 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Uneori, in locul clasicei moare de cureti ori a ciorbei de potroace – lecuri traditionale pentru alungarea mahmurelii, e mai de efect o evadare in natura, iar una dintre destinatii poate fi Tara Lapusului, pe un traseu mai putin extenuant iarna, dar care poate relaxa mintea si incanta ochiul. Evadarea in natura se poate produce la primele ore ale diminetii, cand in Baia Mare nebunaticele mierle isi incep concertul matinal intr-un tril cristalin. Tura incepe la ora 7.30, cand zorile mijesc intre Platoul Gutai – Mogosa – Satra Pintii in timp ce Luna plina, alb-argintie, pare atarnata deasupra Grosilor si Ocolisului. La aceasta ora, cotofenele, sticletii si vrabiile isi incep zbenguiala in cautarea mancarii, supravegheate din varful stalpilor de la marginea drumului sau parilor de la claile de fan de ulii sorecari.
Inaintarea e grea din cauzelor deselor sedinte foto, impuse de peisajul sangeriu creat de rasaritul soarelui. Un halo rosu-visiniu pe un cer verde-albastrui si cu un fundal plumburie creeaza un tablou in permanenta schimbare. Intre Copalnic si Copalnic Manastur, poti sa treci de zeci, chiar sute de ori fara sa te saturi vreodata de reprezentarile dinamice ale Defileului Cavnicului, Culmii Preluca ori, spre Cernesti, de panoramele nordice cu crestele ninse ale Gutaiului. 
La traversarea dealului Pietris, o veritabila poarta de intrare naturala in Tara Lapuslui, imaginile chiar pot sa iti taie respiratia daca vremea e prielnica. Din acest punct se deschid panorame spre Valea Cheiului, Pietris, Ursoaia, Satra Pintii, Hudin, Tibles, Padurea Linz… De aici se intrevad culmile modeste ce separa, vag intuibilele, vaile Draguiesei, Dobricelului, Dumbravii, Stoiceniului, Dobricului, iar printre neguri Rogozul, Damacuseniul, orasul Tg. Lapus, vestita Rohia si Razoarele, in debutul sinuosului defileu al Lapusului.
Raul Lapus e prins in platose groase de gheata. In zona Filbac si a fostei fabrici de scaune, maretia sa e spurcata de santieristii care lucreaza la amenajarea cursului, prin urmare estetica peisagistica este ”zero”. Excesul stalpilor de beton, cablurile si consolele uratesc si mai mult peisajul.
Totusi, Tara Lapusului si indeosebi zona care cuprinde satele Rogoz, Libotin, Ungureni, Cupseni, Costeni – de la poalele estice ale Satrei lui Pintea, conserva cel mai bine putinul autentic traditional, arhitectonic, vestimentar dar si obiceiurile si traditiile populare.
Pe timpul iernii, frigul patrunde in oasele drumetilor, zona Tg. Lapus pastrandu-si renumele de ”pol al frigului maramuresean”. Prin urmare, nu e de stat. De aici se face stanga. Doua turle de biserici de lemn se profileaza prin pacla diminetii. Un localnic, in cioareci grosi croiti din panura toarsa si tesuta in casa din lana turcana, traverseaza sutele de cruci care inconjoara lacasele de cult, cele mai multe ornate cu flori din plastic.
Privind in amontele raului Lapus, din acest loc se contureaza Tiblesul si Hudinul. Catre Libotin, terasatele dealuri acoperite cu fageturi dau forma peisajului, la fel si lunca vaii din dreapta in care, indiferent de anotimp, pot fi admirate turme de mioare. In sat, traditionalele gospodarii din lemn lapusene sunt tot mai frecvent demolate, locul lor fiind luat de case mari ori vile, vopsite in culori stridente. Totusi, inca mai exista si gospodarii autentice. Dimineata, drumetii pot intalni batranele evlavioase spre biserica cea noua, aflata vizavi de cea de lemn, monument istoric, in care sunt minunate picturi religioase.
Spre Ungureni, Satra Pintii, imensa piramida trapezoidala, e mereu si tot mai aproape la stanga drumului. Asfaltul – bunicel pe alocuri, gaunos alteori – lasa loc macadamului hartopos de la bifurcatia spre Ungureni. In aceasta perioada a anului, ogoarele si fanatele sunt pustii, fara picior de om sau salbaticiune. Aici, asaltul constructiv de dupa 1989 a lasat urme cu mult mai vizibile decat in Cupseni si Costeni. A fost demolata, dupa cum am descoperit cu prilejul acestei ture, Inclusiv celebra biserica din piatra, o minune arhitectonica de care se spune ca era legat un blestem. Lacasul de cult, construit prin 1888, nu a fost declarat monument, nu a fost restaurat vreodata, iar astfel a ajuns o ruina. Vizavi, pe dealul apropiat din stanga, inca mai poate fi admirata biserica din lemn monument istoric, dar care e permanent inchisa.
Enoriasii se-ndrepta spre biserica noua si faloasa. Straiele stramosesti sunt tot mai frecvent inlocuite de haine din fas negru iar fustele si zadiile sunt din tesaturi cu modele tiganesti ori ucrainene. Rar mai vezi un cioarec, un suman, o cusma, opinci, ciorapi grosi ori manusi impletite.
Spre Cupseni, in crucea drumului, ochiul se poate bucura de privelistea unei casute cu grajd traditional, de biserica din lemn de vizavi dar si de mai indepartata biserica avand hramul Sf. Ilie Proroc , ambele monumente istorice. In Cupseni si Costeni , existau cate doua biserici de lemn, cate una pentru enoriasii ortodocsi si cei greco-catolici, inchise acum.
Tinta este Biserica ”Sf. Ilie Proroc”, edificata pe la 1600, unde pot fi vazute pietre de capatai, din 1900-1905, daltuite din andezit negru slefuit ca marmura pentru memoria unui protopop dar si a unui important contopist al statului. La intrarea-n biserica, scara de lemn, daltuita intr-un trunchi gros, atrage atentia. E similara cu cea dintr-un lacas de cult din Salaj.Turla principala e inconjurata de alte patru mici. Crucile din fier aflate in varf imita traditionale cruci cu cate doua brate orizontale de sorginte elena.
Si de aici pate fi admirat Hudinul, defrisat de molidis aproape pana-n varf, si Tiblesul inzapezit. E finalul turei, intrarea in Baia Mare facandu-se pe la orele pranzului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
