sa incerce, nereusind, centrarea vetrei satului iar mai departe, dincolo de abia vag intuibilul Defileu al Lapusului, se vedea Rapa Vimii si sub ea, inspre nord, Vima Mica.
S-a facut ora 10 cand, ajungem in fata gospodariei octogenarului Dunca Mniculaie ce-si adapa iapa sura si manzul murg la firavul izvor cu ciurgau si valau din fata casei batranesti.
Luam de la acesta ultimele relatii destul de vagi si confuze referitoare la localizarea Casei de Piatra/Casa Pintii, pornim spre Dealul Paltinu, versant estic (marcat cu releu si antene radio).
Mitica I. ne tine aici prima lectie practica de geologie aplicata, aratandu-ne in taluzul drumului ce cobora spre Valea Didrii si-n continuare spre Valea Arinilor pegmatite cu cristale (alungit-tubulare, uriase si negre) de turmalina si dominantele de-acum incolo dolomite (CaCO3 +MgCO3).
Un drum stravechi de carute o ia la dreapta, suie spre versantul sud-estic-sudic al Paltinului, merge o vreme pe curba de nivel catre vest, spre obarsia vaii Socilor si-n continuare spre valea Morii (mai mare).
Un sleau destul de vag coboara piciorul prelung, superb decorat cu din ce in ce mai frecventii ienuperi de diferite marimi, apoi cu paducei incolaciti strasnic de curpeni grosi cat bratul unui voinic din poveste, spre promontoriul usor ascendent, cu liziera de faget spre stanga (valcelul sec afluent in valea Curetiului pe care se formeaza mai in aval cu circa 150 m Cascada Pisatoarea) de la Piatra Cerbului spre bucla-n nordic U a raului Lapus si-n continuare spre sud-sud-vest, acompaniind Culmea Pietrei.
Un caprior tipa scurt de cateva ori, lansand un fel de behait sfornait-latrat straniu.
In dreapta, peste valea Socilor, admiram micul grup de gospodarii si bisericuta straveche, din lemn, din Dealul Corbului in timp ce in planuri mai indepartate, cu toata nebulozitatea, putem identifica Preluca Noua, Aspra, Sahelbe, Codru Butesei, Dealul Pitigaii…
Gramezi de dolomite, adunate multisecular de catre locuitorii din Preluci, pentru a imbunatati calitatea precarei pajisti predilect pasunata cu oile, puncteaza versantii si zonele de platou dand impresia unor posibil foste asezari omenesti iar printre pietrele sur-negricioase s-au aciuat sprintare buchete de viorele albastre.
Frecvent prezentele mostre de magnetit (minereu de fier), adesea cu aspect de zgura rezultata in neolitice preocupari de prelucrarea metalelor, par a sustine ideea unor foste asezari preistorice, motiv pentru care cautam fragmente de ceramica, acestea putand da eventual o primara relatie arheologica, nu gasim insa nimic.
Privim in urma, sub palidele raze ale soarelui torpilat de recile rafale de vant, versantii incep sa se poleiasca-n galben-portocaliu datorita miilor de floricele scunde, calcarofile.
Alaturi de acestea descoperim minuscule inflorescente roz-liliachii amintind de alpina Pulsatilla minor (ochiul gainii). Nu e exclus sa fie vorba de o varietate de mai mica altitudine a acelei specii.
Ajungem pe pajistea cu bureti beji de roua abia iviti, multime de ienuperi, unii de peste 3 m inaltime, altii de-o schioapa, cu totii debordand de margelatele fructe verzi-argintii cat niste boabe de piper.
Aici, in circa doua saptamani, doua specii de orhidee, una galben pal-bej, cealalta ciclamen-visinie pistruita ton in ton, vor decora minunat promontoriul cu substrat dolomitic.
Drumul o ia usor tangent dreapta (sud-vest) intrand in faget.
Un fag cu circumferinta de peste 3 m ne atrage atentia in dreapta.
Nu peste mult apar pinii unei plantatii restranse si in padurea de foioase megalitii de conglomerate alveolate drapate cu muschi.
Drumul coboara usor, conducand in 3,5-4 km in lunca raului Lapus vizavi de Gura Vimei si Custura Cetatelei.
In stanga, fagetul rarit lasa partial vederii Piatra Cerbului, bucla-n U a Lapusului vizavi de aceasta, Cascada Pisatoare (ambele situate la nord-est), respectiv la sud-est Custura Vimei.
Aici revedem cei 10-12 saci de rafie plini cu pampers, abandonati iresponsabil (ne aflam intr-o arie naturala, pur teoretic, protejata, la multi km de civilizatie, ceea ce genereaza un veritabil mister privind sursa acestor poluanti menajer-biologici).
Un valcel larg si abrupt, format din conglomerate alveolate, punctat cu megaliti, platose sau praguri succesive, coboara de-aici spre sud-est, pana-n malul geografic drept al Lapusului. Continuam spre sud inca vreo 50-75 m si dam de Piatra Scrisa – alti megaliti conglomerat-alveolati acoperiti de muschi.
Daca pe versantii arizi am auzit trilurile ciocarliilor, acum cantul cucilor reverberat in ecou ne incanta.
La circa 50-75 m mai jos si in stanga potecii apar mai multi megaliti conglomerat-alveolati drapati cu muschi, adica alte asa numite Pietre Scrise de catre locuitorii din Preluci.
De aici spre stanga (est), la aproximativ 50 m, se remarca un promontoriu stancos cu belvedere spre raul Lapus abia iesit din bucla in U la care-l obliga Custura Vimei.
In baza promontoriului dolomitic inalt de vreo 35 m se ascunde abil Casa de Piatra sau Casa Pintii (haiducul) dar… deocamdata, nu stim asta desi intuisem corect inca la 29 martie a.c. acest lucru.
Revenim la Pietrele Scrise si poteca de pe Culmea Pietrei care se indreapta spre o inseuare dupa care, daca am continua inainte (sud-vest) am da de micul cimitir cu cruci de lemn. Tatonam spre stanga, remarcam o vaga si veche poteca, acum de cervide si mistreti, ce se bifurca continuand pe doua niveluri angajate pe sub bietajatii pereti.
Mitica I. merge pe directia nord-est pe poteca superioara.
Pe cea descendeta, dar pe aceeasi directie nord-est, o urmez impreuna cu Ionica P.
Poteca devine din ce in ce mai abrupta, ingusta, clisos-lutoasa si teribil de alunecoasa. Sub noi, la capatul versantului inclinat 65%, la nici 100 de m, e malul drept al Lapusului iar o prabusire…
Comunicam cu Mitica, pozitionat din ce in ce mai deasupra noastra apoi Ionica abandoneaza.
Eu continui pana ajung la baza unui perete dolomitic compact, bej-sur, deosebit de vizibil de pe Piatra Cerbului, inalt de 30-35 m care, din pacate, nu are nicio caverna in baza sau mai sus.
Mitica I. ne striga de deasupra, triumfal, ca tocmai a gasit pestera sub promontoriul pe care poposiseram cu circa 20 minute in urma si la 29 martie, atunci cand am admnirat albastrele, spanzi in floare, viorele si primule.
Acum spanzii gratiosi isi lafaie-n briza calduta povara crudelor receptacule pline de viitoarele seminte iar inflorita e doar mazarichea salbatica, visiniu-liliachie.
Incep sa refac cu precautie traseul dubios de pe poteca cerbilor pana ma regrupez cu Ionica.
Ne strigam colegii dispersati in codru si-apoi urmam potecuta pe care Mitica ajunsese in baza promontoriului dolomitic, la pestera.
S-a facut amiaza, e soare, cald si placut, practic ne-am atins obiectivul propus.
Incepem prospectarea pesterii cu portal semicircular in care intram lejer stand in picioare. Imediat remarcam tavanul ingustat parca intr-o diaclaza.
Pe peretele din dreapta apar spectaculoase scurgeri si depuneri parietale.
Ele sunt si mai frumos impletite, ca o jamaicana frizura, in zona superioara a tavanului, tradand geneza pesterii consecutiv dizolvarilor, adica nu una de sorginte tectonica.
Galeria, orientata sud-vest-sud, are doar 13,3 m lungime si o largime de 1,2-1,8 m, in portiunea finala trei trepte late conferindu-i un profil ascendent.
In stanga treptelor remarcam o stalagmita in dezvoltare, nu mai inalta de vreo 35-45 cm, alipita peretelui siroind de carbonat de calciu si magneziu solubilizat.
In fundul pesterii, pe tavanul frumos alveolat dinspre dreapta, Mitica descopera un solitar liliac, veritabila piesa de rezistenta a turei de azi.
Mitraliem cadre foto, in varii moduri, fascinati fiind de un anume tigraj coloristic al peretilor, apoi iesim pe mica platforma din fata pesterii, panoramand spre Custura Vimei locul de belvedere din crestet si la nord-est de aceasta, la Piatra Cerbului, dincolo de care se vede Cascada Pisatoarea cu argintiul cristalin al apelor imputinate din prima portiune a caderii.
Nimic nu ne grabeste, motiv pentru care lenevim si taifasuim pana cand… bolboroseala unui indepartat tunet ne reaminteste de prognozatele averse de ploaie de dupa-amiaza.
Ne adunam satra si pornim inapoi pe unde am venit, reevaluand atenti zona cu zgura de fier (magnetit).
De-aceasta data, suim direct spre Paltinu, remarcand printre dolomitele din zonele aride spalate de ploi si cu mici alunecari, si mai multe mostre de magnetit dar gandindu-ne ca la circa 10-12 km spre est, la E.M. Razoare, se exploateaza de multa vreme un zacamant de fero-mangan, ni se pare fireasca prezenta aici a acestui minereu de fier, pe sectiune nespus de pur, cristalin.
Stropii ploii si apoi o insignifianta aversa dau nota specifica primaverii pe cand inchidem circuitul la casa lui badea Mniculaie dupa care o luam in sus, pe Drumul Sapardului, hartopos si in curs de amenajare pana-n Dealul Florii, bun in continuare.
Mai opresc in cateva randuri pentru a surprinde foto-panorame spre Copalnic Manastur, fascinat de superbetea florala, parca infinita, iar la ora 16 ajungem acasa.
Maine-s Floriile si ne asteapta o tura serioasa, mult mai lunga.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
