Vezi GALERIE FOTO
Pornim din Baia Mare spre Tautii Magheraus, declarat oras in 2004. Oprim la iesirea din Tautii Magheraus spre satelitul multisecular minieresc Baita, atestata documentar la 1329, dupa unii insa anterior, pe la 1280, admirand varful Iricau (636 m) deasupra caruia planeaza un bizar nor ca un zeppelin imens, sau ca un OZN.
Nu ratam nici dragul nostru Tighier (475 m) , abruptul sau V-SV cu gorunet, vii, casute si colibe traditionale pentru apaza lor si a ghistinisurilor din apropiere. Oprim intrand in Baita, pentru a savura lumea de poveste hibernala din flancul drept geografic al vaii Baita, cu vechi case si gospodarii minieresti, liziera de goruni si castani comestibili, soarele bronz-aurindu-le cresteturile.
Tot mai rarele case traditionale
O prima biserica pe stanga drumului, mai apoi stravechiul centru comercial si impunatoarea biserica ridicata de prosperii concesionari ai zonelor aurifere. Deasupra ei Calvaria, capela la care ajunge suind alert poteca croita de enoriasi ca o veritabila Via Dolorosa pe aglomeratele vulcanice de tip brecii, cu o custura stancoasa superioaa si mici caverne brun-roscate.
Tinem asfaltul in sus, urmarind astfel valea Baita inspre amonte. Casele si gospodariile mineresti traditionale alterneaza cu cele mai noi, prospere, si apoi cu casele de vacanta ingenios amplasate sub liziera fagetului in modesta lunca a vaii Baita in care mai pot fi admirate tot mai rarele casoaie pastorale, suri, fanare, grajduri si colibe din barne de lemn.
Sus pe vale…
E superba panorama la iesirea din Baita spre Ulmoasa, gura vaii Limpedea si a vaii Tiuzosa in zona Lomas, deoarece dealurile nordice impadurite se suprapun in succesive planuri, tot mai inalte, la un moment dat vazandu-se Dealul Ulmu (802 m) si doar partial varful Pietroasa (1200 m) si Tiganul, toate drapate de pufoasa chiciura alb-argintie, stralucitoare.
La 1490, consecutiv unei invazii tatare, doar 29 de baiteni au supravietuit, iar in anul 1635 Tautii Magheraus se proclama republica libera si independenta, acordand drepturi celor prigoniti de lege. Catunul Ulmoasa, aflat in zona NE a Baitei, a fost botezat , datorita pitorescului sau deosebit, Mica Elvetie, fiind infiintat in sec. XVIII de catre imigrantii ucraineni din Galitia adusi ca muncitori forestieri.
Drumul se ingusteaza, asfaltul continua, insa e acoperit de un strat infim de nea inghetata. Oprim la Lomas, iar de-acolo o luam la picior pe valea Baita-n sus. 
Ziua e din ce in ce mai frumoasa desi gerul se aspreste in zonele in care soarele nu patrunde, blocat fiind de versantii inalti impaduriiti cu foioase, nelipsind pitorestile insule de rasinoase tinere, indeosebi molidisuri plantate de catre Romsilva cu cca 2-3 decenii in urma.
Marcajul turistic punct rosu pare foarte recent, e estetic si profesionist realizat, conducand pe valea Baita si apoi in continuare pe valea Colbu spre varful Pietroasa. Curand apare si marcajul turistic realizat prin vara lui 2005, triunghi galben, care se va orienta mai tarziu pe valea Colbu, in continuare pe valea Paltinu, trecand pe la cabana silvica din plantatia de molid spre varful Tiganu, intalnind acolo marcajul turistic banda rosie de creasta principala.
Frumuseti hibernale
E liniste la Lomas, dupa 1989 amplasamentul cu cele doua galerii paralele de mina ce suie, trecand pe sub drum, spre Tiuzosa, fiind ocupat de o firma ce exploateaza si prelucreaza primar lemnul din zona. Constructiile mineresti vechi par o dezolanta ruina. Neaua nu depaseste 10 cm, iar in amontele vaii Baita au circulat recent SUV-uri, poate vanatori, braconieri cu vechi traditii in zona.
Scopul turei de azi este acela de a redescoperiri frumusetile hibernale ale vaii Baita medii si superioara, pana spre obarsii, in primul rand feeria apelor treptat deveninde captivele ghetii. Urme de vulpi, caprioare, mistreti. Jucausi pitigoi. Splendide insulele verzi-intunecate de rasinoase ori drapate cu chiciura. Minunate si perspectivele V-NV catre culmile dealurilor Adami si Runcu, cu goruni pe versantii S-SE, acoperiti de nea si chiciura, coroanele acestora parand migalos gravate pe albastrul de otel al cerului.
La confluenta vaii Colbu-Baita atrage atentia un frumos loc de popas amenajat de catre silvici din barne de molid, marcat turistic cu punct rosu. In dreapta, pe un tanar molid, e sageata indicatoare cu punct rosu spre varful Pietroasa.
Aici, abandonand marcajele turistice, ne orientam la dreapta, traversam un pod de beton, continuand in amontele vaii Baita care se va afla o vreme de-acum incolo la dreapta drumului.
Minicascade…
Din gura unei vechi galerii miniere aferenta perimetrului Sfantului Gheorghe curge vioi vasarasul cu ape cristaline, cu doua minicascade precedand confluarea in valea Baita, mal stang geografic. Galeria surpata e hidoasa, cu elementele de sutinere a boltii strivite de povara urniturilor versantului impadurit.
De aici pana la cabana silvica de la confluenta vaii Baita cu valea Sf.Gheorghe, cu obarsia la NV de varful Ulmoasa (900 m) mai e vreun km de parcurs pe drumul auto-forestier flancat de foioasele native si lizierele tinere de molidis, urmele autovehiculelor facilitandu-ne binisor deplasarea.
Ne depaseste un SUV Suzuki ce suie cu doi tineri pe valea Baitei, bariera silvica fiind deschisa, spre deosebire de cea de la gura vaii Sf.Gheorghe. In rest nu e tipenie de om sau salbaticiune. Apar insa cele dintai urme mari de lupi si apoi starvul unei vulpi, posibil ucisa de acestia.
De acum incolo valea Baita ia pe alocuri aspectul unui frumos si ingust defileu, versantii sai fiind impaduriti cu fag, carpen si paltin printre care atrag atentia stancariile, lave andezitice sure, alteori cu aspect de piroclastite.
Bulboane si praguri
Cea mai impresionanta in aceasta zona e citadela andezitica din stanga drumului, cu un fel de turn inalt de vreo 15-20 m continuand spre malul drept al vaii cu un puternic contrafort. Mai apoi megalitii andezitici apar si la dreapta drumului, adesea acestia fiind decorati cu manunchiuri de ferigute dulci, licheni si muschi.
Valea Baita incepe sa-si etaleze frecvent repezisurile, bulboanele, pragurile, suvoaiele, ciorchinii de gheata, susurul ori murmurul sau subliniind desavarsita liniste. Pe alocuri talvegul e compact andezitic, ca un fel de covata.
Mai apoi scurte si inghetate rafale de vant vin sa certifice prognoza meteo. Vantul disipeaza initial putinele nebuloase, cernand din coroane semintele carpenilor, bacele tepoase ale fagilor despovarate de jir, mii si mii de stelute feerice de nea si chiciura, mai tarziu aducand dinspre Ucraina si Tara Oasului, peste culmile Pietroasei si Tiganului norii plumburii de ninsoare iminenta.
Urmele de lup sunt dublate paralel de altele de vulpe, apar si urme proaspete de caprioare, mistreti tineri , parsi, jderi, mai ales pe la poalele molidisurilor dense, tinere cu misterioase umbre si excelente refugii pentru bietele salbaticiuni.
Depasim o platforma de incarcare a meterilor de lemne de foc apoi gura vaii Pietrarului, la un pod. In fata si la stanga versantul impresionant-stancos pare inexpugnabil, aproape vertical si cu o mica, vanat-cenusie, cariera in baza.
Locul de popas acoperit de nea
Dupa pod, imediat la la stanga, e un molidis pe langa care suie alert spre NV un drum de TAF. In amonte de pod, pe dreapta, se poate vedea borna silvica VI/133 marcata cu rosu, amplasata pe un copac.
Valea Baita se ingusteaza, accidenteaza si castiga in spectaculozitate, iar pe malul sau geografic stang, pe un fel de promontoriu vecin cu cariera, silvicii au amenajat un frumos loc de popas cu masa haiduceasca si banci solide din barne trainice de molid acoperite acum de o groasa nea imaculata, totul aducand unui urias tort cu frisca.
La stanga drumului, de pe peretii aglomerat vulcanici, se scurg parca frante aripii transparent-glaciale de ingeri. Ferigutele, si mai putinele ferigi, dau prospetime hibernalei incremeniri.
In jurul focului
Ne aflam la capatul vaii Baita si a drumului forestier ce o acompaniaza vreo 5-6 km, la poalele SV ale Tiganului si cele vestice ale Frasinesei si ajunsi aici decidem sa returnam pana inainte de pod, la drumul de TAF ce se avanta prin troiene spre NV. Schimbarea directiei releva alte perspective.
Avandu-l pe nepotul meu Radu drept ortac, doresc sa-i arat rostul unui mic foc de tabara la care se pot praji traditional delicioase bucate. E greu sa atati focul dupa zile cu ploaie si lapovita, cu ramuri acoperite de nea si gheata.
Noroc cu cetina uscata, ramurile subtiri si mugurii uscati de fag. Batatorim un mic loc de vatra si mai intai strasnic afumati, ca o ceata de nomazi romi dinaintea satrei, reusim sa realizam ceea ce, zice-se, a diferentiat omul primitiv de primate, focul.
„Caciuli de blana”, pe valea Baita
Caldura lui e binevenita, iar de izurile acre si inecacioase ale fumului dens facem, pe cat e posibil, abstractie. Dupa binevenitul popas, pornim in avalul vaii Baita, admirand pernitele alb-catifelate de nea din albia ingustata ce aduc unor sute de caciuli de blana de vulpe polara puse cochet pe crestetul bolovanilor andezitici negriciosi, intens rulati ai vaii.
In jur de cinci ore a durat tura noastra relaxanta, deplin motivanta, si in care am parcurs aproximativ 10-11 km. Soarele pare biruitor dar noaptea avea sa se astearna un strat purificator de nea, nu mai gros de 5-7 cm, prevestind adevaratul ger al Bobotezei.
Foto: Valea Baita (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
