Hoinar prin Maramuresul Istoric in ziua de Bunavestire

Nu, nu chiulesc peste saptamana, obligatii de serviciu ma determina, recunosc, nu fara o deosebita placere, sa ajung din nou in Maramuresul Istoric in aceasta zi de 25 martie, sarbatoarea crestina a Buneivestirii (Blagovestenie).

Casa de lemn din Maramures – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

Ninge in zori, ca-ntr-un ireal basm al mincinoasei primaveri ce paruse a debuta in Maramures inca din februarie.

Decid sa urmez traseul spre Ruscova–Repedea–Poienile de Sub Munte, via Baia Sprie–Danesti–Surdesti–Cavnic, taind astfel o sanatoasa felie prin Tara Chioarului (partea nord-vestica).
Sper ca astfel sa dau peste traditionalele focuri si fumuri sacre, aprinse de cu seara, prin alte locuri devreme in zorii Buneivestiri, in gospodariile rurale.
Vreascuri, greblaturi din ograda, orice lucrusor bun de ars, si mai ales capabil sa fumege cat mai multa vreme, era folosit cu acest prilej pentru a alunga lighioanele, duhurile rele, piaza rea, nesansa, intr-un cuvant (pe) necuratul.

Imi amintesc cu nostalgie de precedente Bunavestiri care ma surprinsera-n Tara Chioarului, sub dealul Pitigaii, prin Aspra, ultima gasindu-ma cu ortacii de drumetii in dealul Corbului, in drum spre puntea suspendata a Salnitei din Defileul Lapusului, in zori cu bruma pe cand soarele-si napusti razele aurii asupra gospodariei traditionale, casei batranesti, grajdului si surii, toate bretonate, acoperite cu goz (snopi de paie de grau).

Baia Sprie, Sisesti, Danesti, Surdesti. Niciun foc sacru, doar albi si ciudat de rari, valatuci de fum itindu-se din hornurile caselor.
Ce s-a intamplat oare? As fi fost curios sa vad daca acum, prin Grosi, Dumbravita, Copalnic, Copalnic Manastur sau, mai degraba, prin Magureni, Preluci, Aspra, Codru Butesei… taranii-si uitasera multiseculara traditie a Buneivestiri de treburile urgente…

Cer plumburiu, fulgi valsand lenesi, precum o celesta armada de catifelate molii.

Violent, tumultuos, impresionant e cursul raului Cavnic.
Invizibile sunt citadelele Pietrelor Soimului, Mogosa, Trei Apostoli, Gutaiul Doamnei ori Secatura, nici macar dealul Hija cu cele trei cusme ingemanate nu erau vizibile pe la 6,30 dimineata.
Cavnicul, strategic, si intr-un fel sfidator-bascalios, precedat de casuta modesta din stanga drumului, cu pereti murluiti si spoiti in ultramarin, cu sarpanta din carton asfaltat si doua albe blide-antenele satelit-urechile curios indreptate spre globalistele canale de comunicatii ale lumii tot mai nebune, isi schimba (din fericire) de la o zi la alta imaginea vetust-miniereasca, imbracandu-si roba tinereasca a unui orasel din ce in ce mai turistic, imbietor.

De pe la EM Cavnic, in sus, spre Roata, asfaltul s-a acoperit peste noapte de neaua noua care, in zona partiilor de ski (Roata, La Icoana), pare o molateca si dumnnezeiasca cuvertura. Dar ce superbi sunt falnicii molizi cu ramurile si cetina aplecate de povara alb-imaculatelor gulere proaspete!
Totul aduce a migaloasa gravura-n alb-negru.
Pe deasupra, nicio problema de trafic, motiv pentru care, precum altadata, le multumes frumos, in gand, drumarilor.

Trec de Pasul Neteda, cobor in curand serpentinele largi, cautand perspective (la stanga) spre Gutaiul Mic, Magura Budestiului, varful Gutai, Breb sau (in dreapta) spre Magura Mare si Mica, Piatra Totosului, caciula de molizi a Sermetesului, Gruiul Lupului, caldeira vulcanica a Corhai sau Budesti.
Nu-mi este dat sa vad decat buboasele pajisti (din pricina marghilelor, adica musuroaielor acoperite cu scunde tufe de afin sau merisoare si iarba uscata).

Casute de vacanta, uneori traditionale constructii de lemn ingenios transmutate pentru a servi estetic, decent si cu un indiscutabil bun simt, scopului nou, cel agro-turistic.
Iata chiar si porti de lemn maramuresene, apoi colibe ciobanesti, o casoaie de stana splendid pitita-ntr-un palc pictural de tineri arini si, dintr-o data, o feerica straluminare departe, spre Culmea Pietrei si platoul Iezerului Mare, Piatra Tisei cu alba secera (din Vadu Izei–Agris) minunat valorificata de soare.

Din Budesti, sper la ceva perspective plonjante spre Breb sau, pe urma, catre Sarbi si valea Cosaului.
Urmez soseaua din stanga, catre Ocna Sugatag dar, inafara ritmurilor grafice ale ingustelor holde, cu sarg si meticulos gunoiate an de an, si uriasa gaura-n sumanul negru de nori marcand cosmic Bunavestirea, nu mi-a fost dat sa pot admira decat gratiosii tineri mesteceni ca niste santinele fragile insirate la marginea drumului.

Asta, daca cumva as fi trecut nesimtitor prin Ocna Sugatag, neadmirand frumoasele, cu bun gust si armonie integratele peisagistic case, vile, pensiuni, monumentala biserica romano-catolica si bisericuta de lemn precedata de o frumoasa poarta maramuresana.
Surprinde placut aici explozia edilitara de dincolo de Statiunea Balneara Ocna Sugatag, spre Feresti ori Giulesti dar mai ales, din nou, stramutarea unor traditionale case, porti si garduri maramuresene impletite, pentru a functiona in scopuri agro-turistice.

Din Sighet trebuie sa deviez spre Craciunesti si-apoi Bocicoiu Mare, privirile fiindu-mi atrase mai intai de turlele bisericilor de lemn apoi cele argintii, ale bisericilor ortodox-ucrainiene.
Pacat, din nou vremea rea imi anuleaza intentia de-a ma extazia admirand cursul maiestuos al Tisei si dincolo de ea, fruntariile ucrainiene.

Pe dealul Hera amenajarile turistice (seria celor catorva casute-camping) amplasate in locul recent defrisatului codru de foioase, vizavi de mai vechiul restaurant, avanseaza rapid, in pas cu amplele defrisari din crestetul acestui deal ce separa de milenii Rona de Sus de Petrova, Leordina si valea impresionanta a Viseului grabindu-se spre confluarea-n defileu, dincolo de Bistra, cu raul Tisa.

Daca pana-n urma cu vreo doi ani, trecand peste Hera, te incanta imaginea fagetului prin care soarele-si filtra feeric razele iar vara femeile cu cosurile pline de ciuperci si bureti de tot felul oferite trecatorilor, acum perspectiva cheala lasa vederii hat departe, o vale arida si peste ea, la ceea ce cu indulgenta mai putea fi numit liziera, monahala asezare ucraineana Izvorul Tamaduirii.

Niciunde Poloninca, Pop Ivan, Paltinu si Tomnatecu, niciunde parca varful Paltinu, Farcaul, Mihailecu, nici vorba de Pietrosul Rodnei, Tibles sau Creasta Cocosului, totul era inghitit de norii plumburii din care, arar, se scuturau fluturii natangi ai fulgilor de nea.
Niciunde, si-aici, sacrele focuri si fumuri de Bunavestire.

Cotesc spre Ruscova, indreptandu-ma spre Repedea si-apoi Poienile de Sub Munte.
Impresia invadantei ierni primavaratice se accentueaza treptat.
Raul Ruscova e superb, verde smarald, tumultuos, mai ales ocolind (cu foarte multa dificultate) gunoaiele menajere tronand ca niste ciudate flamuri printre radacinile arinilor si salciilor, lor adaugandu-li-se-n curand veritabilele halde sau gramezi uriase de rumegus, marginile si scoartele ramase de la gater.

Tot avantul constructiv, intreaga schimbare la fata prin inoirea marilor asezari ucrainene, e nepermis torpilata de jegul prezent la tot pasul.
Cele cateva containere/pubele, adesea goale, deseurile poluante zacand nonsalant in jurul lor, fiind incapabile sa preia ritmic si integral deseurile si poluantii de tot felul, aceasta impietand, din pacate, asupra incontestabilului pitoresc al acestor locuri prea putin cunocute si exploatate turistic.

Ca pasionat drumet si ca sincer cunoscator, admirator si frecvent cutreierator al acestor locuri, parte integranta a imensului Parc Natural Muntii Maramuresului, aflandu-ma aici, traiesc niste sentimente absolut contradictorii.

Pe de o parte, privind spre versantii abrupti, fanatele-poieni, lizierele de foioase intercalate cu molid, gospodariile inalte, de varat, stanele razlete, tanjind dupa valea Criva cu ghetarul si cascadele ei, valea Pentaia, Kvasnita, Bardiu, Cosnea, Rica, Socolau, Rososu Mare si Mic, raul Repedea, apoi dupa varful Pecealu, Grohot, Bucovinca, Bardau, Lutoasa, Piatra Socolaului, Groapa Julii ori Groapa Lupului, varful Rechita, Stogu, Copilasu, Barsanescu, Ladescu, Budescu… oglinda tremurata a lacului Vinderel in care se scalda varful Mihailec si Farcau, ori la salba lacustrelor ochiuri de ape din Vartopu Mare sau de pe Culmea Rugas. Imi amintesc de vacaristile de la Laba, Runea, Pietriceaua, Vartopu Mic,Uloaha, bacii ospitalieri de sub Stanisoara sau din Vartopu Mare, cuiburile pline de viata pastorala aspra dar si nespusa poezie din Hodea, Luhei, Smereka, Pauzen, Lutoasa… nu putot decat sa ma bucur si sa-mi doresc sa revin cat mai curand cu putinta aici pentru a savura toate aceste bijuterii naturale sau antropice.

Pe de alta parte, imi este imposibil sa nu remarc multitudinea procesatorilor de lemn, stivele de cherestea, locatiile mocirlos -framantate de pneuri- pentru afluirea bustenilor, haldele de rumegus din vecinatatea sau chiar din albiile cursurilor apelor de munte pe care le poluau. Urasc speta umana, administratiile locale incapabile sa ia masurile cuvenite, incepand cu cele elementare, educative, continuand cu reprezentantii APM, GNM, Jandarmeriei, Politiei etc.

Ce splendida, si pe nedrept nebagata-n seama, e filiforma cascada ce afluieste in valea Socolau, in fata scolii Generale nr. 2 din Poienile de Sub Munte, inalta de 45-55 m si ce oribil faptul ca la baza ei, in malul drept al raului Ruscova, se afla uriasa insiruire de gramezi de rumegus si margini de brad rezultate de la gater!

Ce splendida e privelistea tipic munteneasca a malului stang a aceluiasi rau, la circa 200 m aval de cocheta Cabana Silvica Cosnea si dupa vreo 150 de m de confluenta cu nabadaioasa vale cascadata a Paulicului!
Dar cat de neavenita si distructiva este excavarea aici a albiei aceluiasi rau, cumplita lui poluare cu deseuri de lemn, zdrente, plastic si te miri mai ce!

Fac cadre mincinoase, eludand deliberat toate aceste mizere realitati maramuresene/romanesti convingatoare.
Ma alatur scarbit si neputincios, hoardei patriotarzilor habarnisti promotori ai agro-turismului si eco-turismului din scumpa noastra tarisoara care, iata, prefera sa ascunda gunoiul si rahatul mateste, sub pres, in loc sa-si faca elementara curatenie/igienizare in batatura.

Dar vorba cuiva, parca altii, europeni sau de-aiurea, cu PIB-ul realizat pana la 75 % din prestatii turistice, nu fac la fel? Adica nu prezinta-n ghiduri, cataloage, flyere si albume doar imaginile pozitive?
Dar nu asta mi se paradoxal, fiindca-ntr-un fel e firesc sa nu-ti atarni budigaii cufuriti si strimfii gauriti si puturosi la vederea musafirilor, ci faptul ca unii (pseudo)turisti chiar se lasa amagiti, indopati si ghiftuiti (nu pe bani putini) cu astfel de mincinoase promo-uri.

Ningea a basm de Bunavestire, in Luhei–Poienile de Sub Munte, pe cand urc pe langa argintia curea acvatica a cascadei drapata cu licheni inflorinzi, muschi catifelati si ferigute dulci, iar lozele-si etaleaza matisorii cenusii, catifelati.
Ningea si mai tare pe drumul de intoarcere catre casa, deasupra Budestiului. Deviez la stanga vreo suta de metri spre valea Oanta pentru a imortaliza strania biserica maramuresana de lemn, vremelnica butaforie cinematografica a unui regizor sarb care, amplasand-o-n cumpana, apoi, rand pe rand in deriva aparent-fluviala, folosindu-se pentru asta de folii imense de polietilena albastra (din pacate ulterior abandonata iresponsabil in pajistea din jur) contrariase pret de cateva luni autoturistii aflati in zona.

Sta pe-o rana, parca gata, gata sa se pravaleasca-n soptind-sinuoasa vale cu ape umflate si strajuita de tinerii arini.
Ma gandesc ca poate, deloc intamplator, nu regizoral-cinematografica butaforie, biserica mramureseana de lemn patinata prin afumare si cu un manunchi de faclii stinse dinainte, alaturi de pravalita din inalturi sfanta-i cruce, e de fapt in deriva ci traditia ancestrala a locurilor, educatia si credinta, Biserica insasi, sunt in alarmanta deriva.
Dar, vremelnic desigur, ce frumos background confera bisericutei-simbol Magura Mica si Poiana Merchiului!

Gata, viscoleste de-a binelea, fulgii alungandu-se-n mute portative orizontale iar molizii din Pasul Neteda si de pe Roata devenira si mai gravi, picturali.
Opresc inca o data, fermecat de privelistea utopic-desueta, de fapt absolut reala, deschisa in Cavnic, undeva aproape de Spitalul Orasenesc si locatia in care comunistii exterminasera prin inobilanta munca parte silnica o parte din elita culturii si intelectualitatii romanesti.

Bunavestirea are pentru mie, nu doar de-aceasta data, cel putin doua diferite conotatii.
Una ecumenica, mai mult sau mai putin sacra. si-o alta mireana, laica. Destul de antagonice daca ma gandesc ca, diurn, arar avem parte de o infima… buna vestire.