Vezi GALERIE FOTO
Se pleaca spre Ardusat, Cehu Silvaniei, Jibou, Galgau Almasului, iar de acolo spre Gradina Zmeilor. Zori de zi spectaculosi datorita trenantelor nebuloase bituminoase, impenetrabile in buna parte dar feeric bordate si baleiate de soare pe alocuri, incepand din Recea, tinand-o astfel pana in Gradina Zmeilor, unde totul avea sa se schimbe ca-ntr-o aievea traita poveste.
Tot mai putine pasteluri autumnale, gingase, grav-melancolice si tot mai rar plutind valsande frunze moarte, precum niste ciudati fluturi. Fazani, ciori grive, cotofene prin tufele ce flancheaza serpuinda sosea dupa Hideaga spre Coltirea si Ardusat. Vite, cai, ciopoare de oi pasc in luncile otavite.
Scenografii matinale…
Somesul la Ardusat este magic, pictural, poate si datorita profundei perspective neguroase extinsa catre dealurile Seiniului, Nistrului, Tautilor Magheraus si a Baii Mari. Diferit dar la fel de maret si pictural si in amonte, spre cioturile intunecate de lemn itite din albastriile valuri line cu irizatii bronz-aurii. Se aude macait indepartat de rate salbatice. Monumentale salcii poleite flancheaza malul stang al raului.
Satele sunt cotropite de infricosatoare armata de nori plumburii de se parea ca Apocalipsa se va produce in curand. Veritabile, grandioase, scenongrafii matinale, demne de Infernul lui Dante sau Furtuna lui Shakespeare. Greu insinuate si diafan filtrate raze de soare laptoase. Uneori in mari evantaie, ca niste uriase degete rasfirate.
Zeci de lebede albe plutesc pe subtiratica oglinda a apei helesteelor de la Arinis. Ciudat! Niciun starc. Nicio egreta de aceasta data. Noi lacase si manastiri in constructie, iar cele incepute dupa 1990 nu sunt inca finalizate. De asemenea, apar noi ferme zootehnice, in plin camp. Lanuri inguste, verzi-crude, de abia rasarit grau din solul negricios, fertil. Bej-ocru porumbisti nu de mult recoltate si ravasite de turmele de oi in cautarea auriilor boabe satioase..
Spre Jibou
La Cehu Silvaniei aceeasi dramatica scenografie celest-demiurgica, cu nebuloasele smolii potopesc colinele terasate ale milenarei, mici, urbe. Flash-uri solare, orbitoare reliefeaza arhitectura eclectica.
Nebuloasele si solarele aparitii ca la eclipsa isi continua joaca, fascinandu-ne si dincolo de buricul urbei, coborand spre Horoatu Cehului, apoi intrand in Benesat, la stanga si dominand o parte a satului salajean de la intrarea Somesului in Stramtorile Ticaului, alba silueta sacra (fosta greco-catolica) din Dealul Bisericii. Peste ea se vad Muntii Ticaului, Dealul Mare, impaduriti, ruginiti.
Ceva aproape tragic, ca decor peisagistic, se intampla dincolo de Alunis, ruland spre Inau si Somes Odorhei fiindca dincolo de nevazutul Somes, deasupra salbei satelor Cheud, Napradea, Tranis si Somes Guruslau bolta cerului pare tocmai a fi suferit un nimicitor cataclism care a fisurat-o profund, lasand vederii o imensa diaclaza prin care lumina soarelui pare a clocoti gheenic.
Jibou. Un fel de neo targ modern, de sec. XXI, cu ciudate noi turle de biserici, un amestec straniu de ahitectura hinduso-tiganesca… Mereu impresionant Piscuiul Ronei (Dl.Rakoczi), stratificarile sale oblice de marne, gresii, argile, calcare, denudatele pajistti cu fosile marine de pe versantii vestici, apoi vatra satului Turbuta si silueta bisericii sale de lemn, monument istoric. Frumos si Tihaul taiat de finalul curs, modest mai mereu, al vaii Almasului.
Pe Pietre
Apoi Galgau Almasului, semnalat de ivirea maretei piramide chiluge a Magurii Teiului si-n flancul drept al Almasului, stancariile bizar erodate, botezate Pe Pietre, candva facand parte integranta din imensul banc conglomerat gresos din care s-a nascut si celebra Gradina Zmeilor ale carei formatiuni apar in avangarda E-NE, imediat dupa culoarul sinuos-impadurit al Vaii Rea.
Prin centrul satului se deviaza spre dreapta din asfaltul soselei ce continua spre Balan-Hida-Sanmihaiu Almasului, pe un drum ingust, pietruit, bun si aflat in curs de reabilitare, canalizare, modernizare, asfaltare in final.
Acesta lasa in stanga sediul remasterat al fostului CAP, trece printre cateva mari solarii si suie catre cabana de lemn de la poalele sudice ale Gradinii Zmeilor, oprindu-se in dreptul unor pavilioane de lemn, a unui teren de fotbal si a unei terase acoperite, destinata unor sindrofii turistico-pseudofolclorice-festivist-patriotard-picnicaresti, totul amenajat de catre primaria Balan incepand din urma cu vreo 3-4 ani cu fonduri UE, agresand in acest scop o rezervatie naturala de sorginte geologic-peisagistica absolut unica-n felul ei.
Atunci s-au pavat cu andezite de Porolissum-Moigrad potecile pastorale ancestrale dintre formatiuni, s-au facut canalizari ale apelor pluviale, partial si a celor freatice, s-au amplasat pavilioane, cosuri de gunoi ecologice, confectionate din gorunii secerati cu drujba din rezervatie, azi destule dintre ele fiind daramate si distruse de catre vizitatorii necivilizati, PET-urile, ambalajele de tot felul, zacand pe alei.
Nu lipsesc panourile, unele vandalizate imediat dupa amplasare, informand asupra europeanului proiect. Exista si marcaje turistice, neconforme standardelor nationale, utile insa, punctul rosu urmarind circuitul Gradinii Zmeilor iar crucea rosie conducand pe deasupra acesteia spre Piatra Pintii aflata la cca 2,5-3 km mai spre NV, pe culmea dealului impadurit dintre Galgau Almasului si Borza. 
De remarcat si de aceasta data ca toate amenajarile ariei natural protejate au fost efectuate cu avize legale obtinute din partea APM, GNM Salaj, ba chiar si a GNM –centrale. Orice sesizare privind agresiunea mitocaneasca doar de dragul afluirii si tocarii unor bani oferiti de prostii creduli ai UE a ramas aproape fara de ecou, reusindu-se doar desfiintarea post factum a unui pavilion-belvedere amplasat pe o terasa E a Gradinii Zmeilor.
Spectaculoasele abriuri
A vizita Gradina Zmeilor cu niste copii curiosi, inca nepervertiti prin educatie si cunoastere, avizi de nou si de fantastic, e un adevarat regal iar bucuria proprie izvoraste-nainte de toate din aceea sincera a lor.
Din fericire mai exista dascali, parinti, bunici care-si conduc elevii, odraslele, prin neasemuite locuri de poveste, inclusiv prin Gradina Zmeilor, nu o data intalnind aici grupuri mari sau mai mici venite cu autocare din Cluj-Napoca, Zalau, Satu Mare dar si din Ungaria etc.
De aceasta data, ne-am bucurat de linistea deplina a sit-ului, incepand vizitarea, adica suind pe platoul cu gorunet ce domina Gradina Zmeilor, urmarind apoi de la E spre V poteca conturata pe liziera. Am renuntat insa la abordarea scarilor de lemn care le-au inlocuit dupa o vreme pe cele mitocanesc practicate cu tarnacopul in bancul conglomerat gresos friabil, preferand vechea abordare, anteamenajare, printr-o diaclaza cu aspect de mic canion, iesind la prima belvedere. Impresionanta e panorama de-acolo spre lumea personajelor de basm ale Gradinii Zmeilor, mai ales toamna, beneficiind de policromia vegetala.
La fel de impresionanta este insa si panoramarea spre E-SE-S, catre vatra Galgau Almasului dominata de argintia turla a bisericii vechi, Magura Teiului ori in amontele vaii Almasului, spre confluenta acesteia cu valea Tireacului marcata de o alta zona spectaculoasa geologic, cu babe modelate eroziv in gresii.
Capitanul si Soldatii, Fata Catanei, Calugarii, Acul Cleopatrei, Horea, Closca si Crisan, Zmeul si Zmeoaica, Pestera (de fapt vechea mina de prospectare in cautarea zacamintelor de carbuni bruni) se pot aproape toate admira plonjant-descendent de pe liziera sudica a gorunetului si cu totul altfel plimbandu-te ulterior printe ele, deviind putin din alei prin huciul de foioase din care nu lipsesc ferigile fosnitoare acum, porumbarii, paduceii si murii spinosi.
O vizitare atenta, deplin degajata, nu poate dura, chiar si alaturi de mici copii, mai mult de doua ceasuri. Nu trebuie scapata din vedere vizitarea spectaculosului abri din zona SV-V a Gradinii Zmeilor, aflat imediat dincolo de Horea, Closca si Crisan.
La Zmeul si Zmeoaica
Acesta ofera vederii un foarte frumos amfiteatru, cu o zona umeda circulara frecvent mlastinoasa, in zona centrala unde de regula, indeosebit iarna-primavara si dupa ploi, picura sau siroieste un fir de apa scurs de pe platou, creand arar o splendid cascada iar pe ger, tuburi cristaline de orgi de gheata.
In frunzisul gros si policrom depus pe solul argilos, alunecos dupa ploaie, am dat peste frumoase ciuperci de plop dar si alte feluri, comestibile sau doar fotogenice. Nu departe, spre SV, e o mica galerie sapata prospectiv de minieri, nu mai afunda de un metru dupa care, orientata S-N, in baza bancului gresos bej-ocru, se contureaza galeria minei de carbuni, uscata si usor vizitabila fiind dotati cu mijloace de iluminat adecvate ( din nefericire agresata de inscripttiile turistilor mitocani sau prin abandonarea ambalajelor merindelor, dulciurilor etc.).
Vizavi de gura minei troneaza Zmeul si Zmeoaica, primul avand semeata alura megalitica a unui turn de sah. Aparent cam asta a fost totul insa, parcurgand in sens invers aceeasi alee, ori deviind putin pe o alta veche si nepavata, orientata spre SE, se schimba perspectivele, formatiunile gigantice oferind privirilor alte siluete, profiluri, lumini, umbre apoi, in plus, in huci se ivesc alte bancuri bizar erodate, pe alocuri intens alveolate. Doar buna dispozitie si frenetica fantezie sa ai pentru a brodi minunate povesti.
Policromie autumnala
Un merit cu totul aparte in acest sit de exceptie il au aparent banalele specii de arbori, amestecul fericit de alun cu carpen, fag, gorun, loza, mesteacan, plop tremurator, mar salbatic, lemn cainesc etc. Si de aici policromia autumnal incantatoare apoi, dupa o ploaie nocturna sau o roua foarte bogata frunzele aurii, sure, negre chiar, impodobite de sutele de margele cristaline de apa genereaza microlumi de basm.
Daca ducerea copiilor, elevilor, in astfel de locuri are un indiscutabil rol educativ, informativ si mai ales atractiv, deosebit de agreabil, parcurgerea traseului marcat cu punct rosu pe poteca de la liziera superioara a Gradinii Zmeilor impune o riguroasa supraveghere a lor si o atentie extrema, riscul alunecarii, caderii in gol de la 25-45 m inaltime trebuind a fi avut in vedere.
Pe la pranz, norii plumburii, evantaiele razelor solare feerice revenisera si adia o briza placuta. Temperatura crescuse pana la 10 grade C insa doar vatra centrala a Galgau Almasului era scaldata in soare. 
Imbarcati in autoturism am purces multumiti de cele vazute spre asfaltul soselei Jibou-Hida-Sanmihaiu Almasului Cluj-Napoca si in nici 10 minute copii, nitel obositi, toropiti de ambianta calduta a habitaclului, adormira…visand poate la personajele de basm abia descoperite in Gradina Zmeilor.
Din Baia Mare pana in Gradina Zmeilor, via Jibou, sunt cca 80 km. Plecand din Baia Mare la ora 7,40 dimineata si trecand prin Cehu Silvaniei-Gradina Zmeilor-facand o bucla prin Cluj-Napoca, revenind in Baia Mare prin Dej la ora 16,15 parcursesem 329 km in total in ceva mai putin de 9 ore, din care doua in paradisul Gradinii Zmeilor.
Foto & galerie foto: Gradina Zmeilor, Galgau Almasului (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
