 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Pornim spre Baia Sprie tintind de aceasta data vestigiile multisecularului minierit precum Putul Francisk, o trecere pe la izvorul mineral de pe valea Borcutului si-n continuare urmarind filoanele Vana Boului si filonul principal- cunoscut drept Crapatura Zorilor- trecand pe la abatajul nordic al dike-ului andezitic care strabate de la V spre E Dealul Minei, in prima portiune ca afloriment de suprafata, adancindu-se pe urma spre E pentru a treversa pe sub incipientul r.Sasar, la NE de varful Ascutit (Ciontolan) spre tunelul Baia–Sprie Cavnic, orientandu-se la V-NV de varful Mogosa.
Apropiindu-ne de Baia Sprie panoramam spre dealurile Outu, Bulat si Rosu, iar dincolo de valea Borcutului, catre dealul Minei, in continuare spre culmile Gutaiului, varful Mogosa.
Parcam in fata monumentalei biserici romano-catolice, edificata intre anii 1847-1855, splendid decorata cu statui de sfinti pitite-n abside. O luam pe o strada la stanga (V) dand imediat in strada Bocsor Wolf, unde apare marcajul turistic punct galben.
Dimineata in Baia Sprie
Acesta se intalneste aici cu marcajul turistic cruce rosie ce vine pe strada Minei. Linistea diminetii insorite, in care turlele numeroaselor biserici proemina deasupra sarpantelor iar turturelele se giugiulesc pe ramurile ciresilor, e sparta de hamaitul strasnic al cainilor.
Ocolim pe la poale (pe directia V-NV) Dealul Minei, indreptandu-ne pe strada Crisan si in amontele vaii Borcutului. Astfel beneficiem de o prima panorama spre denudatele zone vestice ale versantului abrupt de deasupra Lacului Albastru, punctate de goruni, pini si mesteceni iar deasupra, pe crestet, codrul matur de goruni si fagi.
Spre Putul Francisk
O batrana casuta cu o mica firida adaposteste catolica silueta a ocrotitorului marinarilor si ai minelor, Sf. Johanes Nepomuk. Dupa ce casele din preajma valea Borcutului se imputineaza, la stanga sus se ivesc peretii de piatra, ca de medievala cetate, care apartin amenajarilor administrative ce deserveau Putul Francisk, de fapt adapostului fostei masini de extractie (colivie/lift) initial actionata ( pe la 1780-1800) hidraulic, apa necesara fiind ingenios adusa printr-un canal sapat pe curba de nivel de pe la obarsia vaii Borcutului, mai pe urma cu ajutorul unei masini cu abur.
Pentru a vizita Putul Francisk, trebuie sa coboram la stanga si sa traversam talvegul accidentat al vaii Borcutului. Suind pe malul drept se da de drumeag tehnologic incurbat spre V-SV, iesind pe platoul din preajma Putului Francisk. Admiram doar printre coroanele gorunilor zidurile trainice, arcadele portii si ferestrelor de piatra, amintind de frumusetea austera a unei biserici romanice iar pe deasupra cerul azuriu.
Urmarind in amonte valea Borcutului si marcajul turistic punct galben, traversam un pod placat cu gheata groasa si parapetul de beton daramat pe jumatate, la stanga ramane imediat o cladire mare ce apartinuse silvicilor, cu un gard viu de tuia in fata, si-n dreapta, pe malul vaii, se iveste constructia amintind de un oribil bunker de beton in care curgea borvizul sulfuros, carbogazos, feruginos si apreciat de localnici.
Stutul cu robinet e sec iar dornicii de borviz il scot cu o galetusa si un clasic carlig de lemn din initiala fantana cu ghizduri de stejar, partial putrezite si rupte. Revenim in aval pana vizavi de Putul Francisk -reper borna silvica I/132 si marcajul turistic cruce rosie ce o ia in sus si la stanga.
Galerii si filoane
Deasupra acesteia apare abatajul dezvoltat in andezite piroxenice de Cavnic-Jireapan alterate hidrotermal. Intreg Dealul Minei a fost concesionat ( in sec. XVII-XIX) localnicilor, parcelele private fiind numite cuxe.
Concesionarii, dar si cei care desfasurau alte activitati in zona, beneficiau de unele facilitati, nu doar fiscale. De aceea abatajele empirice sunt numeroase dar si foarte mici, iar galeriile sapate in dreapta si stanga filonului principal fiind realizate cu tarnacopul, tancusul si ciocanul, mai tarziu abia folosindu-se impuscarile rocilor cu praf de pusca.
Peretele nordic al filonului, inalt de cca 45 m, este intens afumat pe alocuri, fapt ce tradeaza extragerea minereului din filonul cuartos, lat de cca 1,5-2,5 m, prin incalzirea rocii cu foc de lemn timp de cateva zile, urmata de racirea brusca cu apa si otet, care producea fisurarea si desprinderea rocilor cuartoase aurifere.
Abatajul Crapatura Zorilor e larg de circa 3-8 m, in lungul lui remarcandu-se galerii miniere suprapuse, unele cu mari deschideri, si pe peretii carora se instalau schele accesate pe scari de lemn, amenajarile de acest gen fiind necesare pentru a exploata si filoanele mici, bogate in minereu.
Din unele se mai extrag si azi frumoase flori de mina, in special baritina rosie, neagra sau galbena. Pe poteca ce acompaniaza Crapatura Zorilor se pot descoperi mostre de cuart filonian dar si opal. Peretii verticali, brun-negriciosi, sunt duri si preponderent formati din andezite silicifiate.
Panorame…
Suim in lungul largului abataj, pe malul sudic al Crapaturii Zorilor, panoramand spre Tautii de Sus-Baia Mare si Dealul Crucii, Dealul Rosu, in timp ce orasul Baia Sprie pare dispus intr-un imens amfiteatru.
Ziua insorita dar rece permite vaste panoramari spre Culmea Preluca, Cornu Plesii, Prisnelu Varaiului si Valisoarei, Piatra Cozlei, Muntii Meses, Codrului-varful Lepezi.
Un frumos panou informativ da relatii asupra celor descoperibile in preajma Crapaturii Zorilor. Abandonam abatajul-transee hidos de afund, cu suprapuse galerii miniere, urmarind o poteca ce o ia costis spre E-SE, catre apropiatul Lacul Albastru, inghetat de aceasta data.
Amiaza la Lacul Albastru
Pe latura sa NV e un alt frumos si interesant panou informativ iar in jurul lacului, cateva trainice mese si banci din busteni plus cateva vetre de foc amenajate pentru picnicari.
Facem un scurt popas pentru ceai si un baton de musli apoi, urmarind marcajul punct rosu si cruce rosie, suim spre zona V-NV-N a Mons Medius, descoperind alte abataje si vechi galerii, unele multiseculare prevazute odinioara cu porti trainice din sina de vagonet minier, azi furate de hotii de fier vechi, ramase accesibile oricui, posibil generatoare de accidente grave.
In timp ce urmam serpentinele potecii prin gorunet si raristi fotogenice de pini silvatici admiram oglindirile ghetii Lacului Albastru, panoramele spre Baia Sprie, Baia Mare, Satu Nou de Sus si apoi catre semetul Ignis.
Spre Mons Medium
De aceasta data vedem ca-n palma Piatra Dracului, Lespezile si Ticlazaul Ignisului Vest iar la V, pe versantul impadurit al dealului Bulat-tentata citadela andezitica Piatra Corbului. Alterarile hidrotermale ale vulcanicelor roci , de la caolinizari si cloritizari, in acest caz rocile fiind de culoare verzui-albastrie, atrag atentia la tot pasul.
Suind catre Mons Medius, in zona sa V, prabusirea boltei unei vechi galerii a generat aparitia unei doline bolovanoase, deasupra ei versantul fiind constituit dintr-o imensa cuirasa andezitica strabatuta de filonul cuartos lat de aprox. 1,2-2 m.
In dreapta acestuia se deschide borta intunecata a altei galerii vechi. O potecuta a cautatorilor de flori de mina se contureaza acrobatic spre gura ei. De aici facem o scurta volta spre V pentru a ajunge pe platoul mic de deasupra Putului Poni dotat odinioara cu puternice instalatii de aeraj.
Suim tot mai lejer culmea impadurita rar cu gorun, lasand in urma si spre stanga Crapatura Zorilor, mai tragem o panoramare vasta spre Baia Sprie, Fisculas si Tara Chioarului, apoi catre capela Calvaria.
De acum tinem spre E-NE frumoasa poteca din stanga culmii, partial ninsa ori placata cu gheata, traversand portiunea finala, exploatata secular in abataje de suprafata si sumedenie de galerii, multe dintre ele fiind surpate, a filonului principal care se va situa de-acum in dreapta potecii.
Aici apar halde cu aspect de grohote sure apoi o afundatura numita abatajul Leppen, din centrul caruia proemina un pilon-martor de eroziune- sur-verde-albastriu inalt de cca 6-7 m si lat de vreo-3-4 m, aducand taisului unui iatagan.
Peretii SE si SV ai dolinei abatajului Leppen sunt niste adezite piroclastice. Si azi unii minieri aventurieri extrag mostre de baritina pe care le comercializeaza apoi.
Continuand pe la NV-N de Mons Medius iesim pe un mic platou cu molizi piperniciti si huceag de fag. Aici abandonam marcajul punct rosu, luand-o oblic-rectiliniu spre SE, pe drumeagul larg de TAF acoperit cu foarte putina nea inghetata si purtand amprente de cervide, vulpi, lupi.
Peisaj desertic
Terasele exploatarii miniere in cariera de suprafata ale Mons Medius sunt in dreapta in timp ce de la NE spre E-SE putem admira stancariile Comarnicelor si Scutului Mare spre Gutai-zona vf.Secatura-Gutaiul Doamnei-Trei Apostoli, Biserica Vlaicului, apoi zona fostei E.M. Suior-in speta halderele carierei exploatarii neferoaselor, varful Mogosa, inaintea lui neck-ul andezitic expresiv al Dl.Ciontolan si spre dreapta gospodariile razlete ale orasului Baia Sprie.
In acest haos desertic lunar, sau martian, poti da lesne peste limonite brun-ruginii, jasp de culoare visinie, baritina, roci caolinizate dar si roci decrepite, afumate prin incingerea tehnologica cu focuri de lemn urmata de racirea brusca cu apa si otet.
Rocile decrepite prezinta pe suprafata niste nervuri radiare si fisuri ce aduc unor ciudate hierogliofe, cu atat mai interesante daca sunt acaparate de colonii de licheni ori mucegaiuri. Terasele pe care le coboram succesiv pentru a ajunge undeva deasupra fostei administratii a E.M. Baia Sprie sunt pastos-mocirlos-caolinice si spalate de filiforme izvoare si paraiase ce vor aflui curand in afunde si accidentate canioane de torente iar la final spre valea Tulbure si incipientul rau Sasar.
Ciontolanul si varful Mogosa
Spontani, pitoresti si oportunisti mesteceni, plopi tremuratori, verzi intunecati sau verzi-ruginii pini, mai rar goruni tineri si ciresi salbatici invadeaza benefic treptat spurcatele cicatrice ale versantilor terasati prin lucrarile miniere de suprafata dar o refacere ecologica naturala va dura cu siguranta cel putin o jumatate de secol de-acum incolo.
Ciontolanul domina catre SE orizontul imediat iar in spatele si spre stanga lui varful Mogosa (1240 m) cu releele de comunicatii. Relieful, lipsa unei poteci, sterilul pastos, dezghetat precum un arctic-siberian, foarte inselator permafrost, ne determina sa coboram acrobatic direct pe culoarul unui torent pentru ca dupa cca 300 m sa dam intr-un drum tehnologic pietruit cu pavaj cubic ce suie din incinta E.M. Baia Sprie spre platforma cu numeroase halde etajate a Minei Screper.
Casuta traditionala
Deasupra ei versantul andezitic e impresionant, aducand unui fragment de caldeira vulcanica. Aburii calzi emanati dintr-un put de aeraj, sau suitor, accentueaza impresia de vulcan, geizer sau fumarole.
Intalnim marcajul turistic cruce albastra care suie dinspre E.M. Baia Sprie spre Lacul Albastru, orientandu-se spre S-SV si admiram acum dintr-o alta perspectiva Ciontolanul, Mogosa, razletele gospodarii modeste ale orasului Baia Sprie, zona sa estica.
Dupa atatea marcaje, excesiv amplasate, derutante in cele din urma pentru un nestiutor al zonei, apare si marcajul turistic cruce galbena ce urmareste spre SV o larga poteca catre Calvaria, lasand la stanga o cabanuta modesta de vacanta cu un mic dar pitoresc helesteu circular alaturi, in dreapta o ingradita cu stalpi grosi de stejar si cabluri de otel livada dominata de cativa ciresi salbatici, o casa batraneasca verzuie plus cateva clai de fan completand pitorescul locului, avand drept fundal N-NE tuguiatul Dl.Minei.
La Biserica romano-catolica
In aceasta zona apare borna silvica 1/145 , utila ca reper. Capela Calvaria ramane-n stanga iar noi coboram accentuat spre Baia Sprie, mai intai pe un drumeag de carute, mai apoi pe un drum pavat de catre un fost edil al ceausistei Epoci de Aur, veritabilul gospodar al Baii Sprii , Dancos Simion.
In curand dam in strada Avram Iancu, cu frumoase gospodarii, livezi si gradinite de flori, dupa care ,deviem spre dreapta pentru a ajunge la biserica romano-catolica ce aduce prin forma si anvergura unei veritabile catedrale. Ii admiram din nou frumoasele statui din piatra amplasate simetric scarii de la intrare dar si in absidele care flancheaza usa principala.
Alte statui de sfinti pot fi admirate pe fata sudica a grandiosuluii edificiu in apropierea caruia mai atrage atentia o minunata fantana bronz-aurie-Fantana lui Stoll- (numele primarului-ctitor din sec. XIX) reprezentand o zeita antica purtand pe uma o amfora.
Circuitul integral presupune doar circa 4 ore de incantare si 11-12 km intr-o minunata zi insorita, destul de atipica, de iarna.
Foto: Putul Francisk, Borcut si Lacul Albastru (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web