Vezi GALERIE FOTO
Obiective: Rezervatia Calcarele din dealul Magura, Vanatarea, Fatuta, Crucea lui Hobonic, Saua Ghergheleu, Intre Maguri-Baita
Soare. O lumina rosietica, ca de sacra candela, scalda culmile calcaroase si cele impadurite din zona carierei vechi taiata de paraul Ormindea, spre satele Pestera si Ormindea. Se porneste spre rezervatia foarte apropiata de gospodaria familiei Alexandru, lasand curand pe stanga asfaltului o noua manastire de maici.
Marcajul patrat rosu-alb de pe stanci delimiteaza aria naturala protejata. In dreapta se afla valea Caian si-n dreptul podului, dinspre vechea cariera de calcare dezafectata si cuprinsa in rezervatie afluieste paraul Ormindea flancat de stancarii impresionante.
Vizavi de pod, in flancul geografic stang al vaii Caianu, deasupra unor mici terase grohotoase se inalta splendoarea geologica-peretele vertical-inspirat botezata Vanatarea dupa culoarea rocii albastru-vinetie, precedata de un colt ce seamana cu un veritabil donjon de castel medieval.
Calcare cu brane, abriuri, grote si pesteri
Pe acelasi mal stang al vaii Caianu, doua panouri informeaza turistii asupra rezervatiei Calcarele din dealul Magura infiintata in anul 1988 si reatestata in 1997 multumita stradaniilor patimasului si neobositului ei custode Alexandru Cornel.
In aval de podul peste valea Caian, pe malul stang al acesteia, e o gopodarie abandonata veche si o casa noua, etajata, de vacanta probabil iar peste albie si dincolo de acestea se inalta semetele calcare cu brane, abriuri, grote si pesteri naturale, altele antropice, ale Magurii Feredeului (sau Magura Pesterii), intinse spre zona N-NV a frumosului sat motesc Craciunesti si cea E-NE a satului Pestera. De la pod pot fi admirate Magulicea si Pintenu Suru. 
Din dreptul podului spre stanga, peste vechile halde de calcare cu aspect grohotos marunt, suie catre Vanatarea o poteca ce traverseaza succesivele caldari bolovanoase in care atrag atentia plopii albi tremuratori, calinii, sangerii, cornii, rozetele mari si verzi ale unei varietati de tintaura, arbustii cu fructe stafidite botezate coaiele popii.
Ne aflam in habitatul viperelor cu corn. Deasupra descriu acrobatice volte corbii, lastunii de stanca si un zvelt soim calator. Se trece pe la baza coltului pitonat de alpinisti si se iese in drepta sa la un loc de belvedere spre valea Caian, paraul Ormindea, Magulicea, Pintenu Suru, Magura Feredeului… dupa care se trece pe sub o impresionanta arcada de piatra folosita de alpinisti drept excelent loc de bivuac in sezonul cald.
Panorame…
Se continua de la Vanatarea spre S-SE, pe sub arcada produsa prin dislocarea unei uriase felii de calcare dintr-o diaclaza si sprijinirea sa de peretele rocii mama, in prima parte pe grohote mari instabile, bogat acaparate si decorate de minunatele colonii de muschi, dar indeosebi diferite specii si varietati de licheni de piatra, continuand apoi prin padurea de fag, jugastru, tei si rari ceri, ba chiar si niste salcami stabiliti acolo, constatand ca traseul are tendinta de-a deveni din ce in ce mai arid, salbatic si imprevizibil pentru oricine aflat acolo.
Pe un bolovan cu licheni minusculi, ca niste sur-vinete palniute, se observa o etruvie ce a apartinut unei vipere cu corn. De aici au aparut semnele incendiului produs in primavara lui 2012, frunzis, lastari, arbusti, doboraturi de vant arse si devenite negri taciuni dar si trunchiuri arse de arbori, altele parlite doar dar ulterior denudate si sortite uscarii.
Se iese la o belvedere-poienita cu o prima panorama spre Craciuneti si cocheta-i bisericuta alba cu turla ascutita de lemn dupa care, suind prin padure, se da in Drumul Romanilor care suie de-a coasta spre Saua Ghergheleului, de unde coboara spre Intre Maguri, la E-NE, pe un fost platou pe care ar fi existat un castru roman in urma cu doua milenii, acest drum facand legatura cu Trestia, Barbura, Certeju de Sus, Sacaramb, Deva.
Pe Drumul Romanilor
Drumul Romanilor a fost larg de aproximativ trei metri si a avut marginile bordurate, azi el avand aspectul unei frumoase alei ascendente de parc dendrologic in care apar frecvent manunchiurile verzi-argintii de stanjenei (irisi albastri) dar si de frunze de spanz.
Privind spre V catre Magura Feredeului, se vede Zidul de Mijloc cu portalul semicircular al unei pesteri, Zidul de Sus cu un portaj eliptic de pestera si Zidul de Jos cu un abri mare decalat fata de precedentele ceva mai spre stanga si cu o pestera mascata de arboret.
In Magura Feredeului mai sunt cunoscute pestera Bologu si Groapa Lupului, iar conform cercetarilor arheologilor toate au fost locuite inca din Paleolitic si Neolitic. Deasupra Magurii Feredeului, pe masura ce se castiga altitudine, apare noua cariera mare de calcare ce aminteste de excavarile miniere din Rosia Montana-Rosia Poieni, Muntii Calimani sau Muntii Gutai.
Se paraseste Drumul Romanilor la un moment dat pentru ca suind pe conurile abrupte de grohote marcate de inconfundabilele poteci in zig-zag ale caprioarelor sa ne apropiem de peretele Fatutei in care se viziteaza cateva pesteri extraordinare, locuite din Paleolitic si Neolitic, fapt curand tradat de cioburile de ceramica uscata, nearsa, si cele glazurate si migalos incrustate.
Langa poteca se afla melci albastri spiralati minusculi, pe langa cochiliile depigmentate, de melci mari sau mai mici. Un discret marcaj banda galbena urmareste oarecum limita ariei naturale protejate-marcajul patrat rosu si alb in zona S-SE-E, fara a se apropia insa prea mult de Fatuta si pesterile cu portaluri impresionante ale acesteia.
Portaluri de pesteri impresionante
Se ajunge la un fel de bord-abri alungit, nu mai inalt de 1,2 m, numit Buduretu Mic. Aproape de acesta, la cativa metri in dreapta, apare portalul pesterii Copta Buduretu Mare (sau Sura Mare). Aceasta prezinta doua portaluri, o sala mare in care, prin bolta inalta a tavanului demn de o catedrala, e vizibil albastrul cerului printr-un fost put natural.
In pereti apar alte mici galerii si scurgeri parietale, iar spre SE un aven aproape vertical si cu profil eliptic, larg de peste un metru. Pe pardoseala lutoasa, bolovanoasa, printre cioburile ceramice, excremente de lilieci, ingluvii si pene de lastuni, porumbei si bufnite, osuarele acestora din urma, dar si numeroase crotine de caprioare care profita de umbra si racoarea de-aici. O pata neagra bizara, sugerand silueta demonica a Necuratului, atrage atentia deasupra portalului mare al acestei pesteri.
Popas la Crucea lui Hobonic
Peste tot atrag atentia exemplarele de mojdrean, incarcate acum de ciorchinii fructelor verzi-galbui ca si cele mai scunde si modeste de calin. De la Sura Mare se continua prin portalul sau estic, coborand cu precautie peretele accidentat, inclinat dar lipsit de riscuri mai ales pe o vreme uscata sau prin portalul mare SV, printre stancarii, spinosii si densii porumbari, paducei, macesi, trandafiri salbatici si muri, efectuand o bucla mai larga la stanga si-apoi in sus pentru a ajunge astfel la Copta cu trei porti (sau Sura de Mijloc), astfel numita datorita celor trei portaluri ale sale din care doua E-SE iar cel mai mare-larg SV.
E necesar sa se suie pe un scoc uscat dar alunecos pentru a ajunge mai intai la Copta Lotrilor si prin dreapta ei la Copta cu trei porti. Grandoarea catedralian-gotica a acesteia e de nedescris mai ales datorita luminii zilei ce navaleste orbitoare prin cele trei portaluri ale sale. In stanga portalului mare, SV, se observa galeria stramta, in forma de sambure de dovleac a unei pesteri din care arheologii ar fi scos o multime de vase ceramice multimilenare aproape intacte.
S-a facut cald, a trecut binisor de amiaza, iar racoarea pesterii uscate face bine dar e stabilit ca popasul sa fie abia dupa ce se ajunge sus la Crucea lui Hobonic. Se iese prin portalul estic pe o brana a acestuia, apoi se coboara pe poteca bolovanoasa abrupta, continuand de-a coasta pe o cuirasa calcaroasa discontinua, avand in fata versantul impadurit cu foioase al Ghergheleului iar dedesubt Drumul Romanilor.
La Seaua Ghergheleului
Se ajunge la un alt grohotis marunt, instabil, sicanat, abrupt, inevitabil. Suindu-l, pe sinuoasa poteca a caprioarelor, se remarca in peretele din stanga al Fatutei portalul pesterii cu un b mic de mana la stanga, iar la dreapta sa Copta cu apa cu portalul invadat de arboretul foios si lastaris obstruant.
Se suie spre SE-E prin dreapta Coptei cu apa scapand definitiv de grohotisuri, deplasandu-ne pe o continuare zigzagata a potecii caprioarelor decupata precar printre spinosii arbusti densi, iesind sub un perete calcaros. 
Aici poteca se imparte in doua. O varianta suie alert la dreapta printr-o pajiste arida, iesind catre zona V-NV a Seii Ghergheleului. Cealalta, o ia la stanga, suind nitel mai domol printre foioasele mature spre o apropiata sa. Aici apar inflorescente de branduse albastre pal de toamna.
Se continua pe culme pe directia NV, trecand printre goruni, ceri, fagi, tei, carpeni, ciresi salbatici si jugastri, peste tot atragandu-ne atentia, vanjoasele liane de curpeni. Pe platoul Magurii Vanatarei, pe langa exemplarele de frunze ca niste sabiute verzi-argintii de irisi albastri apar acum si unele foarte inguste, lungi de pana la 30 cm, late de cel mul 1-1,5 cm, verzi, de Iris gramineus, primavara la inflorire acestia prezintand niste inforescente mari, albastre intens, aproape lipite de sol.
Crucea lui Hobonic e din piatra, cu bratul vertical superior rupt, inalta de cca 1,5 m si cu niste aproape ilizibile inscriptii scrijelite pe fata S, fiind de jur imprejur invadata de licheni si muschi de piatra. Ea a fost ridicata de catre baiteni in memoria strajerului Hobonic ucis de ostile imperiale austro-ungare care au inabusit in sange rascoala lui Horea, Closca si Crisan.
Un hau-valcel spurcat se vede la stanga, afund de 60-80 m, altul de peste 100 m spre Baita, vizibila de-aici realmente ca din avion, panorama largindu-se insa spre Ormindea, Cainelu de Sus, satul si Bulzul Hartagani, Guguiata, muntele Gaina si muntele golas Buces Vulcan, Cetatea Devei, M-tii Poiana Rusca, Craciunesti.
De la Crucea lui Hobonic se vad cariera din Magura Feredeului, in curs de o natural-excelenta ecologizare si reinstalarea speciilor botanice si faunistice anterioare distrugerii prin exploatarea calcarelor dar si cariera noua, superioara si invaziva, terasat roscat-caramizie, dinspre Craciunesti-Pestera.
Belvedere deasupra Fatutei
Spre E se poate vedea trapezoidala piramida impadurita a varfului Cetras ce seamana izbitor Satrei lui Pintea din Muntii Lapusului. In dreapta Crucii lui Hobonic, pe o brana dificil accesibila coborand un afund valcel, se afla Pestera lui Hobonic in care s-au adapostit o vreme rasculatii lui Horea, Closca si Crisan.
In Magura Vanatarei mai exista o pestera inchisa din care s-au extras empiric, in mare parte distrugandu-se numeroase cranii si schelete de Ursus spelaeaus.
Se face un scurt popas la umbra prematur despuiatilor de frunze paducei si a uscatelor de seceta coroane ale teilor, gorunilor, jugastrilor. Se continua spre S-SE-spre o belvedere aninata deasupra Fatutei de unde putem admira Coltul Fatutei, Craciunestiul, culoarul auto ce taie rezervatia, dintre Baita-Craciunesti Deva, respectiv spre varful Ghergheleu ce nu depaseste 700 m altitudine.
De-acolo se ia spre SE, traversand un platou haotic intesat de paducei, curpeni, corni, sangeri, jugastri, macesi, catre o alta belvedere stancoasa de unde, orientandu-ne descendent stanga si parcurgand o zona custuros-calcaroasa-n trepte se iese in Saua Ghergheleu, la capatul unui drum recent de TAF situat insa inafara limitei E-NE a rezervatiei.
Spre Baita
Drumul coboara costis si destul de alert spre platoul Intre Maguri, adica acolo unde a fost castrul roman si pe unde a trecut Drumul Romanilor ce a facut legatura cu asezarile Fizes, Burbura, Trestia. In dreapta drumului de TAF, pe versantul abrupt impadurit cu frumosi fagi maturi, pot fi vazute urmele frecvente ale fostelor bai (mine) ale cautatorilor de aur, abataje de suprafata treptat natural ecologizate, mici halde de steril, de asemeni natural ecologizate sau aflate in curs avansat de reintegrare.
In poienita Intre Maguri a existat o cruce traditionala de hotar daltuita in piatra, azi fiind daramata de netrebnicii trecatori. Brandusele de toamna sfideaza si aici uscaciunea fierbinte a toamnei. Ceva mai jos apar urmele unei gospodarii motesti din care au mai ramas doar fantana si prunii neingrijiti de decenii dar realmente rupti de bogata lor roada. Nu putem refuza prunele bistritene ori grase, mai apoi ciorchinii deliciosi de mure ori stafiditele coarne sangerii.
Se coboara spre Baita pe langa Halda Rudolfi. Dupa 10 ore de spectaculos circuit turistic realizat intr-o neasemuita arie naturala protejata, admirand spre stanga bulbucata turla a bisericii romano-catolice, se intra in Baita. Aici se afla fosta casa a lui dr.Petru Groza, de fapt a cumnatei sale Iulia Moldovan, casa Breitinger -actuala Primarie-ce a apartinut unui proprietar de valoroase mine si a unei prospere carciumi ce seamana cu un americanesc saloon cu cabaret, o alta frumoasa casa ce apartinuse fam. Bulz si apos casa Szegesvari.
Mai jos, in lunca vaii Caian, a functionat un steamp al familiei Czepnik , destinat spargerii, spalarii si imbogatirii minereului aurifer extras din baile Baitei. E frumoasa, ordonata, curata, desi modesta poate, Baita sec. XXI, cea in care odinioara au vietuit mii de oameni, multi dintre ei venetici de-aiurea integrati rapid autohtonilor, harnici, moti.
Activitatea miniera in zona Baita-Craciunesti a fost sistata in anii 1975-1980. Ne aflam in patrulaterul de aur Sacaramb-Certejul de Sus-Baita-Rosia Montana-Abrud-Zlatna al Muntilor Metaliferi (in zona Ilia -Simeria zacamintele fiind feroase). La 1800 in Sacaramb a luat fiinta prima scoala de ingineri minieri din Europa, ulterior aceasta fiind mutata la Petrosani.
Trecand prin centrul patriarhal, calm, al Baitei si iscodind scrupulos din priviri in cautarea vechilor case motesti traditionale, se da peste cea cumparata de ghidul nostru cu scopul readucerii ei la conditia locuibila si estetica de odinioara, deocamdata ramasa in asteptarea resurselor financiare stringent necesare realizarii nobilului deziderat.
Foto: Rezervatia Calcarele din dealul Magura, Vanatarea, Fatuta, Crucea lui Hobonic, Saua Ghergheleu, Intre Maguri-Baita (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
