 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Soarele e inca indaratul Gutaiului si Mogosei si pe bolta senina a cerului sunt alungite, pe deasupra Ocolisului, Sacalaseniului, Coasului, lungi fuioare de nori, la inceput bituminoase, apoi sure, ca niste pene de hultani, treptat visinii, rubinii catifelate, apoi portocalii.
Raul Lapus, cu apele imputinate, e inghetat tun. Uli sorecari scruteaza vigilenti din varfuri de stalpi de lemn. Nici urma de fazani si caprioare. Opresc, fascinat de linistea diminetii, dar mai ales de dinamica rasaritului, de purpura dispersata deasupra Crestei Cocosului, Secaturii, Mogosei, de poleiala iscata-n varful bulbucatei clopotnite a bisericii din Ocolis, curand dupa aceea prin ascutita turla sindriluita a bisericii monument istoric din Sacalaseni.
Turnul de apa a fostului complex pentru ingrasarea taurinelor, un renumit zoo Auschwitz maramuresean, pare un medieval donjon acaparat peste veacuri de un mititel si oportunist mesteacan, totul fiind proiectat pe canavaua catifelat purpurie a cerului.
Rasarit de soare…
Salciile ce strajuiesc malul stang al Raului sunt impresionante, soarele inca neiivit le inflacareaza coroanele. Rasar la orizont turlele numeroase ale bisericii din Remetea Chioarului si printre ele cel de lemn al bisericii monument istoric.
Din Remetea Chioarului virez stanga, spre Berchezoaia. Schimb traseul, insa, spre Berchez. Din desetul de salcami din stanga imi taie precipitat calea o caprioara. A doua sare de-a dreptul sinucigasa prin fata masinii, cu salturi acrobatice de gazela.
S-au oprit la vreo 30 m in dreapta, dar stau nemiscate in hatis si-n umbra. Intorc privirea spre locul de unde o zbughisera si-o descopar incremenita, sfioasa, fragila, gingasa, pe a treia. Minune a naturii! Cu boticul negru-umed si crupa alba, ca de vata, in rest sur-roscat-inspicata. Mut de uimire si fericire demarez lent si plec mai departe. Ce spaima inutila au tras bietele de ele nestiind ca eu le vanez strict fotografic!
La casuta albastra de povesti
Somcuta Mare e tern-sura. La intrarea in vechiul targ rural cotesc stanga suind molcom spre Ciolt, cu dealul omonim in fata. La dreapta, in lunca modesta a vaii Ciolt, admir gospodariile cu casele din ale caror hornuri se-nalta spre cer albele fuioare ale fumurilor focurilor abia aprinse-n vetre.
E -8 grade Celsius imi indica termometrul Fiat-ului. Opresc abia La Pusta, la casuta albastra de povesti din densa livada de pruni, fiindca prin dreapta ei patrunde focul feeric al rasaritului de soare.
Dealul Colnice de deasupra Berchezoaiei ramane in spate si spre stanga. Coborand Pietrisul spre larga inseuare numita Zapodie, discul incandescent al soarelui se filtreaza prin fagetul matur al Dealului Coastei. Codru Butesei, Prelucile, Mogosa, Ignisul, Pietroasa sunt in umbra acum.
Rastignire…
Tin asfaltul suind largile serpentine din zona saivanului Dupa Delut. Bate un vant inghetat, iar ciobanul incotosmanit strasnic tocmai isi scoate turcanele insemnate cu vopsea rosie la pascut, cautand jir si ghinda, in codrul apropiat.
O rastignire din marginea Butesei marcheaza Delutu. In dreapta si-n jos e obarsia vaii Ciolt. De acum asfaltul coboara in Buteasa. Prima bifurcatie lasa la stanga Sub Coasta, inainte coborandu-se spre Biserica si buricul satului.
Initial Buteasa a fost numita Buchonfalva, numele actual fiind mentionat mult mai tarziu, pe la 1800. Acesta si-ar avea sorgintea in butinarit, confectionarea butoaielor, ciuberelor, cazilor si butilor de lemn folosite in vestita si foarte apropiata Cetate a Chioarului.
La Pusta, intre Ciolt si saua Zapodie, adica pe locul actualei casute albastre dintre labartatii pruni, fusese odinioara asezarea Butesei, ulterior aceasta mutandu-se dincolo de Dealul Coastei, in depresiunea impadurita si ocrotitoare a actualei vetre a satului.
Sunt -4 C in Buteasa imprejmuita circular de dealuri cu livezi si paduri de foioase, pe alocuri intercalate cu plantatii de rasinoase. E soare si o liniste blanda, matriarhala. Nea Emilian Achim, ca orice gospodar cu respect fata de sine si ale casei, e in curte, bucuros de revedere.
Apare si tanti Hermina, sotia sa, si odata intrati in bucataria casei ne invaluie acea inconfundabila atmosfera generata de focul traditional cu lemne. Nea Emilian ma introduce in toponimia bogata si extrem de variata a Butesei.
Zborul straniu si fascinant al ciorilor
Se incalzeste binisor, totul e scaldat in soare, iar perspectivele s-au largit mult spre cele patru orizonturi. Suim din Catalina spre Satu Nou de Jos si la stanga, spre Rau, avand drept sacru fundal turlele bisericilor din apropiata Mocira, se-nvolbura nebun un stol de sute de ciori, privelistea avand ceva straniu dar fascinant, hitchckockian.
La ora 14, pe o temp. de 4 C, plecam din Baia Mare sperand ca in jurul orei 16,45 sa surprindem visatul magic apus de soare dar…se-noreaza vertiginos dinspre Culcea, Coltau, cerul devenind plumburiu-fractionat deasupra Remetei Chioarului si proiectul nostru turistic, primul din noul an, pare sortit din start unui lamentabil esec.
In saua din Zapodie
Oprim pentru a mai nemuri odata minaretele ortodoxe ale Remetei Chioarului, apoi dincolo de La Pusta, in saua din Zapodie, continuand pe jos pe Dupa Delut, pe langa saivanul pustiu acum, dominat de impresionantele clai de fan pregatite pentru iarna si indeosebi pentru fatarile din primavara. Sufla un vant inghetat, iar cerul e atat de acaparat de nori incat de-abia se filtreaza printre ei fascicule radiante de lumina laptoasa ireala.
Trecem de rastignirea de pe Delut, coborand spre Buteasa, admirand si imortalizand celebrele porti de sura, usile de grajd maiestru decorate, putinele case traditionale, cu fundatii din calcar, peretii de chirpici ori lut batut intre grinzi si rude de lemn.
Abandonam asfaltul ce continua la vale spre Camin si noua biserica, luand-o la stanga Sub Coasta, tot pe asfalt pana indaratul gospodariei lui Marinescu cu o impozanta vila, trecand astfel pe langa o prima fantana cu cumpana si valau.
Ce a mai ramas din traditie
E problema serioasa apa potabila in Buteasa, iar numerosi sateni vin aici cu tractorul ori atelajele dupa provizii de apa pentru ei si animale, ori la secularele fantani cu cumpana sau cu ciurgau si valaua de stejar masiv, din zona inspirat botezata la Izvoare.
La stanga si deasupra ulitei, bine pietruita, conducand costis spre partea N-NV a Butesei, e varful Coastei in dreapta si-n jos putandu-se vedea incipientul curs salbatic a Vaii lui Boila.
Case si gospodarii vechi, pitoresti, grajduri si suri trainice din lemn, livezi dominate de pruni, cu numerosi ciresi si nuci, multi dintre ei doborati si facuti metere pentru foc, cu drujba.
Horinciile fierb in draci in a doua zi a anului iar valatucii densi de aburi parfumati a borhot de prune, mere, pere invaluie pe.alocuri ulita flancata de garduri vii, de carpen si sanger. Intr-o casa parasita dau cu privirea de o stramoseasca rasnita pentru cereale.
Cu ani in urma am admirat una pe prispa unei case din Libotin apoi alta la poalele Mogosei, in frumoasa Negreia. Cu siguranta multi care le vad nu-si pot imagina ca asa ceva servise pana nu demult la macinatul granelor si facutul fainei in casa.
Ulita coboara pe La Vii ajungand in capatul de sus al satului, la o rastignire. Aici o ulita lutos-pietruita o ia la dreapta-n jos, pe langa o gospodarie, in timp ce varianta noastra o tine-nainte Pe Ascunsa, intrand in faget. 
Ne-am angajat astfel pe Calea Raului, traditionalul drum de caruta, de TAF si tractoare mult mai tarziu, ce coboara in largi serpentine versantul nordic al Dealului Coastei trecand dupa 3-400 m aprox. pe langa Poiana Barlii, cu meri salbaticiti, fanata si clai, pentru a iesi Pe Fatuca, la un mic, vechi, cimitir strajuit de o troita cu rastignire si cativa frumosi molizi.
Amurgul genereaza feerii deasupra Codrului Butesei, scotand in evidenta si cocheta bisericuta din Dealul Pitigaii. Norii s-au mai disipat, devenind alb-pufosi si lasand printre ei petecele azuriu-optimiste de cer. De Pe Fatuca avem o prima panorama spre Rau, zona Morii lui Todoru Nichii, manata de viitura teribila a inundatiilor din 1970, dar si spre drumul ce suie catre Codru Butesei, respectiv Vadu Lupului, in aval de podul de beton, pe la gura vaii Custurii, vizavi de gura vaii Grajdurilor din zona numita Pe Creanga, sau la gospodaria lui Ionuc (Morosan) de Pe Creanga.
Dincolo de ele apar trei dealuri impadurite, succesive, pe cel din mijloc, inseuat spre SV, aflandu-se zidurile si vestigiile Cetatii Chioarului, iar dincolo de nevazutul Rau, inalt, fiind Dealul Hijii. Imediat dupa micul cimitir ajungem la o gospodarie batraneasca cu casuta, grajd si sura traditionale, mici ca de pitici, din pacate sarpantele lor de carton asfaltat fiind distruse acestea vor sucomba in curand precum majoritatea caselor si gospodariilor traditionale din Tara Codrului si Preluci.
O casa mai trainica si cu gospodaria mai prospera e ceva mai jos si la stanga drumului partial inierbat pe care coboram spre flancul geografic drept al vaii Carbunaristea, in final urmand sa iesim La Ziduri. Aici isi avusese gospodaria si vestitul morar Todoru Nichii.
Inserare
Dam curand in drumul cu macadam calcaros ce suie in circa 2,5-3 km in saua Zapodie, serpentinele sale largi cocotandu-se Pe Otelu, versantul E-NE al acestuia , la stanga, din ce in ce mai jos, ramanand inghetata bocna vale Carbunaristea, cu cateva gospodarii si un saivan nou pe flancul ei stang.
Se-nsereaza vertiginos, norisorii alb-vaporosi devin tuciurii, tenebrosi, fumurile albe se inalta oblic spre cer, dovada a-nmuierii gerului, mai apoi deasupra Zapodiei se deschide un fel de uriasa gura sangeranda ca de varcolac ce va inghiti repejor faramele murindei treptat zile. Un copac ca o uriasa sorcova apare la stanga drumului, e plin de globuri galben-verzui de vasc. Le admiram ca pe o neghioaba garantie a sansei si bunastarii in noul an.
Incepe sa adie briza rece a noptii. Lasam in dreapta niste torente si spurcate alunecari de teren, trecem pe langa impresionantul perete de calcare alternand cu marne, gresii ruginii, roscate sau bej-nisipii si dupa trei ceasuri ne incheiem circuitul. E-aproape noapte, temp. 1 C si luminitele se-aprind treptat in Ciolt si Somcuta Mare atunci cand pornim spre casa incheind astfel un diurn ciclu…sperand la sansa unui nou rasarit.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
