 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Zorii mijesc treptat peste un mincinos orizont noros. La iesire din Copalnic Manastur, se suie la dreapta, urmandu-se Drumul Sapardului. Neguri albe se intind peste Copalnic Manastur, Vad, Laschia, Rusor, Cernesti…
Din saua Dealului Manasturului, se coteste stanga, suind pe Culmea Preluca si Dealul Florii. De aici se poate panorama spre Baia Mare, varfurile Ignis si Mogosa.
Mestecenii solitari isi proiecteaza splendidele lor siluete semanand cu niste stampe nipone. Spre V, se vede saua Dealului Manasturului. Se trece de cumpana apelor prin crestetul Dealului Florii, coborand spre bifurcatia Preluca Veche cu Dealul Corbului.
Mare de neguri deasupra Tarii Lapusului
De deasupra Prelucii, se poate admira marea de neguri a Tarii Lapusului, peste Valea Arinului si drumul ce coboara acompaniind valea Morii spre Magureni. Conturul intunecat al Tiblesului abia se desluseste.
Mai e doar putin pana la rasaritul soarelui. Se coboara pe drumul bolovanos cu scurte serpentine, prin zona estica a Prelucii Vechi, lasand la stanga noua biserica greco-catolica, prin fata careia e drumul spre Valea Arinului.
Astrul zilei isi strecoara cu dificultate sulitele sangerii printre negricioasele nebuloase. Temperatura creste pe masura ce soarele se inalta magnific pe bolta din ce in mai degajata.
Pasteluri de toamna
Ciulinii, ciresii cu frunzele verzi intercalate cu altele sangerii, carpenii galben-aurii sau rubinii, tufele de macesi pline de rod si terasele arcuite in imense seceri pasteleaza peisajul autumnal.
O necuprinsa mare alba de neguri acapareaza Defileul Lapusului, de la Razoare spre Groape si spre hotarul sudic al Vimei Mici. La stanga, atrag atentia prin pitoresc gospodariile prelucane itite din livezi si pruni de pe Culmea Maschii. Aproape, curge valea Branistei catre Ochiul Gropitei, impresionanta altadata prin frumoasele-i repezisuri.
Se tine drumul de caruta, iar apoi se coboara spre platoul dolomitic larg ce precede debutul Culmii Pietrei. Ienuperii plini de rod, paduceii batrani, lianele curpenilor abia infloriti, lapiezurile dolomitice sur-negricioase drapate cu licheni argintii, cateva exemplare de scanteiute galbene ori violete de tintaura incanta privirile. Ciulinii scunzi isi rasfira in briza diminetii pamatufurile pline de seminte.
Soarele proiecteaza fantastice umbre, dupa care invioreaza feeric ienuperii verzi-argintii si uriasii fagi din valea Socilor si spre Dealul Corbului. Bisericuta de lemn din acest pitoresc satuc isi arata sulita scunda. Spre NV apare mai intai biserica noua din Dealul Pitigai, apoi, ceva mai sus, Preluca Noua si biserica zidita cu turle argintii.
Conglomerate gresoase acaparate de muschi
Peste negurile din ce in ce mai apropiate se panorameaza de la Hudin-Tibles, varful Breze, Alunis spre Culmea si Rapa Vimei dar si spre varful Plesa de deasupra Varaiului, platoul carstic Cozla, Meses, Muntii Vladeasa.
Fagii batrani de pe Culmea Pietrei sunt secerati de drujbe si trasi apoi cu tractorul pe platoul din culme. Nu se tine cont de flora distrusa si spurcata cu dare de ulei de motor si PET-uri.
Ramuri groase de fag blocheaza calea de acces spre Piatra Cerbului.
Se coboara pe culmea arid-dolomitica, iesind pe Piatra Cerbului. Negurile alb-laptoase patrunse de soare ofera un spectacol grandios.
Custura Vimei apare si dispare totodata. Susurul Lapusului se aude vag. Apele colacului sau, ce inconjoara in al doilea U Custura Vimei, sunt drastic imputinate. Peste picioarele dolomitice ale Pietrei Cerbului, se vede versantul drept al Lapusului cu cele doua zone cu pereti. La dreapta, in tonuri bej-ocru, printre arbori, apare un alt perete bej-sur in care se ascunde pestera Casa Pintii.
Valea Curetiului si Cascada Pisatoarea nici macar nu susura, din cauza secetei cumplite. Se suie pe culmea si pe poteca pastorala blocata de fagi doborati, de unde se ajunge pe platoul Culmii Pietrei. Un drum de TAF urca pe varful marcat cu o masa si banci din rude de fag. 
Un alt drum parcurge flancul vestic al Culmii Pietrei, acompaniind o vreme versantul stang cu hatas si impadurit al vaii Socilor. La stanga apar conglomeratele gresoase drapate cu muschi verzi.
Nu exista niciun reper pentru a cobori spre Casa Pintii, mai ales dupa activitatile de exploatare forestiera din ultimii ani. La primul platou defrisat, se abandoneaza drumul, cotind stanga, pentru a ajunge la Culmea Pietrei unde se vad primele Pietre Scrise.
La sud de acest banc conglomerat, un valcel invadat de lastaris dens, cu busteni si paltini dezradacinati de furtuni si aflati in putrefactie, formeaza praguri stancoase tot mai greu de trecut.
La Pestera Casa Pintii
Dupa traversarea potecii cu muri si macesi, se ajunge la peretele stancos cu praguri din dreapta valcelului. Este imposibil de patruns prin haosul forestier pentru a ajunge la Casa Pintii, motiv pentru care se face un ocol stanga, de unde se iese pe platoul din fata pesterii.
Pestera Casa Pintii are peste 13 metri lungime si s-a dezvoltat intr-o diaclaza. Portalul semicircular al acesteia este dispus aproape central in peretele dolomitic vertical inalt de 8-10 metri si lung de aproximativ 30 de metri.
Din gura pesterii, printre arbori, se vad Piatra Cerbului si versantul Culmii Vimei, precum si o parte din colacul Lapusului care apoi o tine rectiliniu pana vizavi de Gura vaii Vimei.
Dupa un scurt si agreabil popas, se urmeaza poteca spre SV, un loc excelent de panoramare, insa haul pana la albia Raului este afund de aproximativ 100-150 de metri. Se ajunge la alte doua Pietre Scrise ingemanate si la drumul ce acompaniaza Culmea Pietrei.
Se urmeaza drumul vechi de caruta, depasindu-se o zona de platou cu un gard viu de carpen, resturi din leturi de lemn si un stand din barne folosit odinioara pentru potcovirea animalelor de povara.
La stanga se mai vede putin din livada unei gopodarii, dar hatisul invadeaza totul, inclusiv vechile morminte. Drumul de pe Culmea Pietrei face mici schimbari de directie apoi intalneste noi variante de TAF dar urmand drumul principal, se ajunge in lunca raului Lapus, vizavi de Gura vaii Vimei.
Pragurile dolomitice ale Custurii Cetatelei
Topinaburii au inflorit pe malurile Lapusului. Florile lor galben portocalii, inalte de 1,5-3 m si intinse precum niste lungi si late gulere, concureaza in frumusete cu carpinisul tanar auriu si fagetul dominant verde din hotarul Vimei Mici.
Urmand malul drept al Lapusului, in fata si la stanga sus se vede capatul dinspre Salnita al Custurii Cetatelei, iar apoi peretele dolomitic sur-argintiu. Se depaseste talvegul larg, nisipos al Raului, de unde se ajunge pe malul drept geografic al Lapusului. Raul pare acum o balta pe luciul careia plutesc frunze moarte.
Ani la rind, lunca era arata si cultivata cu porumb, trifoi, lucerna, acum e invadata de urzici si menta brosteasca parfumata. Un sarpe de sticla, numit si naparca, maroniu – lucios, apare in pajiste solarizandu-se.
Se ajunge in zona Custurii Cetatelei, cu peretii dolomitici aproape verticali si creasta dantelata, decorata de sangeri si carpeni cu frunzisul pastelat. Imaginea alb-argintie a Custurii Cetatelei se reflecta in apa putina a Lapusului, cu splendide irizatii galben, aurii sau de bronz. Pe alocuri, malul e malos, cu amprente afunde ale pescarilor si braconierilor. 
De la pragurile dolomitice, se ajunge la luciul de apa unde Lapusul intra in marea-i bucla, ocolind prin N-NV-Custura Cetatelei, trecand apoi prin baza Pietrei Ciutei.
Un tractor condus de un localnic unditar horind de mama focului se apropie.
Se face un ultim popas pe platoul defrisat inainte de a sui versantul sudic al Dealului Paltinu, pentru a admira incipientele expresii ale toamnei atipice, calda si deosebit de secetoasa, excelenta insa pentru turismul montan.
Inconfundabilii peri salbatici cu funzele rotunjite par niste banuti verzi, rosii, visinii, brun-rosietici. Impresionante sunt gospodariile de pe Culmea Maschii si zona SE a Prelucii Vechi. Circuitul turistic autumnal in Defileul Lapusului se incheie dupa ultimele panoramari spre Tara Chioarului si Fisculasul de altadata.
Foto: Defileul Lapusului toamna (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
