Imagini superbe surprinse la Borșa. Nu ai mai văzut așa ceva – FOTO

Spendoare în plină primăvară Lyrurus tetrix tetrix(L), imagini surprinse pe Fondul cinegetic Cisla Borsa la început de mai. Septimiu Bizo a surprins ritualul de împerechere al cocoșului de mesteacăn.

Cocoşul de mesteacăn este o specie caracteristică zonelor de la limita superioară a pădurilor montane cu arbori rari. Lungimea corpului este de 40-58 cm şi are o greutate medie de 1000-1450 g pentru mascul şi 750-1110 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 76-82 cm. Masculul este mai mic decât cocoşul de munte ( Tetrao urogallus ) şi în zbor i se văd dungile albe de pe aripi. Adulţii au înfăţişare diferită. Masculul are un penaj lucios, albastrui-negru şi penele cozii îndoite în formă de liră, care în zbor se desfac în furculiţă. Femela este maronie. Se hrăneşte cu frunze, muguri (preferă mugurii de mesteacăn), seminţe de pădure, fructe, insecte şi larvele acestora.

 

ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE

Numele de gen provine din greacă şi este cel mai probabil sinonim cu tetrax – un fel de pasăre. Numele de specie tetrix – specie cuibăritoare pe sol, apare menţionat de Aristotel (384-322 î.Hr.).

LOCALIZARE SI COMPORTAMENT

Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Masculii se adună în spaţii deschise în număr variabil, între 8-10 masculi, dar numărul lor poate atinge uneori şi 50, 100 sau 200 de exemplare. Ritualul nupţial se desfăşoară dimineaţa şi se manifestă prin ridicarea şi desfacerea cozilor în timp ce scot sunete puternice ce se aud de la o distanţă de câţiva km. Între masculi au loc conflicte şi chiar lupte. Fiind o specie poligamă, masculii dominanţi câştigă acces la mai multe femele. Cuibul este de obicei aşezat pe sol şi format dintr-o adâncitură în sol căptuşită cu vegetaţie (frunze, ace de brad, muşchi). Rareori cuibăreşte în copaci, la o înălţime mai mică de şase metri, în cuiburile altor specii. Longevitatea maximă cunoscută este de 12 ani şi trei luni.

POPULATIE

Populaţia europeană a speciei este foarte mare, cuprinsă între 2500000-3200000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990, tendinţă ce a continuat şi în perioada 1990-2000 în cele mai multe teritorii, cu excepţia Rusiei. Pe ansamblu se consideră că se manifestă tendinţa de descreştere a populaţiei. În România, populaţia estimată este de 60-80 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia.

REPRODUCERE

Femela depune de obicei 6-11 ouă galbene, la începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 49,5 x 36,3 mm. Incubaţia durează în medie 25-27 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii îşi urmează imediat mama care îi creşte în vegetaţia bogată, de unde ies în căutarea hranei dimineaţa şi seara. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la circa 30 de zile, dar devin independenţi doar la trei luni.

AMENINTARI SI MASURI DE CONSERVARE

Degradarea habitatelor şi pierderea surselor de hrană din cauza suprapăşunatului, prădarea de către vulpi şi ciori în unele zone şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea suprapăşunatului şi a vânătorii ilegale pot contribui la refacerea populaţiei.

Foto credit Timis Marian .