Vezi GALERIE FOTO
Imediat dupa cumpana apelor in Dealul Mesteacan, coborand spre valea Somesului, inspre Rastoci, rasaritul soarelui, marea de neguri laptoase, panoramele inspre dealurile Boiului spre Dealul Magurici, Ileanda, Rastoci, Letca, Surduc sau varful Pietrosul Salajului ofera un spectacol peisagistic autumnal indescriptibil.
In localitatea Rastoci, atrag atentia fosta cariera de calcare, biserica de lemn, monument istoric si o casa salajeana spoita in albastru… Somesul este flancat de salcii monumentale.
O alta biserica de lemn recent restaurata se afla in centrul comunei Letca. La iesirea din Cuciulat, impresioneaza vechile cariere de calcare dar si o alta mai noua, cu tehnologii moderne de taiere si manevrare a blocurilor mari de piatra.
Traditii salajene
Un pod nou traverseaza in Letca Somesul, facand legatura cu Lozna si soseaua ce uneste localitatile Rus, Cormenis, Lozna si Clit. Se continua pe drumul ce trece prin Jibou, Babeni, Ciocmani si Surduc, ultima fiind vestita pentru extractia miniera a carbunilor bruni. Se urmeaza apoi indicatorul spre Solona.
Soseaua ingusta este asfaltata si acompaniaza valea Solona. Langa lunca ingusta cultivata cu porumb si lucerna, peisajul este arid-colinar, padurile de goruni si ceri fiind intercalate cu plantatii de pini. Si aici, ca pe intreg cuprinsul Salajului, activitatile pastorale sunt inca pretuite si pastrate.
Admirabile sunt gospodariile rurale, casele modeste dar ingrijite din Solona si Testioara. In Testioara se face primul popas la raspantia marcata de o rastignire. De aici debuteaza de fapt primul traseu turistic. Izvorul Testioara se traverseaza pe pietre sau pe o punte veche.
Se tine drumul lutos spre Poiana Testioara, dupa care se intra in codrul dominat de goruni si ceri. Izvorul Testioara are albia modesta si un debit pe masura. Dupa aproximativ un kilometru si jumatate, se ajunge intr-o pajiste colinara acaparata de iarba neagra cu aspect de maturici, inalta de circa 25-40 de centimetri, ce debordeaza de margele florale bej minuscule.
Spectaculoasele abriuri
Pana spre liziera gorunetului, predomina tinerii mesteceni cu frunze verzi sau galben-aurii. Li se adauga insule intinse sau limbi de ferigi, majoritatea uscate, roscat-brune. Se suie prin tufisul dens de iarba neagra, argintat de cea dintai bruma a toamnei, ajungandu-se la liziera.
Drumul spre Poiana Testioara, ca si valea, raman la cateva sute de metri distanta. Din padure, se observa cele dintai bancuri de gresii spectaculos erodate, striate ori alveolate, cu aspect de faguri pietrificati de viespi ori albine.
Unele alveole, indeosebi cele umede si cu resturi vegetale in descompunere, sunt acaparate de manunchiuri de ferigi, in timp ce zonele nordice sunt invadate de licheni si muschi catifelati.
Curand se ajunge la primul abri, nu foarte inalt, separat de un scund dar solid pilier conglomerat gresos in doua abriuri inegale, primul cu portalul orientat spre V, iar al doilea ceva mai scund dar alungit spre SE.
Dupa ce se traverseaza un valcel sec larg, inierbat, se ajunge la cel de-al doilea abri cu portal semicircular, inalt de peste 3,5 metri , folosit ani la rand ca staul si adapost pentru o mica turma de oi si capre.
Din nefericire, tufele de mur au crescut invadand accesul spre portal. Cu toate acestea, cu putina tenacitate, se poate ajunge in frumoasa formatiune. Acolo se remarca o suita de alveole, abside, firide formate in pereti si tavan consecutiv actiunii infiltrarii apelor dar si datorita variatiilor termice.
Sub bolta portalului acestui abri, spre Poiana Testioara, pe marginea drumului, se remarca o rastignire si dincolo de ea, peste lunca ingusta si verde a vaii, un mare banc sur de gresii in baza caruia au existat o mina de carbuni bruni si o mica galerie-depozit.
Urmand directia spre S, se strabate codrul de goruni si ceri, dupa care se coboara pe versantul sudic al Paraului lui Mihai. Imediat dupa aceea, la stanga si in fata, se observa un prim banc de gresii spectaculos alveolate, stratificate si fisurate tectonic.
Fete de zmei si profile antropomorfe
Fagii incanta prin auriu-roscatul lor. Bancurile urmatoare de gresii au abriuri incipiente in baza, insa aspectul gaunos de faguri este spectaculos. Privind atent, profilurile bancurilor bizar erodate, se pot descoperi profile antropomorfe ori fete de zmei din poveste contorsionate etc.
Drapajele cu muschi verzi se intind pe suprafete mari. Obarsia paraului lui Mihai este din ce in ce mai aproape. Dupa bancul gresos taiat de eroziuni in doua blocuri inverzite de muschi, apare un mic abri ce domina versantul. Se intra in capatul NV al Pesterii lui Mihai. Impresioneaza dimensiunile, forma, culorile uriasului abri.
Portalul semicircular are peste 100 de metri, inaltimea de aproximativ 6 metri, in timp ce adancimea nu depaseste 7-8 m. Portalul arata ca un guler gresos gros de peste 1-1,5 m, fisurat, desprins de apele infiltrate. Din bolta abriului s-au desprins constant bucati de roca friabila.
La asta au contribuit turmele de oi si capre adapostite aici pe vreme rea sau peste iarna. Putinii localnici ramasi in Poiana Testioara spun ca in Pestera lui Mihai au fost adapostite chiar si peste 350 de oi.
In zona SE a Pesterii lui Mihai, poate fi admirat un abri ceva mai mic, cu un portal a carui deschidere nu depaseste 7-8 metri. Paraul lui Mihai isi are obarsia sub portalul Pesterii lui Mihai, iar lungimea sa nu depaseste 250-300 m.
Formatiuni invadate de muschi grosi
Pentru a reveni la drumul Poiana Testioara-Testioara, se continua de la micul abri al Pesterii lui Mihai spre SV-V. O poteca ingusta de salbaticiuni, aflata la circa 30-50 de metri pe versantul stang al Paraului lui Mihai, conduce pe sub formatiunile stancoase impresionante, invaluite in muschi verzi grosi.
Pereti inalti de 5-8 metri, ferestruiti de valcele seci cu saritori, blocuri gresoase intens alveolate, par indescifrabile pietre scrise antice. Alte mici abriuri, unele folosite de vulpi si bursuci drept adaposturi, se pot observa pe potcoava Paraului lui Mihai.
Se coboara la drumul principal, in dreptul unei solitare gospodarii cu casa spoita in albastru ultramarin. Indaratul locuintei, un imens banc de gresii erodate si modelate bizar ofera nevisate pretexte foto-video.
Traversandu-se albia Izvorului Testioara, merita admirate alte bancuri splendide de gresii, iar deasupra lor culmea custuroasa cu alura alpina. La stanga se iveste galeria boltit-semicirculara a fostului depozit minier, iar in dreapta si la aproximativ 15 metri, galeria fostei mine de carbuni bruni. Fagii galben aurii, tufele de mur cu frunzisul sangeriu, mestecenii cu banutii frunzelor verzi sau aurii, suprafetele acaparate de iarba neagra, rastignirea din fata fostei mine si arcuirea portalului celui de-al doilea abri constituie reale motive de incantare.
La puntea veche din Testioara, pentru a ajunge la Iezerul Mare si Mic, avand ca reper un perete gresos-caolinic inalt de aproximativ 7 metri, se urmeaza vechiul drum tehnologic minier spre halda de steril a fostei mine de carbuni.
Pe halda nisipoasa se pot observa bucati de carbuni bruni.Tufele de iarba neagra invadeaza treptat si fixeaza, alaturi de tinerii mesteceni, halda intinsa pe aproximativ 50-75 de metri si inalta de 4-5 m.
La fosta galerie minera
Valea Iezerului curge in stanga drumului. E sinuoasa, cu debit infim mai tot timpul anului. Pe malul drept, se vede platforma unei alte halde miniere de carbuni bruni, inierbata. Gura minei e surpata, dar se mai vad o parte din armaturile sale din lemn. Un fir de apa feruginos-tulbure tradeaza fosta galerie.
Pe versant, prin codrul tanar de foioase, pot fi vazute uriase blocuri gresoase de zeci de tone fiecare, dislocate si cazute pe versant. Blocurile sunt invadate de muschi verzi, alteori pe suprafata lor apar scrijelite fel de fel de inscriptii de-ale trecatorilor.
Frigul si umezeala fac sa iasa la plimbare salamandre ciudate negre-portocalii. Dupa nici un kilometru jumatate, se ajunge la o confluenta a paraielor ce se varsa in Valea Iezerului.
De la bazinul de apa, drumul ia aspectul unui sleau afund de caruta. Panta se accentueaza treptat dar se ajunge usor pe platoul larg format prin alunecarea versantilor. La sud, se afla obarsia vaii Iezerului, cuveta aproape circulara a Iezerului Mare la nord si spre NV, cuveta elpisoidala a Iezerului Mic.
Locul este de-a dreptul mirific. Pot fi vazute aici rate salbatice ce plutesc pe luciul intunecat. PET-urile sunt azvarlite pe maluri sau in iezerul cu apele bogate in tanin.
Peisajul seamana cu o padure exotica. Continuand pe drumul de caruta, se ajunge in apropiata culme. Iezerul Mare are o poteca pescareasca circulara, de unde se poate ajunge la cuveta Iezerului Mic.
Aici, lintita, trifoiul de balta, stuful, tufele de loza, oglindirea fagetului galben-auriu-roscat genereaza indescriptibile feerii acvatice. Mici bancuri de gresii, unul straniu, deoarece cativa fagi si-au infipt radacinile in fisurile sale, decoreaza zona estica a celor doua iezere provenite prin alunecare si blocarea cursului izvoarelor.
Circuitul turistic se incheie o data ce se ajunge in drumul de caruta din stanga vaii Iezerului, spre halda de steril a minei de carbuni bruni. Pentru a admira galeria daltuita cu tancusul si ciocanul, in bancul friabil de gresii se face o scurta deviere de la drum.
Foto: Bancurile de gresii ale Poienii Testioara, Iezerul Mare si Iezerul Mic (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
