În anul 2022, autoritatea deliberativă a Consiliului Județean Maramureș a adoptat proiectul de hotărâre privind aprobarea documentației de avizare a lucrărilor de intervenții, a indicatorilor tehnico-economici şi a devizului general estimativ al obiectivului de investiţii „Reabilitarea Palatului Administrativ”.
Conform proiectului, reabilitarea Palatului Administrativ, construit în anii ’70, se ridică la suma de 24 milioane de euro şi va fi finanţată prin Programul Operaţional Regional.
La începutul anilor 1960, Consiliul Popular vizează realizarea unui nou sediu dedicat conducerii orașului, invocând starea degradată și lipsa de conformitate a pavilioanelor administrative, foste cazărmi pentru trupe, birouri și locuințele ofițerești.
Decizia se manifestă începând cu anul 1965, când Consiliul Popular demarează procedura pentru realizarea unei clădiri noi pentru personalul politic și administrativ, capabilă să răspundă cerințelor de la acea vreme. Astfel, între anii 1969-1970, Palatul Administrativ a fost edificat după planurile unui colectiv condus de arhitectul Mircea Alifanti, a cărui personalitate și activitate au definit arhitectura anilor 1970 și programul funcțiunilor administrative, urmărind un stil precursor regionalismului critic.
Din colectivul de elaborare au mai făcut parte arhitecții: Adrian Panaitescu, Alexandra Florian și Tiberiu Benedek. Proiectul de rezistență a fost realizat de către inginerii Dragoș Badea, Alexandru Eliescu și Alexandru Cișmigiu, în timp ce instalațiile electrice au fost proiectate de către ing. Dénes Ladislau, cele de încălzire de către Francisc Lung, iar instalațiile sanitare de către Ion Burlan.
Desemnarea și numirea lui Mircea Alifanti ca membru al Academiei Române, creionează portretul unui arhitect cu vastă experiență teoretică și practică. Eforturile sale profesionale s-au tradus prin ocuparea unor poziții precum cea de arhitect în cadrul Direcției Generale a Construcțiilor și Refacerii din Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor sau cea de cadru didactic universitar în cadrul Catedrei de Construcții a Universității de Arhitectură din București. Unul din interesele primordiale ale lui Mircea Alifanti a fost legat de rolului istoriei arhitecturii în formarea de bază a arhitectului. O altă preocupare a arhitectului Alifanti a fost susținerea influenței arhitecturii de cult în proiectele sale, lucru care se observă și în stilul arhitectural al Palatului Administrativ. Elocventă pentru definirea proiectului Palatului Administrativ a fost și cercetarea pe teren a 80 de biserici de lemn din Maramureș, realizarea de relevee și fotografii, prilej cu care Mircea Alifanti s-a familiarizat cu specificul arhitectural al Maramureșului.
Ca o recunoaștere a rezultatelor profesionale remarcabile, anul 1970 aduce arhitecților Mircea Alifanti, Tiberiu Benedek, Alexandra Florian și Adrian Panaitescu, Premiul Uniunii Arhitecților din România pentru Sediul Palatului Politico-Administrativ din Baia Mare.
Arhitecții au încadrat această clădire în natura înconjurătoare, armonizând-o perfect cu peisajul. Lipsa unor clădiri cu o arhitectură asemănătoare în jur a fost compensată de cadrul natural excepțional, fundalul spectaculos fiind oferit de dealurile împădurite și cursul râului Săsar.
Amplasamentul a fost prielnic pentru orientarea corpului de birouri spre sud. Prin această poziționare s-a urmărit valorificarea luminii naturale, considerată esențială pentru bunăstarea celor care își desfășoară activitatea în acest spațiu.
Palatul Administrativ se compune din șase corpuri legate printr-o logică planimetrică care rezolvă cerințele spațiale și relaționale ale programului funcțional.
Nucleul clădirii este marcat de Corpul A, corpul principal, cu regim de înălțime demisol, parter și 1 etaj. După traversarea holului principal, care are rol de spațiu expozițional se face trecerea spre sala „Maramureș” care are o capacitate de 200 de locuri. și care, vreme de aproape 2 decenii, a găzduit ședințele Consiliului Județean Maramureș. În corpul A, la etaj, se află birourile conducerii, iar la demisol garajul instituției. Adiacent sălii „Maramureș” se află holul de trecere spre Corpul B, de unde încep birourile administrative.
Corpurile B, C și D se înșiră ca două bare cu o deschidere de 120 de grade, formând o incintă închisă pe trei laturi. În cele trei corpuri, la parter și etaje, sunt birouri, săli de ședință și protocol, iar la subsol centrala termică și magazii.
Corpul E, turnul, accent vertical al Palatului, funcțiune care complementează proiectul și relaționează cu orașul, a fost creat inițial pentru a adăposti un mic muzeu regional. Turnul are un regim de înălțime parter și 9 etaje și este dotat cu ascensor de persoane.
Corpul F are regim de înălțime parter și etaj. La parter se află cantina cu bucătăria dotată cu lift de marfă și depozite, iar la etaj sunt săli de ședințe, cea mai mare fiind sala de ședințe a Consiliului Județean Maramureș: sala „Bogdan Vodă”.
Fiecare corp este marcat de o scară proprie care asigură circulația verticală între etaje. Aceste scări sunt amplasate în puncte cheie între corpuri, facilitând fluxurile interne ale clădirii. Scara interioară în spirală are 72 de trepte, iar cea tehnică, interioară, 88. Amplasată în extremitatea de vest a imobilului, scara exterioară este, din punct de vedere estetic, o încheiere armonioasă a Palatului Administrativ. Zonele de capăt ale clădiri sunt marcate de elemente compoziționale puternice, sugerând complexitatea conceptuală a ansamblului.
Corpul de birouri al funcționarilor (cu birouri în suprafață de 45 mp spre curte şi de 30 mp spre nord şi est) şi turnul au diafragme ca element de rezistență. Corpul principal, care cuprinde holul şi birourile conducerii, este construit din zidărie de cărămidă şi stâlpi de beton armat.
Turnul constituie elementul simbol al clădirii care datorită poziției de corp de margine, definește și înalță silueta edificiului.
Fațadele sunt finisate cu piatră de Măgura, Banpotoc și Limpedea, montanții și traversele suprafețelor mari vitrate sunt din metal, iar tâmplăria din stejar. Prefabricatele mari de la fațadă sunt finisate cu praf alb de piatră. Pardoselile sunt din marmură (Rușchița, Alun, Moneasa) și din andezit de Bloaja, iar lambriurile sunt din ulm, stejar și paltin. Materialele utilizate pentru învelitori sunt tabla arămită și tabla de aramă pe porțiunile aproape verticale (reborduri) de pe turn și luminator.
Simpla enumerare a finisajelor ne dă o idee despre bogăția de materiale, susținută de calitatea detaliilor și de punerea în operă. Alternarea variată a suprafețelor, schimbarea materialelor de finisaj și texturi pe volume, plane și elemente de racord subliniază caracterul dinamic al compoziției, unitatea fiind asigurată prin stăpânirea acelorași cadențe și ritmuri ce guvernează întreg ansamblul.
Concepția clădirii, explicitată magistral de profesorul Alifanti în articolul său din revista „Arhitectura”, urmărește logica funcțională și constructivă, ca premisă a obținerii expresivității, după un principiu creativ nou – insolitul logic: „Înțeleg prin insolit logic acel insolit care nu este atât de sfidător încât să nesocotească logica formei. Deci „insolitul” poate apărea, în arhitectură, ca replică onestă a unui fals „nou”.
– Servicii de creare site web
