DRUMETII – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Omagiu turistic “Luceafarului poeziei”, in padurea “Eminescu” de pe dealul Comja (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Cu mai bine de un deceniu in urma, in jurul datei de 15 ianuarie, ziua nasterii poetului national Mihai Eminescu, montaniardul baimarean Andrei Potra si presedintele Clubului de speologie “Montana”, Dumitru Istvan, au initiat un traseu care a devenit o traditie. Un grup de pasionati de drumetii, adunati in jurul celor doi, a pornit atunci spre versantul nord-vestic al Dealului Comja (652 m.), in padurea “Eminescu” – botezata asa dupa ce, prin 1939, pe culmea dealului soldatii unitatii de artilerie condusa de generalul Georgescu P. Ioan au inscriptionat cu puieti de brad numele “Luceafarului poeziei”.

De atunci, iesirea anuala pe dealul Comja, pe versantul expus catre Tara Oasului, mai precis spre satul Racsa, a devenit un ritual pentru montaniarzii maramureseni amatori de natura, dar si de cultura. O conditie esentiala este ca traseul “Eminescu” sa fie abordat de fiecare data pe cai noi, inedite.

In perioada in care Andrei Potra vietuia si participa pasionat la aceste mici expeditii comemorative hibernale, se facea un popas in poiana cu cabanuta silvica din apropiere, la SV de vf. Comja. Aici, Andrei Potra scotea un tom cu poeziile lui Eminescu iar participantii semnau il el, obicei care nu s-a schimbat, spre deosebire de vreme. Pe 15 ianuarie sau la o data foarte apropiata acesteia, ziua era ba ploioasa, cernita si glodoasa, ba cetoasa de nu vedeai la doi-trei metri, alteori geroasa si scaldata-n soare.

Acum, pentru tura omagiala realizata in 12 ianuarie 2013, la Seini erau dimineata, la ora 9.30, minus 5 grade Celsius la Seini iar cerul era in curs de degajare. Varianta traseului din acest an a avut ca punct de plecare central orasului Seini. Din centru se face dreapta pe soseaua spre Negresti Oas, iar in prima curba mare la stanga, spre Orasu Nou, tot spre dreapta, se vede un splendid fost conac neobaroc cu doi monumentali platani ornamentali in fata. La dreapta drumului ce suie spre Cetate si Seinel, pe un stalp, se remarca o sageata turistica pe care apar marcajul turistic “triunghi rosu” spre vf. Comja via Seinel – 3,5 ore, respectiv “triunghi albastru” spre vf. Comja prin Dl.Cetatii – 2,5 ore. 

Se porneste pe directia est, pe o strada marginita de stravechile vii seinene si modeste gospodarii. Dupa circa 1 km., marcajul “triunghi albastru” o ia la stanga, in sus spre Cetat, in timp ce “triunghiul rosu” – pe care-l urmam – coteste la dreapta (S) iar dupa scurta vreme se angajeaza spre E-NE, acompaniind spre amonte malul geografic drept al vaii Seinel. La stanga, din start, domina abruptul stancos si impadurit preponderent cu gorunet, Dl. Cetatii (290 m alt.). Invecinat acestuia, dar mai spre E, este un deal impadurit fara nume (385 m alt.). In fata, departe la orizont, e dealul Comja, in timp ce in dreapta, peste v. Seinel, dealul Inalt (552 m alt.) si succesivele culmi impadurite cu fageturi relativ tinere de pe dealul Bolnici ( 415 m alt.).

Cu ocazia amenajarii cursului vaii Seinel, drumul a fost largit, fiind accesibil oricarui autoturism, indiferent de anotimp, ceea ce scurteaza deplasarea pietonala cu aproximativ 1,5 km. Sub digul de anrocament, drumul pare sa se termine dar, de fapt, se bifurca. O varianta tehnologica noua a acestuia suie prin dreapta, continuand in amontele malului geografic stang al Seinelului, in timp ce variant veche, forestiera, urca spre baracile santierului unde se construieste barajul si in continuare urmareste “triunghiul rosu” si valea Seinel pe malul sau greografic drept catre amonte. Pentru tura omagiala 2013, se merge pe aceasta din urma varianta. La capatul NV al barajului apare o vale accidentata si fara nume, situata la V-NV de culmea Dl. Berc , pe unde se coboara. 

Deplasarea pe drumul auto-forestier nu este deloc obositoare. Marcajul “triunghi rosu” e rar, vizibil pe trunchiurile molizilor care, o buna bucata, flancheaza drumul ca niste strajeri. Ape chizoase, feruginoase, provenite din galeriile miniere abandonate, se pot vedea in zona. Nu peste mult timp se da intr-o bifurcatie de drumuri. Marcajul “triunghi rosu” tine spre NE – drumul principal auto-forestier, iar spre stanga suie accentuat un drum de TAF ce trece prin fata unei cariere de piatra. Pe un arbore din fata carierei, chiar la bifurcatie, apare o sageata indicatoare spre rezervatia de pini dealul Comja iar indaratul marcajului este un popas silvic frumos amenajat cu masa si banci masive de lemn.

Din acest punct si pana in poiana SV a Dl. Comja, la cabanuta silvica, se urca pe abruptul drum de TAF, la data efectuarii traseului acoperit cu nea, nu mai groasa de 15-18 cm. La stanga drumului si a vaii sunt versantii impaduriti preponderent cu faget si goruni ai Dl. Berc. La capatul pantei maxime a drumului de TAF, se ajunge pe un mic platou unde acesta face o bucla larga spre SE-NV, pe curba de nivel. Pentru aceasta tura se suie direct, pe o varianta rar folosita, care duce la SV de poiana si cabanuta. Aici se pot remarca fagii ce acompaniaza poteca larga spre Dl. Cetatii (V) – marcajul “triunghi albastru” ce va fi urmat la intoarcere. 

Poiana, locul de popas amenajat in fata cabanei cu banci si mese solide de lemn, e destul de curata, exceptand cateva butelii si PET-uri de tarii si bere uitate de pseudoturisti. Dupa circa o jumatate de ora de suis solicitant si aproximativ doua ore de mars de la pornirea turei, odihna este bine venita.

Plantatia de molid din dosul cabanutei si padurea de pin, frumos draptate cu nea si chiuciura, incanta ochiul, dar nu pentru mult timp. Din pacate, gerul (-8/-9 C) se inmoaie treptat, soarele dispare si nori cenusii isi fac loc pe cer.

Se trece peste zona mocirloasa de la izvorul Comjei, de-acolo traversand spre NE rezervatia, o veche plantatie de pin, zada, molid intercalata fagilor, paltinilor, ciresilor salbatici, carpenilor, plopilor si mestecenilor spontani. Multe exemplare de rasinoase au trunchiurile scorojite, cojite si varfurile rupte de furtuni, aspectul deprimant al acestora fiind acum estompat de neaua asternuta peste. Aici se remarca atat marcajul turistic “triunghi rosu” cat si cel “triunghi albastru” pana la foarte apropiata liziera.

Se iese pe versantul V-NV al Comjei, unde pot fi admirati primii tineri molizi – inalti de 2-4 m – care compun primele litere din numele lui Mihai Eminescu. Restul literelor plantate sunt coplesite de rezervatia de pin, mai batrana si mai inalta. Spre stanga, mestecenii acapareaza intreg versantul, pana spre hotarul Racsei, intercalandu-se hatasurilor de fag si carpen precum si miilor de boscheti etern verzi de dobru (Genista tinctoria – superbe la inflorire-n final de mai). 

Ceea ce se vede azi “La Eminescu” reprezinta de fapt cea de-a treia plantatie de molid realizata in memoria poetului. Prima plantatie a fost realizata in 1939 de catre generalul Georgescu P. Ion, care comanda aliniamentul de aparare pe linia Somesului, impreuna cu cei circa 200 soldati ai sai. Acestia au transportat si plantat pe coasta NV a Comjei, imediat sub varf, aproximativ 10.000 puieti. Numele “Eminescu” se putea vedea dinspre Tara Oasului, respectiv dinspre Racsa – Orasul Nou. Plantatia a fost incendiata cu rea credinta si a fost necesara replantarea. Din pacate, in forma actuala, numele poetului e ilizibil de departe sau/si turistilor curiosi, el fiind deslusibil doar din aer (parapanta, parasuta, avion…). O vina o au lucratorii silvici, care neglijeaza zona. Literele de final “ESCU” sunt obturate de padurea de pin, molid si zada.

Daca in zile senine de “La Eminescu” se poate panorama lejer spre Racsa, vf. Jeleznicu Mare si Mic, lacul de acumulare de la Calinesti Oas, orasul Negresti Oas, magurile vulcanice ale M-tilor Oasului, in tura omagiala din 2013 abia daca s-au deslusit vatra Racsei si finisul vaii Bailor din cauza conditiilor meteo potrivnice. 

La ora 13.00, intoarcerea se face tot pe la izvor, cabanuta din poiana, iar de acolo in jos pe marcajul “triunghi albastru” (V-SV). Acolo unde poteca marcata cu “triunghi albastru” o coteste la dreapta coborand usor, orientandu-se pre Dl. Cetatii, se continua fara marcaj inainte, spre culmea apropiata a Dl. Berc. Inainte de urcusul pe crestetul acestuia, dintr-o mica sa, apare un localnic echipat in costum de camuflaj si cu binoclu (posibil braconier, insotit de un caine specialist in vanat de vizuina). De aici, se apuca direct pe versantul abrupt, ca o palnie, in jos (NV). Dupa circa 200 de metri, se ajunge deasupra unei vaiugi accidentate, orientata spre SV, si care da in barajul de pe Seinel. Vaiuga e acompaniata pe malul stang de un drum de TAF ce poate fi urmat pana la final. Cu noroc, se pot zari pe drum cinteze (Fringilla coelebs) frumos colorate, neastamparate si nedornicce sa pozeze, vanat deloc, doar urme de caparioare, vulpi, mistreti (unii mari) ori vieri solitari.

Mai jos, deasupra viitorului lac de acumulare al Seinelului, se pot admira, in dreapta sus, versantii estici ai Dl. Cetatii. In tura omagiala de 2013 in zona a aparut un convoi de 6-7 SUV-uri Mitsubishi, Toyota si Suzuki 4 x 4 – echipate ca de un veritabil – ce au urcat pe varianta din dreapta v. Seinelului, spurcand linistea de pe cei aproximativ 11-12 km parcursi “La Eminescu”. Finalul a fost la ora 15.30, cand s-a incheiat inca un angajament turistic eminescian. 

Sursa: Lucian Petru Goja