INEDIT – MOMITUL URSILOR – Maramuresenii scot ursii din barlog ca sa ii ingrase (VIDEO)

Vezi VIDEO
Drum greu pana sus, la peste 1.000 de metri altitudine, pe Valea Alba. Intr-un ARO vechi de cand lumea, ne-am chinuit cu gropile, namolul si bolovanii, si am ajuns aproape de Varatec, in muntii Lapusului. Ne asteptau o cabana de vanatoare, batrana si ea, respectiv o camaruta stramta, cu un geam nu mai mare de un metru, prin care urma sa pandim, cinci insi, la lasatul serii, ursii scosi din barlog de…foame!

Animalele au iesit din hibernare slabite rau si au fost momite la cina cu kilograme intregi de mancare fabricata special din praf de oase si “condimentata” cu vitamine, pentru a le da forta temutelor mamifere.

La panda, intr-un observator uitat de lume
Undeva dupa apusul soarelui, a aparut primul – morocanos si lenes. Se vedea ca se simte in largul lui in semiintunericul din jur si ca se crede ferit de pericol. S-a apropiat cu mare grija, totusi, de poienita, chiar sub ochii nostri. Il asteapta doua jgheaburi pline ochi cu delicatesea din praf de oase.

La cativa metri distanta ciocanea o pasare neagra. “E o ghionoaie. E foarte rara”, a soptit din dreapta mea unul dintre cei trei padurari. Il cheama Mircea Pop. E un barbat zdravan, la a doua tinerete, care a ajuns sef de district si stie totul despre “momitul ursilor”. “Trebuie sa vorbim in soapta, altfel ii speriem”, a completat el repede.

Insistenta ghionoaiei l-a deranjat in mod vadit maxim pe ursul infometat. Mirosul a fost insa mai puternic si l-a cucerit, drept urmare a inaintat cu convingere. “Sa vedeti acuma ce face! Pe jgheab e pusa o scandura ca sa nu ajunga la mancare mistretii si alte animale”, a spus mandru Pop. Si, intradevar, ursul m-a surprins. La fel ca un om care ar fi vrut sa descopere ce e sub scandura, a pus labele pe lemn si l-a rotit intr-o parte. Apoi, tacticos, pandind intr-o parte si intr-alta, a inceput sa infulece cu pofta.

Doua tone de granule pe post de momeala
“Sunt prompti. Vin la micul dejun, dupa 4:00 dimineata, si la cina”, a spus Mircea Pop imediat ce in zona si-a mai facut aparitia un alt urs. Unul dintre mamifere s-a intors brusc la liziera padurii. Pare sa fi simtit miros strain. “Astia doi nici nu sunt atat de suspiciosi cat a fost seara trecuta o ursoaica. A venit aici cu doi pui. Era pe jar, saraca”.

Padurarii au inceput sa povesteasca, tot in soapta, ca au urcat in munte, la cabana, peste doua tone de granule speciale pentru ursi. Hrana e fabricata in Maramures, au spus ei, si trebuie ii ingrase repede pe ursi, pentru ca, dupa hibernare, sunt foarte vulnerabli si risca sa moara daca nu cresc in greutate.

„Ursul, dupa perioada de hibernare din iarna, are nevoie de suplimente nutritive. Acum este perioada cea mai dificila din an si-si gaseste foarte greu hrana. In schimbul mancarii pe care o aducem, primim un spectacol deosebit”, a adaugat seful de district.

Omul care s-a „imbratisat” cu ursii
Padurarii au inceput sa rada cand i-au vazut pe ursi cu cata pofta inghit hrana artificala. “E ca si cum te-ai hrani cu gratare si ai trece pe pufuleti! Acuma nu se mai pot da la ursi cadavre de animale, ca interzice legea europeana”, a spus unul dintre ei. S-a revenit apoi la linistea deplina. Mi-am reamintit sfaturile lor inainte de a incepe panda: “Ai de tusit – o faci in perna. Ai de vorbit – o faci in soapta. Ursul aude orice fosnet, orice sunet si se indeparteaza sau nu mai vine”.

Nu m-am rabdat si am inceput sa pun iarasi intrebari. Evident, in soapta. „Sunt cam sapte – opt ursi aici, dar pe fondul acesta de vanatoare avem vreo douazeci si ceva”, mi-a raspuns paznicul de vanatoare Ionel Burzo. El dicteaza tot ce misca in postul de observatie. A mai cerut o data sa vorbim in soapta, dupa care si-a continuat explicatia. “In restul anului nu tare umbla ursii. Stau sus, da’ acuma is flamanzi si n-are ce face.”

Omul s-a intalnit deseori cu ursii. De cateva ori mult prea aproape! “Sunteti mare…l-ati luat in brate?”, am glumit eu. “M-o luat el pe mine… Dar nu, nu-s suparat, pentru ca nu o venit ei la noi, ci noi am mers la ei”. Despre vanatori si turisti nu a avut prea multe cuvinte de lauda. A marturisit ca nu ii vede cu ochi prea buni pe cei care urca in munte cu aparate de fotografiat, pentru ca “ofera informatia si imaginea mura-n gura celor ce vor sa iasa la braconat”.

Padurarii din Baiut au 30 de „carpatini”
In timp ce noi discutam in soapta, cei doi ursi isi vedeau mai departe de cina. Abia se vedeau in intunericul care s-a lasat, insa ma straduiam sa le zaresc miscarile si sa le ghicesc intentiile. “Noi, dupa evaluarile noastre, avem in jur de 30 de bucati de urs carpatin in fondurile Baiut si Rioaia. Vin unii si altii sa ne dea lectii, dar avem mai multi ursi decat cate-o tara europeana”, a spus soptit seful Ocolului Silvic Baiut, Vasile Maxim.

Padurarul a povestit ca a avut schimburi de experienta cu angajati silvici din diverse tari ale europei si ca, din datele pe le are, zona Baiut depaseste Austria, unde sunt in evidente doar 15 ursi.

S-a intunecat de-a binelea si, cum in poienita nu se mai vedea nimic, ne-am facut bagajele sa ne intoarcem spre casa. As fi vrut sa mai zaresc o data, macar cu coada ochiului, blanoasele animale ademenite sa iasa din barlog si ajutate sa supravietuiasca inca o iarna. Sunt mult prea frumoase pentru a fi luate in catarea armei!
Sursa: Alexandru Ruja