Nu putini sunt dascalii care si acum ii invata pe elevi in clasele primare sa pronunte “el” (in loc de iel), “esti” (in loc de iesti) sau “eram”, (in loc de ieram). Explicatia data de unele invatatoare “ca sa invete copilu’ sa scrie corect, ca pronuntia vine pe urma” nu se sustine, atata timp cat creeaza confuzii ulterioare in utilizarea – in vorbire si scriere – a acestor grupuri de litere (sunete). O alta problema spinoasa este pronuntarea (dar si scrierea) unor cuvinte care contin litera “x”. In lectia de gramatica de azi, vom lamuri unele situatii de pronuntie, dar si de scriere, a termenilor de acest fel.
Din pretiozitate sau hipercorectitudine exista si astazi persoane care pronunta “esti”, “eram”, “el” in loc de “iesti, ieram, iel”. Acest fel de a vorbi – care din pacate s-a raspandit si printre unii dascali de clasele primare – pe langa faptul ca frizeaza comicul sunt departe de a fi acceptate intr-o exprimare corecta.
In ce priveste pronuntia lui „e” la inceput de cuvant, lingvistii atrag atentia ca regula este simpla, se pronunta “e” curat, cand e vorba de cuvintele “existenta”, “epoca” (de fapt “iexistenta”, “iepoca” ne aminteste de o perioada de mult apusa). Singurele exceptii in acest sens, sunt, insa, pronumele personale si formele verbului “a fi”. Asadar, corect este sa pronuntam “ieu” (pentru eu), “iel” (el), “iesti” (esti), “ieram” (eram) etc. Doar atunci se pronunta “eu”, cand pronumele “eu” devine substantiv, adica atunci cand este vorba de “eul” unei persoane.
O alta problema propusa pentru lectia de astazi este cea a pronuntarii grupurilor de sunete „cs”, respectiv „gz”, in cuvinte in care apare litera „x”. Asadar, vom pronunta corect “egzemplu”, “egzact”,”egzamen”,”egzista”,”egzil”, “augziliar”, “egzecuta” etc sau “ecsagera”, “ecsecrabil”, “ecsigent” etc, si vom scrie “exemplu”, “exact”, “examen”, “exista”, “exil”, “auxiliar” etc.
In cazul altor cuvinte, pentru grupul de sunete “cs”, se foloseste in scris grupul de litere omonim. De pilda, se scrie corect “ticsit”, “imbacsit” si nu „tixit”, imbaxit” etc.
E necesar sa amintim tot aici – ca exceptie – cuvantul “ortodoxie” (care se scrie cu “x”, dar se pronunta cu “cs”). In aceeasi familie lexicala atragem, insa, atentia ca adjectivul “ortodox” are pentru plural masculin varianta “ortodocsi”, pe cand pentru feminin singular/plural – ortodoxa, ortodoxe. In ce priveste substantivele, se scrie corect “ortodoxie”, “ortodoxism”, (doua) ortodoxii, “ortodoxiei” etc, iar pronuntia nu trebuie sa ne deruteze in grafie. In concluzie, doar prima varianta din titlu este corecta: “Ţara cu doua ortodoxii”.
Sursa: Monica Pop