In cautarea cascadelor estice ale Mesesului

Traseu turistic nemarcat
Obiective: satele salajene, bisericile de lemn, vestigiile romane de sec. I-II din Buciumi, cascada Sipot de pe valea Mihaiesei
Atentie la asigurarea apei potabile, izvoarele fiind rare si modeste, atentie la trecerea prin zonele cu stani
Nu exista zone expuse, riscuri turistice

Templul castrului roman Gradistea, Buciumi – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

La ora 6,45 plecam din Baia Mare spre Jibou.
Admiram un promitator rasarit de soare violet-marmorat, imediat insa norii obtureaza bolta cerului si parea a se intuneca treptat.

Niciunde, deocamdata, berzele care an de an cuibaresc in Salsig, dovada cele peste 12 cuiburi sumare si pustii din varful stalpilor de beton.
Frustranta incapacitatea de panoramare spre Muntii Ticaului si-n continuare spre Piatra Cozlei, Prisnelu Valisoarei.
Piramida Piscuiului Ronei e terna. Ajungem in dreaptul ei, imediat ce iesim din Jibou, cotim dreapta spre Creaca, atenti la versantii punctati de calcare eocene, alteori cu gresii rosietice.

Mitica I. ne sugereaza ca posibile obiective doua cascade, una de circa 8-10 m inaltime, situata in apropiere de Treznea, o alta, ceva mai modesta, de doar 5 m, situata in Bodia sau Buciumi.
La acestea se adauga frumusetile antropice de la vestitele bisericute salajene de lemn, gospodariile salajene traditionale, modeste, apoi vestigiile romane situate la sud-vest de Porolissum (Moigrad) dar si un promontoriu stancos din versantul drept al obarsiei vaii Ragu, format din gipsuri (CaSO4).

Trecem prin Borza si Prodanesti iar din Creaca nu mai continuam inainte si in sus spre Moigrad–Zalau ci cotim la stanga, traversand localitatile Jac, Chichisa si ajungem in Romanasi intersectand soseaua nationala Zalau–Cluj Napoca. Continuam spre Agrij, Bodia, pana-n Buciumi (pe soseaua care dupa 16 km ajunge-n Ciucea).

Aproape in fiecare localitate ne atrag atentia bisericile de lemn, monument istoric, cu turlele ascutite sageti spre cer, mult mai subtiri decat a celor similare din Maramures si cu nava mai mica, aducand a veritabile bijuterii arhitecturale (unele relativ recent restaurate).

Informatiile noastre prealabile sunt destul de sumare si fiindca Mitica mai fusese o data la cascada din Treznea, din Bodia apelam in cateva randuri la putinii trecatori care, din fericire, auzisera de cascada Sipot (vizitata si de niste turisti americani odinioara), aceasta aflandu-se insa in comuna Buciumi (117 km din Baia Mare), la circa 6 km nord-est, pe valea Mihaiesei (in amonte).

Localitatea Buciumi este atestata documentar din 1491 si include satele Bodia (1558), Bogdana (1560) Huta, Rastolt (1334) si Sangeorgiu de Meses (1453).
Resedinta comunala Buciumi se rasfira pe valea Agrij (in bazinul superior) si constituie un vechi avanpost roman pentru aparare a impresionantului Porolissum (Moigrad) aflat mai la est-nord-est.

Turnul roman de la Buciumi – aflat in locatia La Poiana, langa drumul spre Seredei, la 500-600 m de Fantana Marcului (Epoca romana sec. II-III), Turnul roman de la Buciumi, de sub varful Padina, din aceeasi perioada romana, Turnul roman din Bogdana (Salhingar), la sud-vest de sat, Gradistea – Buciumi, castrul roman datat 114 d.Hr. situat la circa 500 m nord-vest de centrul localitatii si care a adapostit Cohors II Augusta Brittonium – constituie importantele repere istorice legate de perioada ocupatiei romane, din pacate prin nimic semnalate trecatorilor, implicit neexploatate educativ-cultural-turistic, asa cum ar merita-o cu prisosinta, constituind inca o dovada a crasei indiferente, de la forurile culturale, la cele administrative locale si judetene, fata de astfel de valori/atractii turistice exceptionale, doar suntem in mioritica Romanie-UE .

Din Buciumi o luam la dreapta, dupa cateva sute de metri trecem prin vad valea Mihaiesei apoi, ajungem la o raspantie (care duce spre Sangeorgiu de Meses).
Continuam in dreapta, in scurt timp situandu-ne spre amontele modestei vai sapata-n roci sedimentare.

Abandonam masina la ultimele case, de aici continuam pe un drum lutos-argilos, ca norocul inghetat tun noaptea.
Ne deplasam intr-un peisaj auster, specific Podisului Transilvan, cu valea Mihaiesei serpuind intr-o succesiune de mici meandre, pe alocuri talvegul fiind compact, format din calcare eocene, alteori malurile scunde tradand stratificari carbonifere alternand cu marne si gresii.

Depasim trei locatii de stane traditionale, cu saivane pentru iernat si fatarile aflate spre final, dovada mieii zburdand in fruntea turmelor de mioare purtate prin foste holde cu porumb.
Lunca ingusta, e cultivata traditional pe inguste parcele cu grau de toamna.
Deasupra lor versantii tradeaza stratificarile monoclinale calcaroase eocene, alteori, culmile magurilor plesuve,intens erodate pluvial, dezvaluie calcare oligocene sau marne.

Malurile vaii Mihaiesei se apropie, fiind plantate in urma cu vreo doua decenii cu pin si molid. Apar si ingustari scurte, cu versanti calcarosi stratificati, monoclinali, eoceni aducand a defileu.

Aici remarcam la suit, dar mai ales la revenire, o multime de fosile marine, de la cochilii lamelare de Ostreia sp. la numeroase fosile spiralate de melci marini, intacte sau ciobite, impresionante, din speciile Campanile parisiensis, usor aplatizate si Campanile gigantea.
Drumul sare frecvent de pe un mal pe altul, obligandu-ne la numeroase traversari prin albie, noroc cu debitul redus, tradand iarna si primavara secetoasa. Surprinde saracia florilor de primavara (remarcam rare inflorescente portocalii de podbal- Tussilago farfara) ca si a faunei, desi habitatul pare a fi unul ideal pentru fazani, iepuri, vulpi, caprioare.

Depasim o confluenta, continuam la dreapta, in amontele vaii Mihaiesei si la circa 1 ora de la plecare si aproximativ 5 km, auzim caderea apelor cascadei Sipot peste pragul calcarelor eocene organogene (cu un bogat detritus de fosile de lamelibranhiate si melci marini) care formeaza un spectaculos abri.

Coboram valea Mihaiesei (mal stang), in apropierea cascadei formand un perete abrupt, aproape vertical, inalt de 4-5 m.
In frunzisul uscat putem admira minunate colonii de albastrele (Hepatica transilvanica) alaturi de viorele (Scilla bifolia) dar si mierea ursului (Pulmonaria officinalis). 

Scapam de ploaie dar cerul este noros iar lumina destul de precara.
Dupa sedinta foto, suim malul drept al vaii, dam intr-un drum de carute ce suie la vest-nord-vest spre poalele Mesesului, continuam pe curba de nivel spre liziera, traversam un carpinis intercalat cu fagi si ciresi salbatici, cateva paraie in albia carora au aparut roci albe, gipsuri, sau calcare marmoreene, stabilira colegii nostri geologi.

Iesim intr-o zona cu poieni taiate de valcele cu arbusti densi in care se ivesc doline dar si cateva vizuini de vulpi ori bursuci.
Nu peste mult ajungem la o coliba, apoi la o casuta de vacanta in curs de amenajare. Aici dam de o fantanita, debutul unei vai modeste si baltiri in care au inflorit un buchetel portocaliu de calcea calului (Calthea palustris) iar broastele-s depusesera ponta cleios-translucid-plutinda.
Nici urma de broaste insa.

In stanga, curge spre vest-nord-vest catre satul Starci, valea Ragului si la obarsia ei zarim un pinten albicios de gipsuri cu urme de exploatare (dovada micile terasari).
Deasupra flancului stang al vaii serpuinde printre arinii incarcati de matisorii brun-violacei, admiram varful Maguricea (761 m) un avanpost sud-vestic al Mesesului, cu o poiana larga spre nord-est si un petec plantat cu conifere, in rest faget matur.

La stanga Maguricei si departe, spre sud-vest-vest, crestele albite de nea ale Muntilor Vladeasa (Apuseni).
Dincolo de satul Starci, in bazinetul vaii Crasna, sunt satele salajene punctate de turlele argintii ale bisericilor, nebulozitatea torpiland intentiile noastre foto.

Coboram culmea si ajungem pe un fel de promontoriu cu stancarii albe-gipsurile (sau calcarele marmoreene ) cautate de noi, cu urme de clivare tectonica pe directia vest-est, lasand vederii o diaclaza vag sinuoasa, larga de 40-60 cm si afunda de circa 8-12 m.
Gipsurile apar aici pe vreo trei niveluri, dominand valea Ragu (mal drept) la obarsii. Pe directia sud-vest se vede o bisericuta noua de lemn si un grup de gospodarii pitite-ntre pruni.
Gospodarii de varat apar si spre vest, dincolo de o vaiuga afunda, intens erodata-n gresii, cu obarsia in Meses.

Au trecut 3 ore si jumatate de la plecare.
Gipsurile (precursoare ale ipsosului rezultat prin macinare fina si calcinare) pe alocuri minunat erodate exogen, prezinta niste lapiezuri linear repetate, in straturi nu mai groase de 5-8 cm, alteori anhidridul (CaSO4 ) in contact cu apa atmosferica expandase formand mii si mii de flocoane alb-perlate iar gipsul alterat exogen se transformase-n niste cruste subtiri, alb-sure, detasabile cu usurinta.
Gipsul, ne spun colegii geologi, au aparut aici ca expresie a depunerilor lagunare, putin adanci, a sulfatilor de calciu aflati in suspensie in apele marilor multimilenare.

Protejati de briza tot mai rece, in continuare ocoliti de prognozatele averse, ne facem aici popasul. La ora 13 pornim spre est-sud-est.
Dam in drumul de carute ce vine dinspre Starci, duce inspre Sangeorgiu de Meses, si ajungem imediat la fosta cariera de gipsuri.
Admiram si aici finele lapiezuri marmoreene.

Continuam spre o culme golasa, mai apoi cu batrani meri invadati de vasc dar si cu pruni.
Aici se afla un fel de gospodarie munteneasca de varat si, in curs de amenajare, o mica cabanuta.
Ne aflam la obarsia unei vai care o vreme se orienteaza paralel cu valea Mihaiesei (mai estica) apoi o ia spre est-sud-est, parand a conflua cu aceasta dar, intalnind un pinten gros de calcare eocene, coteste brusc la dreapta (sud-vest-vest), sapandu-si de milenii cursul modest printre colinele Podisului Transilvan.
Multa vreme, dinspre obarsie, acompaniem aceasta vale pe malul ei stang apoi, ajungem la pintenul calcaros cu stratificari monoclinale, sub acestea roca alterata aducand a sur-vanata halda de steril, suim pe culmea plantata spre stanga cu pin.

De aici puteam panorama larg, la nord spre Meses, la est spre Magura Bodi iar la sud spre Sangeorgiu de Meses (unde se afla o pestera cartata de speologi pe mai bine de 400 m galerii).

Abandonam culmea coborand treptat spre albia vaii Mihaiesei, dam peste un piept calcaros monoclinal pluristratificat si, vizavi, de marne ocru-caramizii levigate, spectaculos erodate sub forma de lapiezuri, ajungem in albia Mihaiesei.

Urmeaza dublarea unei portiuni din parcursul matinal si oprirea la impresionantul depozit fosilifer de Campanile gigantea si Campanile parisiensis. Aici dam si peste o fosila cu totul aparte, fusiforma, cu alura de pestisor lung de aproximativ 8 cm, gros de circa 1,5 cm, neidentificabil, putand sugera si un dinte preistoric.
Aici iesim practic din defileul Mihaiesei, lasand in urma saivanele traditionale, incheindu-ne circuitul in jur de ora 15.

Ne imbarcam si pornim spre centrul comunei Buciumi pentru a ne interesa de castrul roman.
Cu ajutorul unor copii, dam repede de poteca sapata-n largi trepte consoilidate cu brane de lemn, la nici 200 m de sosea intrand in situl impresionant, amplasat acolo in sec. I d.Hr.

Pe o terasa, azi inconjurata de livezi de pruni, circum valum-ul de pamant, inalt de aproximativ 3 m, este mai evident spre sud-est.
Impresioneaza nu doar zidurile castrului, cele doua coloane din marmura si alte doua fragmente bazale de coloane din marmura alba care definesc amplasamentul fostului templu, ingenios restaurat si pus astfel in valoare ci, complementar, si amplasamentele fostelor constructii si amenajari adiacente, fundatiile acestora.
Din fericire, situl e curat, ingrijit, un singur pet de bere Burger fiind abandonat de vreun localnic sau turist imbecil.
Ceea ce lipseste, asa cum am semnalat in debutul acestei relatari, si ar fi nespus de binevenit, ar fi panourile explicative (ca si la Porolissum de ex.) iar din sat/de la sosea cateva sageti indicatoare.

De la castrul roman privelistea spre Buciumi e splendida.
Revenim la sosea, traversam Buciumi, apoi Bodia, la iesirea din acest sat cotind stanga spre Pescaria Bretania (denumire preluata de proprietar de la stravechile Cohors Augusta Brittonium romane ce salasluisera in urma cu doua milenii in castrul de la Gradistea–Buciumi.

Locatia pescariei, pe o vale modesta, e excelenta, helesteul in curs de decolmatare si repopulare impreuna cu amenajarile pentru cazare si alimentatie publica ingenios amplasate dar lucrarile de finantare, cu aport PHARE, au inghetat deocamdata, prada a birocratiei mioritice atotbiruitoare.

Incepe sa picure cand declaram atinse obiectivele turistice propuse, luand-o spre casa. Ploile prognozate venira de-acum incolo in succesive reprize dar fara a ne afecta-n vreun fel, fiind incantati de cele vazute ca si de descoperirea inca unui crampei turistic salajan nebanuit.

Citeste si: Turism salajean in Treznea, satul martir cu numeroase cascade

Vezi galeria foto: Turism salajean in Treznea, satul martir cu numeroase cascade