HANDBAL. Constantin „Pilica” Popescu: „Baia Mare si Maramuresul inseamna foarte mult pentru mine” (VIDEO)

Vezi VIDEO
Primul antrenor emerit de handbal din Romania, Constantin Popescu, a poposit saptamana trecuta in Baia Mare, cu prilejul jubileului handbalului feminin baimarean. Antrenorul care a preluat echipa baimareana, denumita pe atunci Constructorul, din liga a doua, a promovat-o in primul esalon al handbalului feminin romanesc, ducand-o direct pe locul II. O performanta greu de egalat si, totusi, a fost egalata. Tot de „Pilica” Popescu, de aceasta data cu actuala Oltchim Ramnicu Valcea. De numele lui se leaga nu numai singurele medalii nationale din istoria de cinci decenii a clubului baimarean (argint in 1979, respectiv bronz in 1980), dar si jucarea a doua finale de Cupa Romaniei (1978 si 1980) – „intamplari” singulare si acestea in jumatatea de secol de handbal feminin din Baia Mare. Prezent in emisiunea „Minutul de Aur” de la televiziunea eMaramures, antreorul emerit Constantin Popescu si-a depanat principalele amintiri cu echipa baimareana.

PRIMELE ISPRAVI IN BAIA MARE

„Am venit aici in 1976. Exact dupa Jocurile Olimpice de la Montreal, unde am fost antrenorul echipei de senioare, cu care am luat locul IV, cel mai bun loc ocupat de echipa de senioare in cele trei participari de la olimpada. In 1976 echipa era in Divizia B cand am venit si am reusit, impreuna cu jucatoarele care au venit aici (nu spun ca le-am adus eu, dar am influentat acest lucru…), sa intaresc nucleul pe care l-am gasit aici, nucleu format din jucatoare de divizia B, dar unele foarte talentate. Am avut atunci, insa, ghinion: desi am castigat seria de Vest a diviziei B nu am promovat, pentru ca Divizia A s-a redus, pentru prima si ultima oara, la zece echipe. Am promovat anul urmator, cand am realizat si o prima mare surpriza: am ajuns cu echipa de Divizia B pana in finala Cupei Romaniei, pe care am jucat-o – la Brasov – cu echipa din Timisoara, care era campioana tarii si detinea deja patru sau cinci titluri de campioana nationala. Antrenor era Lache, iar echipa a adunat noua titluri la rand. Dupa cum a scris presa de atunci, „fetele de la Baia Mare nu s-au dovedit cu nimic mai prejos decat campioana tarii”. Este putin cu patriotism local scris, dar cam asa a fost… Am intrat in Diviza A in 1978 si in prima editie am reusit sa ne clasam pe locul II. Am avut o echipa puternica cu jucatoare de echipa nationala, care au contat enorm in economia fiecarui joc” povesteste Constantin Popescu inceputurile lui in Baia Mare.

„Am fost sabotat chiar de jucatoarele pe care le adusesem eu”

„Am avut si eu aici si un moment mai putin entuziast pentru ca restul au fost entuziaste… Am stat un an an ca profesor la Clubul Sportiv Scolar 2 si, in acel timp, am monitorizat, cum se spune acum, Oltchimul. Si am participat la pregatirea viitoarei echipe. Si acolo exact la fel s-au petrecut lucrurile: m-am dus, erau in B, au intrat in A, locul II in prima editie, locul III in editia a doua, fantastic sablon… Incheierea contractului meu aici, in Baia Mare, nu a fost prea en fanfare, pentru ca am fost sabotat… Un termen mai elegant nu gasesc. Am fost sabotat chiar de jucatoarele pe care le adusesem eu de la Bucuresti si care, in mod normal, doreau sa se intoarca acasa. Atunci au spus ca nu rezista la antrenamentele lui domn’ Popescu si ca ar lucra numai daca acesta pleaca. S-au facut toate diligentele necesare, eu am plecat, dar au plecat si ele…” marturiseste primul antrenor emerit de handbal din Romania.

„Am strans material de 10.000 de pagini”

Anul trecut a fost lansata, in doua volume masive si impresionante, „Istoria handbalului romanesc, 1921 – 2009”. Autor: Constantin Popescu. „Sunt exact zece ani de munca. Am inceput in 1999 sa fac niste situatii statistice din activitatea interna si internationala si treptat am strans material pentru a reface arhiva Federatiei Romane de Handbal, din care – datorita deselor mutari – s-au pierdut documente. Inca din 1921 in Romania au aparut primele echipe de handbal in 11 pe teren mare, in zona Sibiului. Profesorii de la liceele de acolo erau scoliti la Berlin si au invatat acest joc si l-au adus in Romania. Cand am constatat ca sunt pete albe prea multe in istorie, atunci am inceput sa lucrez mai organizat, ore intregi in ultimii cinci ani, in ultima perioada zile intregi. Am strans material de 10.000 de pagini pentru ea. A fost foarte greu. Disparusera toate foile de arbitraj, unele chiar din perioada 2000. Sunt multumit in proportie de 95% de carte. Din cele 10.000 de pagini care au existat tehnoredactate, a trebuit, dupa tocmeli tehnice cu editorul si la recomandarea lui Cristian Gatu, sa mai tai si atunci s-au creat, am constatat mult mai tarziu, discontinuitati. Am taiat si apoi nu s-a mai legat ceva cu ceva…” spune Constantin Popescu.

„Sunt indragostit de Maramures”

„Pentru mine perioada aceasta din Baia Mare a insemnat foarte mult personal, daca doriti si sentimental. Sunt indragostit de Maramures. Aici m-am casatorit cu Hilda, aici s-a nascut Radu, baiatul meu, si, intr-un cuvant, partea de performanta, care a mers acendent, s-a legat si de aspectul acesta personal, fapt pentru care Baia Mare si Maramuresul inseamna foarte mult pentru mine” a marturisit antrenorul emerit.
Sursa: Ramona-Ioana Pop