Vezi GALERIE FOTO
Burnita pe valea Somesului. Totul ar parea tern daca panasele stufarisului, gratioasele egrete, starcii cenusii si cele cateva sute de rate gurese, extrem de vigilente, din zona podului de peste Somes spre Somes-Guruslau, nu ar atrage atentia. Intre Tranis si Napradea, prin balariile unei livezi de pruni, se observa siluetele sfioase a trei caprioare.
Circuitul turistic se realizeaza alaturi de un grup de 20 de elevi de gimnaziu, avand drept ghizi pe viceprimarul comunei, inginer silvic Vasile Fodor si profesorul de geografie Aurel Medve, directorul Scolii Gimnaziale Traian Cretu din Napradea.
In satul Cheud se avanseaza in amontele vaii Cheudului pana in locul numit Cicirele, altitudinea de 220 de metri. Rapele cu argile rosii de la liziera sudica a plantatiei, devenita padurice matura de salcami si zade, constituie un reper, fiind menite sa diminueze alunecarile de teren.
Sisturi si micasisturi cu straluciri argintii
In apropiere, se afla o cabana silvica, iar in amonte, confluenta vailor Dracului cu valea Ferigii. Dupa o scurta prezentare a locului, se suie la stanga pe o poteca ce taie rapa cu argile rosii si traverseaza apoi padurea de salcam si larice (zada). Se descinde intr-o pajiste arida cu un debut de vale salbatica, ce-si are obarsia in versantii SE ai Dealului Mare. Valea Grosilor are aspectul in forma de V ingust si foarte accidentat al unui torent cu malurile acaparate de arbusti specifici zonelor colinare.
Traseul o ia usor in diagonala pajistii, spre dreapta, iar prin negurile difuze apar culmile impadurite cu goruni ale Dealului Mare spre care conduc sleaurile convergente stravechi pe care au fost tractate cu caii sau carate cu atelajele, lemnele exploatate in zona pentru constructii sau cele necesare pentru foc.
Pajistea face loc sisturilor cristaline si micasisturilor cu straluciri argintii. Acestea apar ca niste bolovani izolati dar indeosebi sub forma unor creste erodate si pe alocuri acaparate de muschi verzi-catifelati. Un covor de frunze uscate gros astupa fundul sleaurilor, in timp ce pe stancarii apar goruni contorsionati.
Se urmeaza principala poteca larga prin gorunetul matur in care se vad exemplare razlete de ciresi si peri salbatici, jugastri, paltini si apoi carpeni si fagi. Se descinde repede pe o culme, la stanga careia se deschide o poiana mare, neregulata, din care pe vreme buna se poate panorama spre Somes, la intrarea in Stramtorile Ticaului.
Fosta poiana Rujeni este invadata de mesteceni maturi si curpeni, ale caror ghirlande verzi acopera, precum niste militare plase de mascare, pinii plantati in urma cu peste trei decenii, unii doborati de furtuni si aflati in stare de putrefactie, altii acoperiti de o fina chiciura argintie din care se desprind si plutesc diafan fulgi ca de nea.
Piatra Nazdravana a lui Pintea Viteazu
O vreme hatasul ascunde poteca ce se regaseste dupa cateva sute de metri la stanga piciorului ce suie pe la Piatra Nazdravana catre varfurile Testiului si Iertasului. Talentatul profesor Aurel Medve, autor a numeroase monografii dar nu numai, povesteste o legenda potrivit careia vestitul haiduc Pintea Viteazu, incoltit de dusmanii sai, a sarit cu calu-i nazdravan de pe aceasta piatra peste Somes, pana pe culmea calcaroasa a Alunisului, aterizand acolo pe Piatra Cea Cascata, unde ar putea fi si azi vazuta amprenta copitei strasnicului sau bidiviu.
Piatra Nazdravana este la fel de modesta precum o alta legendara urma a trecerii prin aceste locuri a osteanului armatei imperiale austriece devenit un rebel haiduc. Pe Dealul Mare dar inspre hotarul Miresului Mare, se afla Izvorul lui Pintea Viteazul.
Gorunii lasa loc, treptat, fagilor si paltinilor semeti. Versantii din stanga potecii sunt abrupti si acoperiti cu un strat gros de frunzis uscat, invadati apoi de un lastaris dens de fag a carui inaltime ajunge la circa un metru.
Se suie aproximativ o suta de metri la dreapta pentru a da intr-o sa larga parcursa de o poteca pe care tractarea arborilor doborati a generat un colb gros si inecacios. Curand, se ajunge la o raspantie de poteci.
Se ajunge in Fagetel , de unde se coboara pe versant la stanga. Imediat din dreapta, apare obarsia seaca a unei vai taiate de potecile salbaticiunilor aflate in disperata cautare a surselor bune de adapare. La stanga vaiugii seci, se contureaza poteca astupata de frunzis. Curand, se traverseaza o zona mocirloasa datorita unui vechi izvor, acum infim si vizibil neingrijit.
Spre stanga, apare limita superioara e unei vechi plantatii de pin din locul cunoscut drept Poiana Domnichii. Poteca o ia in dreapta intersectand un drum de TAF. Se ajunge astfel in zona superioara a vaii Hijului, cu cateva denudari impresionante, postalunecari de teren, ale malului sau drept. Deasupra lor, e varful Hijului, impadurit.
Panorame spre Napradea si Somes Odorhei
Urmarind spre V poteca ce acompaniaza malul stang al vaii Hijului, se coboara treptat spre zona NE a Dealului Cetatii. Acum apar din nou rocile sistos-cristaline, in timp ce valea Hijului capata aspectul unui abrupt si deosebit de accidentat canion ingust. Se ajunge intr-o inseuare, dupa care se suie usor spre santul vechi de aparare al cetatii care, conform estimarilor arheologilor, nu ar fi avut ziduri, ci doar niste palisade.
Cetatea a constituit si locul de tranzit al celor care doreau sa ajunga in Tara Chioarului, la cetatea cu acelasi nume sau la Cetatea Baii Mari. Pe varful tuguiat de deal al vechii cetati, se pot vedea urmele santurilor de prospectare arheologica, iar in zona de S-V-NV apare si al doilea sant de aparare separat de primul de un val de pamant inalt de circa 3 – 4 metri.
La S de Dealul Cetatii, exista o restransa zona arida, cu grohotis, mesteceni si pini spontani de unde se vad plonjant drumul judetean pietruit Chelinta -Cheud si Somesul, iar pe vreme buna, printre coroanele arborilor, se poate panorama departe, spre Napradea, Somes Odorhei.
Se face un scurt popas in situl cetatii de pe Dealul Cetatii. Legenda vorbeste despre existenta unei fantani in aceste locuri aride. Se coboara pe poteca din flancul nordic al cetatii, valea Hijului fiind tot mai departe.
In stanga, pe un platou impadurit cu goruni si carpeni, apar fragmente de ziduri din sisturi cristaline fixate cu mortar de nisip si var, pe alocuri cu grinzi sau stalpi de diferite lungime, de culoare bej-ocru, cioplite din calcare gresoase.
In ziduri se remarca orificii simetrice ce constituie posibile urme ale fostelor grinzi dintre pereti pe care au existat odinioara poduri de scandura ce separa nivelurile castelului, cetatii ori si ai bisericii.
Daca urmele fostului altar apar intr-un zid NE, iar ale unor posibile hrube/pivnite in cel SE, prezenta unor gauri rotunde si lungi chiar in baza zidului din coltul NV nu are o explicatie logica, desi ele par a reprezenta golul lasat in urma putrezirii unor grinzi de lemn. Cel mai inalt fragment de zid, de circa opt metri, se poate vedea in coltul SV al ruinelor.
Amplasarea acestui stravechi edificiu pe o terasa a Somesului induce supozitia ca aici nu a fost doar o Manastire Benedictina, ci si o fortificatie cu scop de tranzit comercial-vamal–militar spre Dej, Jibou, Satu Mare, Chioar si a Baia Mare.
Starci cenusii si egrete pe Somes
Pe terasele Somesului, sapaturile arheologice intreprinse au scos la iveala existenta unor asezari limitrofe. Dupa vizitarea acestui impresionant sit, urmand spre NV, se ajunge la talvegul zonei finale a vaii Hijului, cu un bogat sediment aluvionar de sorginte sistos-cristalina.
Privind atent la rocile sur-argintii, se pot vedea cristalele poliedrice de granati, formati cu 450-250 milioane de ani in urma. Granatii apar inclusi in mici pietre sistos-cristaline, uneori alterate, macerat-nisipoase si eliberand cristalele sur-negricioase considerate a fi pietre semipretioase slefuibile, destinate crearii unor podoabe sau accesorii decorative.
Granatii pot fi vazuti in bolovani mari, de zeci ori sute de kg, de culoare sur-argintiu stralucitoare ori bej-ocru-maronie. Marimea granatilor variaza aici de la aceea a unui bob de piper sau mazare pana la aceea a unei alune.
O ceata de vanatori imprastie zgomotos plumbii alicelor menite sa doboare fazanii, iepurii, vulpile ivite in catarea pustilor in timpul unei partide cinegetice desfasurata in lunca Somesului.
Se continua pe drumul judetean pietruit, situat pe malul drept al Somesului, pana la fostul izvor amenajat de drumari prin 1970 la intrarea in Stramtorile Ticaului.
O mare insula acaparata de buruieni se contureaza spre Chelinta, in timp ce la stanga raului, dincolo de soseaua Benesat-Ulmeni si calea ferata Jibou-Ulmeni-Baia Mare, apare impadurita culme a Muntilor Ticaului, un alt loc spectaculos.
Dupa contemplarea Somesului, a starcilor cenusii si alb-statuarelor egrete, a uriasilor plopi si monumentalelor salcii ce isi proiecteaza impresionantele umbre in oglinda tern-cenusie a apei, circuitul se incheie in Napradea.
Ospitalitatea locuitorilor acestor meleaguri este proverbiala, dovada delicioasele placinte crete aburinde-poale-n brau- cu branza de oaie ori cu cartofi si sarmalutele de post, veritabile delicii culinare.
Foto: Cicirelele Cheudului, ruinele Manastirii Benedictine si Stramtorile Ticaului (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
