DRUMETII – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Din Firiza si Blidari, la Magura Baii si Piatra Virginei (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Pornim spre Ferneziu-Firiza-Blidari cu gandul ca poate ne vom strecura abil, reusind sa vedem cascada de pe cursul inferior al vaii Blidarului, vizavi de CH3 Blidari, adica aproape de confluenta cu vaii Sturului si dupa aceea, cu nitel efort, cascada Valtori de pe valea Valinelor, inainte de sosirea burnitei.

Intre aceste doua obiective urmand sa savuram intinderea linistita a lacului de acumulare Firiza, casele desprinse parca din povesti din Firiza si Blidari, apoi valea Firiza si principalii sai afluenti in zonele de confluenta, nu in cele din urma si pastravariile din zona.

Depasim pitorescul golf de la gura vaii Romana si oprim in dreptul promontoriului ce avanseza spre S, marcat cu o comemorativa, frumos daltuita-n stejar, troita ridicata in memoria unui tanar sculptor disparut inainte de-a face 24 de primaveri.

Lacul, strajuit de goruni si conifere
In dreapta ei e o impresionanta masa haiduceasca din busteni, cu simetrice banci la fel de robuste. Neaua are cel mult 3-5 cm grosime, suficient insa pentru a ascunde parsiva gheata de dedesubt.

Coboram printre troita si masa, urmand poteca-n serpentine spre malul lacului strajuit de goruni si conifere, admirand maruntele valuri clipocinde dar mai ales siluetele frumos gravate ale dealurilor impadurite de la gura vaii Vidra, cu umbrele oglindite-n apele sur-verzui, neprinse inca-n gheturi. 

Deasupra lor continua fagetul ce suie spre Ingnis Vest, Culmea Comorilor, Ticlazau…varful Ignis dar de-aceasta data acestea raman disimulate-n invaluitoarele neguri umede. In cateva clipe incepe burnita. Continuata pe nesimtite cu o ploaie mocaneasca demna unui final uracios de noiembrie. 

Gospodarii traditionale
Coada lacului Firiza, mult inainte Popasul Caprioara si gura vaii Valinelor, e binisor prinsa-n gheturile albe ce vor disparea abia la primavara. Rulam incet, prospectiv, prin Firiza, vanand din priviri, mai apoi fotografic, tot mai rarele casute autentic traditionale, cu prispe inguste, stalpi de stejar sumar ornati, cu peretii murluiti cu lut amestecat cu stroh, spoiti dupa aceea in culori pastelate peste care, cu ruloul de guma, au fost trase gingas-florale benzi. 

In zona de sub tavanul de lemn niste splendide braie florale, policrome, mari, aduc unor dumnezeiesti ilustratii din carti de povesti.

Surprinsi de catre tanara gospodina Muresan Corina, venita din apropiere, in vizita la casa strabuna a mamei sale, suntem invitati in curtea gospodariei cu toate cele de trebuinta, de la casa propriu-zisa, destinata acum mai ales oaspetilor, la casuta de vara, si ea ca din povesti, cu manunchiuri portocalii de cucuruzi de porumb atarnand pe stalpii de stejar ai pripsei, apoi grajdul cu usa captusita cu fan si zdrente impotriva frigului, cu cateva capre inauntru alaturi de pui maricei si gaini porumbace. 

In continuarea grajdului e sura, cu peretii exteriori artistic decorati de stivele inalte de lemne de foc minutios crapate cu securea. Intr-o alta casuta e cuptorul pentru paine si colaci. Nu lipseste cotetul porcilor, si el placat cu stive de lemne de fag crapate, aflate la-ndemana pe orice vreme.

Detalii…
Un caine face oficiile vajnicului strajer al proprietatii. Fantana a fost decurand dotata cu un ghizd monumental din busteni grosi de brad frumos imbinati si-apoi baituiti. Pentru niste oraseni, vizitarea unui grajd caldut, cu arome dulcege de fan si otava amestecate izului iute, specific capresc, e un enorm prilej de bucurie. 

Gazdele ne ofera mere si nuci de parca le-am fi colindat traditional in ziua de Ajun, apoi ne invita in casa. Acolo peretii-s la fel spoiti si trasi cu ruloul de guma in paralele benzi florale. Fondul pastelat, ciudat de catifelat contrasteaza armonic cu dantelaria modelului la care culorile sunt mai deschise si argintii, ori bronz-aurii, stralucitoare.

O suita de blide de lut glazurate, decorate indeosebi cu motive florale vii, constituie un brau paralel celui floral pictat sub tavanul cu grinzi de stejar si scandura de brad patinata de decenii si mai ales de fumul lampilor cu gaz folosite pana nu foarte demult.

Aici, impresia vizitatorului e aceea ca se afla intr-un veritabil muzeu etnografic, viu insa, cu tot frigul din incaperile de multa vreme ramase neancalzite de clasicele schporuri cu plita de fonta. Miracolul aievea trait nu tine prea mult, fiind brutal ravasit de afirmatia Corinei Muresan care ne spune ca sora sa, stabilita in Austria, doreste sa demoleze casa parinteasca, in locul acesteia urmand a construi o moderna, atractiva, pensiune turistica.

Ii spun ca e cea mai mare greseala care ar putea fi comisa, exemplificandu-i cu apropiatele case, vile etajate, mari, fara nimic specific arhitectural traditional, banale, globaliste. Nu cred ca cineva va tine cont de opinia unui oarecare trecator capabil sa se extazieze onest in fata frumosului si a deplinei armonii autentic traditionale.

Contraste…
Ne luam ramas bun. E mai cald dar si ploua mai tare. Habitaclul e aburit de parca am avea-nauntru o clocotinda oala cu mamaliga. Rulam lejer in susul Firizei, oprind in cateva randuri la rarele, la fel de frumoasele dar si putin diferit spoitele si ornamentatele case vechi de cateva decenii, cu sarpantele acoperite cu carton asfaltat, alteori cu azbociment ondulat, la moda prin 1960-1970, inlocuind traditionala sindrila ori dranita. 

Oprim si la casa spoita-n albastru ultramarin soft, cu brau visiniu, la fel de soft. Stalpii prispei s-au inclinat amenintator sub povara anilor. Gazdele nu au insa grija indreptarii lor, deoarece in fundul curtii s-a-naltat agresiva vila cu doua-trei niveluri, demna de oricare dintre mafiotii evazionisti si spagari ai zilei. Poate la primavara ce vine casuta, pe care am nemurit-o fotografic ani la rand, va esua-ntr-o gramada sinistra de moloz.

Pe nesimtite depasim intersectia drumului ce o ia in amontele Vaii Negre spre Statiunea Turistica Izvoare, cu drumul ce continua catre N, intrand in Blidari. Pastravariile private au castigat vizibil teren in fata celor dinainte.

Casele si gospodariile traditionale-s mai multe in Blidari decat in Firiza dar invazia casutelor, vilelor, palatelor de vacanta, e certa si devastatoare-n cele din urma. Este admirabil faptul ca unele dintre acestea au simtul estetic, al armoniei arhitectonice si pe cel al masurii, refuzand grobianismul, ostentatia, servind astfel neagresiv scopului, integrandu-se-n peisaj.

Returul, printre picaturi de ploaie
Ploua. E si negura. Abia se vede liziera fagetului si deasupra coroanelor acestuia sulitele verzi intunecate ale spontanilor, maturi, molizi pudrati tot mai vag de nea si chiciura. Merele rosii, altele inghetate, putrede, atarna precum niste globuri in pomurile de Craciun pe ramurile intunecat-labartate ale merilor clasici, neangrijiti de mult. 

Nici vorba sa putem arunca o privire spre varful Bulzului si Piatra Bulzului ori spre Piatra Lupului. Mica excursie se incheie in zona Pastravariei Pistruia, la confluenta incipientei vale Firiza cu valea Pistruia Mare.

Retur molcom, de-acum admirand dintr-o inversa perspectiva tot ceea ce vazusem la venire. Firiza si Blidari prin specificul lor arhitectural dar indeosebi prin gingasia spoielilor prispelor si a interioarelor, au un ceva cu totul aparte nu doar in Maramures ci si in Romania.

Dupa ploaia si poleiul serii de Ajun iata zorile usor geroase, senine. Pornim spre Parcul Municipal iar de-acolo in sus, urmarind marcajul turistic triunghi albastru, pe Magura Baii, la Piatra Virginei.

Parcam la muribunda Gradina Zoologica. Dand de panta cu sol clisos, alunecos, acoperit de frunzisul uscat pudrat de neaua putina, topinda. Intram in parc prin zona fostului poligon de tir sportiv dupa care o luam la stanga, pe langa fostul bazin cu lebede….cu foarte multi deja ani in urma.

Popas deasupra Pietrei Virginei
De-acolo schimbam directia cu 90 de grade, luand-o in sus pe poteca larga folosita si de catre mountainbikeri in sezonul cald. Goruni, stejari, conifere impresionante prin talie si exuberanta, o veverita jucausa, conuri de pini punctate de neverosimil de tonic-verzile tulpinite ale unor banale buruieni. O prima panorama larga catre zona orasului vechi, un urias puzzle inghesuit fara noima. 

Continuam pe poteca ce aduce unei frumoasei alei, urmarind triunghiul albastru dar si C-ul mountainbikerilor. Trecem pe langa izvorul strajuit de o salcie plangatoare. La stanga acestuia apar efectele taierilor selective aplicate castanilor muribunzi ori morti in picioare, dupa violentul atac al cancerului scoartei.

Din pacate, au fost partial extrase doar trunchiurile infestate de extraordinar diseminata ciuperca, ramurile, la fel de nocive focare, ramanand in padurea tanara in care treptat isi fac aparitia frumosi paltini dar si specii exotice cu ciorchini de fructe negre-antracit sau nucii canadieni ale caror fructe sunt foarte apreciate de veverite. 

Unele trunchiuri sunt mocirloase la baza, cu smocuri de par aspru de porc mistret. Salbaticiunile, dupa antiparazitanta scalda indiferent de sezon, scarpinandu-se strasnic de trunchiurile vanjoase. Pe trunchiurile netede ale paltinilor se vad numeroase incrustari, posibil tembel-agresive piedici in calea uitarii. Nu doar scoarta unui matur pin silvatic ci si trunchiul sau poarta afundele urme ale toporului care a daltuit doua litere, initialele unui alte vandal si mitocan.

Un alt izvor cu ciurgau e nitel mai sus. Dinspre el coboara doi simpatici septuagenari cu peturile umplute cu valoroasa apa cristalina. Din coroanele despuiate sau de pe cetina coniferelor, picura chiciura si neaua putina ramasa, treptat topita. Se ivesc ,odata cu accentuarea pantei, bolovanii, aglomerate vulcanice frumos patinate de oxizii de Fe, Cu, S dar si de licheni si muschi.

Urmam fidel poteca ce suie oblic spre E-NE catre baza Pietrei Virginei si breciile ruiniforme din preajma-i, conferindu-i aspectul unor vestiigii ale unei medievale cetati supusa unei nimicitoare canonade.

Ultimele cadre
Nu lipsesc trunghiurile uscate,pravalite pe versantul sudic, adanc muscate de flacarile focului din urma cu vreo 2-3 ani. Suisul devine tot mai anevoios din cauza pantei dar indeosebi a solului dezghetat treptat si frunzisului,mai apoi a interpunerii unui torent si a radacinlor ascunse.
 

Apar intinse hatase de mur verde, tarator, si-ntre ele palcuri de matraguna cu ciorchini negri, luciosi. Alteori mici ciorchini rubinii, cu cristaline lacrimi de apa nocturne ne farmeca privirile curioase.

Un uliu valseaza pe termice nevazute deasupra Pietrei Virgine. Ne orientam spre baza acesteia apoi ii admiram fata SV-V. Impresionante aglomerarile vulcanice, pigmentatiile acestora post dizolvari chimice si efectele eroziunilor, urmele catorva fumarole. 

Stancaria e ninsa, sau umezita prin topirea zapezii,

Stancaria e ninsa, sau umezita prin topirea zapezii, pe alocuri glazurata cu gheata. Revenim la poteca si o urmam cu prudenta, poposind deasupra Pietrei Virginei, aproape de varful Magurii Baii impadurit cu goruni si punctat de numeroase custuri si blocuri de brecii.

Rasplata trudei e magnifica. Admiram de la stanga la dreapta platoul vulcanic Gutai apoi, dincolo de impaduritul varful Dealul Crucii, varful Mogosa, Satra Pintii precedata de silueta ca de obelisc a fostului cos de la S.C.Phoenix S.A, mai departe Culmea Preluca, dincoace de ea Fisculasul, aproape, sub noi, orasul vechi, in continuare orasul nou extins spre S-SV-V. 

Se vede printre coroana si Piatra Talharului-Tolvaj Denes iar mult dincolo de satele Mocira si Recea, lunca Somesului, Muntii Meses si aplatizatul varful Lespezi, cel mai inalt din Muntii Codrului.

Norii acopera vertiginous orizontul, lasand vederii stranii fascii rosii-portocalii. Dupa vreo 10-15 minute de popas coboram aproximativ pe unde am suit dar cu un plus de precautie, incercand sa evitam derapajele necontrolate. Abia apropiindu-ne de intrarea in Parcul Municipal intalnim o tanara familie de turisti, mai apoi baimareni plimbandu-si cainii.

Foto: Firiza si Blidari, la Magura Baii si Piatra Virginei (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja