 |
 |
In partida cu Rostov Don din cadrul primei editii a „Baia Mare Champions Trophy”, in 16 august, Melinda Geiger a suferit o accidentare, fiind scoasa pe brate de pe teren. In urma unei investigatii prin rezonanta magnetica nucleara (RMN), interul campioanei si-a aflat in 18 august diagnosticul: ruptura de ligamente incrucisate. In 1 septembrie sportiva a plecat in Ungaria, acolo unde, la o clinica din Gyor, baimareanca a fost supusa unei interventii chirurgicale in cursul zilei de 3 septembrie. Operatia a durat circa doua ore. Melinda ramane internata in Gyor pana in 11 septembrie, cand se va reintoarce acasa. Vor urma circa sase luni de recuperare intensiva pentru o revenire cat mai grabnica in teren. Pana atunci, insa, Melinda este spectator la meciurile coechipierelor ei, admitand ca aceasta este o postura cu care nu este obisnuita. Din clinica din Gyor, Melinda isi indeamna colegele de la HCM sa joace precum o echipa si suporterii sa aiba rabdare pentru ca relatiile de joc se incheaga doar in timp.
Pana in 11 septembrie, Melinda ramane in Gyor
– Cum a fost aceasta experienta?
– Fiind la prima operatie, am avut foarte mari emotii din toate punctele de vedere. Ma bucur ca staful de la clinica Kardirex a avut foarte mare grija de mine chiar si atunci cand aveam cerinte putin cam imposibil de indeplinit… Le multumesc din inima, mai ales doctorului care m-a operat, dr. Laszlo Szalasy, dar am multumiri si pentru dr. Norbert Vasas, care m-a ajutat de fiecare data. Operatia a durat aproximativ doua ore si am avut parte de anestezie generala, ceea ce mie mi-a convenit deoarece am o fobie de ace.
– Cat vei mai ramane in Gyor, acolo unde este clinica la care te-ai operat?
– Domnul doctor Laszlo mi-a spus inainte de operatie ca cel mai indicat ar fi daca as mai ramane o perioada in Gyor dupa operatie, deoarece drumul pana in Baia Mare e destul de lung… Asadar am decis sa raman pana joi, 11 septembrie.
– Ce urmeaza pentru tine?
– Urmeaza o lunga perioada de recuperare. In prima luna practic voi invata sa merg din nou, va trebui sa imi recapat mobilitatea genunchiului pentru flexia si extensia lui, iar apoi vor urma sala de forta, orele de kinetoterapie, inot si alergarea propriu-zisa… In principiu sase luni de recuperare intensa.
„E foarte greu sa stai in fata televizorului si sa stii ca nu poti ajuta echipa”
– Cum a fost sa privesti la televizor cum echipa ta castiga primul trofeu?
– E foarte greu sa stai in fata televizorului si sa stii ca nu poti ajuta echipa fizic sau psihic. Nu sunt obisnuita cu incurajarea echipei din postura de bolnava… Dar incerc sa trec peste acest aspect cat mai repede posibil si sa revin printre ele. Pot oricand apela la sfatul meu sau orice altceva: daca le pot ajuta, cu cea mai mare placere.
– Se spune ca atunci cand stai pe margine, uneori vezi lucrurile mai clar. Asa ca te intreb cum vezi tu deocamdata jocul echipei HCM Baia Mare?
– Deocamdata echipa e in formare, se observa asta cu ochiul liber. Nu e usor sa faci o transformare atat de mare si sa fie totul perfect. Am fost toate romance anul trecut, ne-am inteles in aparare si in atac cu usurinta prin prisma limbii. Deocamdata, pana se obisnuiesc fetele straine cu noi, celelalte, cu atmosfera, dar mai ales cu cerintele antrenorului, va trece o perioada… Jocul nu este unul foarte bun deoarece inca lipsesc relatiile de joc, asta se dobandeste doar in timp, prin meciuri, antrenamente si multa munca impreuna. E nevoie de sustinerea fiecaruia, de incredere si respect, pentru ca nu cred ca e usor sa vii intr-o tara straina si lumea, dupa un meci mai putin reusit, sa te blameze deja. E normal, nu va fi mereu meciul stralucit, dar trebuie sa ne continuam alergarea pe cararea inceputa: nu exista cale de intoarcere.
Mesaje pentru coechipiere si pentru suporteri
– Ce le transmiti colegelor tale, care nu au uitat sa iti dedice si tie primul trofeu castigat, Supercupa Romaniei?
– Le multumesc fetelor pentru asta, asa cum le multumesc pentru sustinere. Pentru mesajele trimise, dar mai ales pentru vizitele facute cand eram destul de abatuta din cauza accidentarii. Oricum, important este sa ma fac bine si sa revin cat mai repede in teren ca sa le pot ajuta. Restul deja e istorie… Tot ce imi doresc de la ele este sa fie o echipa, sa se sustina mereu si sa lupte impreuna pentru fiecare punct posibil. Nu va fi usor dar stiu ca sunt puternice si sunt niste jucatoare foarte bune individual. Asa ca tot ce ramane de facut este sa se sudeze ca un intreg.
– Suporterilor ce le transmiti? Intreaba mereu de tine.
– Vreau sa multumesc pe aceasta cale tuturor suporterilor. Celor care mi-au scris pe reteaua de socializare, dar si prietenilor buni care sunt si vor fi mereu alaturi de mine, familiei mele fara de care nu as fi putut ramane la fel de puternica in momentele grele. Mai vreau sa-i rog sa stea alaturi de echipa chiar daca sunt suparati pe un joc mai putin bun. Orasul nostru, echipa HCM, are cei mai infocati fani din handbalul romanesc si pot spune ca publicul e al optulea jucator. Fara voi nu se poate! Ne-ati obisnuit mereu cu o atmosfera incendiara… Va multumim.
Melinda Geiger (nascuta in 28 martie 1987 in Baia Mare) s-a apucat de handbal pe cand avea 12 ani. Romeo Murariu a fost primul ei antrenor, la CSS 2 Baia Mare. Titlul de campioana nationala la junioare 1 a fost primul rezultat important al Melindei. La 16 ani a debutat in prima liga a handbalului feminin romanesc, un an mai tarziu era legitimata la HCM Baia Mare. O echipa de care baimareanca s-a despartit in 5 octombrie 2010, atunci cand Melinda semna un contract cu Oltchim Ramnicu Valcea pe perioada de doi ani si jumatate. Din ianuarie 2012, a fost imprumutata la Thuringer HC, echipa cu care a castigat campionatul Germaniei. Din aceasta postura, Melinda se intorcea acasa in iunie 2012. Prestatiile handbalistei au atras de-a lungul anilor atentia selectionerilor, ajungand pentru prima oara la nationala Romaniei pe cand avea 14 ani (la junioare), pentru ca trei ani mai tarziu sa fie in premiera selectata pentru nationala de senioare.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
