HANDBAL. Luminita Hutupan Dinu: „Doresc sa-i ajut pe portarii care au stat in umbra mea si sa le explic… curajul de a deveni cel mai bun!” (VIDEO)

Vezi VIDEO
Luminita Hutupan Dinu a fost aleasa cel mai bun portar din toate timpurile, in urma unui sondaj derulat pe site-ul oficial al Federatiei Internationale de Handbal. La sondaj au participat peste 7.000 de suporteri ai handbalului, 94% dintre voturi mergand spre fostul portar al Romaniei. Luminita Hutupan Dinu s-a aflat in Baia Mare pentru cursul de instruire destinat antrenorilor, sustinand o prelegere pe tema „Colaborarea portarului cu apararea”, dar si un curs practic despre „Pozitia fundamentala, iesirea si retragerea portarului”. In prezent, Luminita Hutupan Dinu este antrenor secund la nationala Romaniei si se ocupa de pregatirea portarilor la Centrul National de Excelenta in handbal de la Ramnicu Valcea.

In polivalenta din Baia Mare, dupa ce a imbracat treningul si le-a demonstrat handbalistelor cum se sta in poarta, dupa ce a dat autografe si a acceptat sa faca poze cu suporterii, a avut si amabilitatea sa raspunda unor intrebari: despre ce inseamna sa fii cel mai bun portar din lume; despre ce i-a spus Talidei Tolnai inainte de a o „arunca” in lupta europeana; despre bucuria de a deveni mama; despre amintirile legate de Baia Mare.

Doar cateva repere dintr-un interviu pe care il veti putea urmari integral in emisiunea „Minutul de Aur” care va fi difuzata luni, 31 ianuarie, de la ora 20.45, la televiziunea eMaramures.

„Ma face sa ma simt extraordinar de bine ca sunt apreciata de atat de multi romani!”

– Cum va simtiti fiind cel mai bun portar de handbal din toate timpurile?
– Va dati seama ca, la aflarea acestei vesti, am ramas putin mirata, dar si bucuroasa si onorata in acelasi timp. As dori sa multumesc tuturor fanilor care m-au votat pentru ca, fara sprijinul si acordul lor, nu as fi putut obtine aceasta victorie. Dar eu sunt aceeasi fata modesta, nu m-am schimbat cu absolut nimic. Este o distinctie care imi da puterea sa vreau sa ma ocup de alti portari si sa le explic ca numai prin munca poti ajunge acolo sus. Fara munca si ambitie nu castigi absolut nimic! Ma face sa ma simt extraordinar de bine ca sunt apreciata de atat de multi romani!
– Acest premiu nu este singura bucurie profesionala din ultimul timp. La finele anului trecut ati cucerit medalia europeana de bronz cu reprezentativa Romaniei. De data aceasta o distinctie cucerita din postura de antrenor secund.
– Sa stiti ca nu e totuna sa joci sau sa fii antrenor. In teren depindeam numai si numai de mine. Pe banca depind de intreg colectivul. Este ca si cum noi, antrenorii, suntem la mana jucatoarelor. Pe banca momentele sunt mai grele, deoarece ai mai mari emotii. Intrand in teren, ca jucatoare, emotiile dispareau, deoarece trebuia sa te concentrezi asupra jocului. Pe banca trebuie sa urmaresti fiecare jucatoare si sa le dai indicatii in momentul in care au gresit. Este destul de greu. Revenind la Europeanul de anul trecut, aceasta medalie de bronz este un lucru extraordinar pentru mine. Primul meu rezultat important ca antrenor secund la lotul national a fost cel de la Cupa Mondiala, a urmat Trofeul Carpati si acum a venit aceasta medalie de bronz european. Si dati-mi voie sa ii multumesc si pe aceasta cale colegului meu Radu Voina, pentru ca am avut o colaborare extraordinara si cu dansul, si cu echipa si stiu ca voi avea foarte multe de invatat de la el in continuare.
– La acest Campionat European cea mai mare surpriza a fost Talida Tolnai. Ce sfaturi i-ati dat cand ati trimis-o in teren? Ce i-ati spus?
– Va referiti dupa accidentarea Paulei Ungureanu… Paula a fost o pierdere imensa, pana sa se accidenteze a avut si ea cateva parade extraordinare. Cu Talida am avut mai multe discutii. In principal i-am spus ca as dori sa fie atenta la pozitia din poarta si ca as ruga-o sa-si ajute echipa. „Dumnezeu te va ocroti si iti va da toate puterile pentru a ne ajuta! Toata forta grupului sta in tine. Vei apara si pentru tine, pentru ca ai stat mult timp in urmbra altor portari de valoare. Vei apara pentru Paula Ungureanu si pentru mine. Daca vrei sa ajungi acolo unde ti-ai propus, acum este momentul sa demonstrezi ce poti!” – cam asta i-am spus. Si, intr-adevar, aceste cuvinte au atins-o si a aparat cu brio. Si datorita ei, dar si gratie echipei, pentru ca in fata ei a avut o apararea extraordinar de buna. Poate ca putini am sperat ca va apara astfel, dar uite ca ne-am inselat, pentru ca Talida si-a facut datoria cu varf si indesat.

Regretul de a nu mai juca, bucuria de a fi mama si niste amintiri despre Baia Mare

– In momentul in care ati decis sa va retrageti din activitatea de sportiv, la ce v-a fost cel mai greu sa va adaptati? Ce v-a lipsit cel mai mult?
– Mi-a fost foarte greu sa ma retrag de pe terenul de sport, dat fiind ca am muncit pe acest teren aproape 30 de ani. In acelasi timp, insa, m-am si acomodat repede pentru ca am avut o misiune de indeplinit: aceea de a deveni mama. Si in momentul in care am aflat ca voi indeplini aceasta misiune, am uitat pur si simplu de jocul de handbal. Si m-am gandit ca Dumnezeu m-a ajutat sa-mi vad acest vis din viata personala realizat. Pentru ca, dupa ce am revenit in tara, visul meu profesional a fost sa castig Liga Campionilor cu Oltchim Rm. Valcea. Ceea ce nu s-a putut. Dar dati-mi voie sa va marturisesc ceva: dupa ce am nascut-o pe fetita mea, mi-am dat seama ca nimic din ceea ce am castigat pe plan sportiv nu se compara cu ea. Cupele, medaliile, rezultatele, toate se uita la un moment dat. Acum, dupa ce am nascut, parca am reinviat si parca mi-as dori sa revin pe teren… Si sa joc, si sa dau sfaturi din intreaga mea experienta acumulata. Doresc sa-i ajut pe portarii care au stat in umbra mea si sa le explic… curajul de a deveni cel mai bun!
– Ce amintiri va leaga de Baia Mare?
– De cate ori veneam cu Oltchim Ramnicu Valcea sa jucam aici, era public numeros adunat sa vada spectacolul handbalistic. Din cauza aceasta amintirile mele legate de Baia Mare sunt frumoase. Si se mai datoreaza si prietenilor mei, Ioan Baban si Ion Gerhard.
– De prezentul handbalistic al celor doua echipe care reprezinta Baia Mare in ligile nationale, ce ziceti? Ambele echipe, atat HCM-ul la handbal feminin, cat si Minaur la handbal masculin, au trait vremuri mai bune…
– Imi amintesc ca Minaur era o echipa puternica, avand rezultate mari. Am inteles ca situatia financiara nu le-a permis sa mentina steagul acolo, sus. Pe vremea cand eu jucam la Oltchim, echipa de fete de aici, din Baia Mare, era si ea valoroasa. Se mentinea in top. Acum, cu parere de rau as spune, vazand etapa trecuta de campionat, dintre HCM si Oltchim, marturisesc ca am avut un gust amar. Inainte, HCM-ul se tinea scai de Oltchim. Acum, sa iei bataie la 18 goluri diferenta, eu zic ca e rusinos. Dar, in acelasi timp, trebuie sa ne vedem lungul nasului si sa facem comparatie intre valorile Oltchimului si tineretul care a ramas acum in Baia Mare. Dar, din cate am auzit in aceste zile in Baia Mare, este posibil sa se mai intareasca echipa si, la ambitia pe care o are domnul Baban, va face el astfel incat echipa sa nu retrogradeze. Pentru ca ar fi mare pacat sa dispara HCM din liga!

„Cand ti-e frica de obiectul muncii nu ai ce cauta in poarta…”

– Va aflati acum in Baia Mare in postura de lector, asa ca va intreb: care ar fi prima lectie pe care ar trebui sa o stie un copil care doreste sa devina portar de handbal?
– Trebuie pornit, fireste, de la pozitia fundamentala. Apoi trebuie sa aiba mult curaj, atat de mult incat sa dai incredere si echipei. Cand ti-e frica de obiectul muncii nu ai ce cauta in poarta… Mi-a prins bine si mie aceasta lectie, pentru ca am multe de invatat, in ciuda experientei pe care o am ca portar. Sunt sigura ca mai am lipsuri si sunt deschisa ideilor celorlalti, tot asa cum sunt dornica sa impartasesc colegilor mei din ceea ce stiu. Este o idee foarte buna acest curs si mi-as dori ca fiecare oras sa organizeze astfel de lectii de handbal.
– Aveti o mica domnisoara. Peste ani, daca vine si va spune ca isi doreste sa devina portar de handbal, ce ii veti spune?
– In primul rand acum imi doresc sa am sanatate sa o pot creste. In al doilea rand, daca ei ii va placea mingea de handbal si va vrea sa practice acest sport, o voi indruma si o voi ajuta sa invete handbal. Ii voi explica cine am fost eu si, vazand camera de acasa plina cu cupe si medalii, vazand tot ce a castigat mama ei, ii voi da incredere si curaj. Nu o pot forta, dar daca va dori o voi ajuta. Imi doresc sa ajunga mai sus decat a fost mama ei. Din cate vad eu, cu mobilitatea sta bine de la varsta de doua-trei luni…

Luminita Hutupan Dinu
– de trei ori castigatoare a Ligii Campionilor (de doua ori cu Krim Ljubljana si o data cu Kometal Skopje) in 2001, 2002 si 2003;
– de doua ori castigatoare a Supercupei Europei, cu Krim Ljubljana si Oltchim Ramnicu Valcea, in 2004 si 2007;
– de sase ori campioana nationala a Sloveniei cu Krim;
– de sase ori castigatoare a Cupei Sloveniei cu Krim;
– de cinci ori campioana nationala a Romaniei cu Oltchim;
– de patru ori castigatoare Cupei Romaniei cu Oltchim;
– medalie de argint la Campionatul Mondial din 2005;
– medalie de bronz la Campionatul European din 2010, in calitate de antrenor secund;
– desemnata cel mai bun portar la Campionatul European din 2000;
– desemnata cel mai bun portar la Campionatul Mondial din 2005;
– desemnata cel mai bun portar din toate timpurile.
Sursa: Ramona-Ioana Pop