Vezi GALERIE FOTO
Traseul debuteaza din zona unui magazin vechi de peste un secol, adica pe drumul asfaltat Baia Mare-Castelul lui Pocol, pe malul geografic drept al vaii, vizavi de fosta biserica greco-catolica ctitorita in debutul sec. XX de Alexiu Pocol de Lozna Mare si sotia sa, Maria de Buteasa.
La capatul N al magazinului vechi de peste un secol, in parte renovat si cu un capat lasat prada ruinei, debuteaza circuitul ales. Se abandoneaza asfaltul cotindu-se la stanga, pe directia V-NV, urmand un fost drum de caruta, in prezent reamenajat cu buldozerul in largi serpentine, lutos-clisos dupa ploi.
Acesta e conturat pe fosta mosie a familiei Muresan cu care era inrudit prin alianta Alexiu Pocol, magnatul minier, devenit mai apoi primar al Baii Mari si-n final un falimentar mic burghez din cauza extravagantelor, vietii de huzur, jocurilor de noroc si, nu in cele din urma, a neinspiratelor sale ultime prospectiuni si exploatari de noi zacaminte de aur si argint.
Aproape de ruinele fostului conac
Pe amplasamentul impozantului odinioara (pana prin 1965-1970) conac al familiei Muresan, se vad cu greu ruinele acestuia si a dependintelor sale inconjurate de cativa batrani, uriasi, ciresi din soiuri nobile, ca si putine tufe de alun altoit, in rest un huci agresiv, tanar, acopera totul mistuind astfel relativ recentele istorii.
Drumul nou, largit cu buldozerul, se afla pe traiectul celui initial care suia prin marea vie din soiuri nobile a familei Muresan spre modestele gospodarii ale familiei Hindli Lajos si-n final spre multisecularul Ghistinis al lui Hindli Lajos.
O poteca firava, inierbata pe alocuri, scurtcircuiteaza meandrele drumului clisos dupa ploi si prima ninsoare din 5 decembrie, trecand prin stanga si pe deasupra platformei-ruinelor fostului conac, suind imediat prin huciul dominat de castani, tei si goruni, iese pe la coltul secularului mic cimitir cu pietre de capatai rasturnate, invadate de muschi si licheni, dupa care coteste spre N, reantalnind drumul.
Un iepure soldan o zbugheste speriat in huci din fata noastra. La circa 100 de metri stanga (V) se afla pitorestile vestigii ale gospodariei lui Hindli Lajos si, indaratul lor, pe aceeasi directie, ghistinisul prin care ne vom intoarce.
Ce a mai ramas…
Spre N, la liziera gorunetului, se remarca plantatia matura de pini silvatici, urmatoarea noastra tinta. Privind in urma, pot fi admirate in dreapta vaii holatele familiei Ticz Arpad, biserica reformata si, pe un promontoriu pitoresc, biserica lui Alexiu Pocol.
In fundal, precedat de Dealul Bunicii, razletele gospodarii ca de basm care apartinusera odinioara familiilor Kalisch, David si Cardos, codrul de goruni, castani comestibili spontani, multiseculari, si o plantatie de pini silvatici de pe versantii NV-V-SV ai Iricaului.
Mai spre N de acesta, dincolo de nevazuta vale Borzas, apare o spectaculoasa culme cu gorunet rar punctat de verdele saturat al catorva zeci de pini razleti spontani. Tot versantul expus SE-S pe care suim, cu o suprafata de cateva zeci de hectare, cultivat in preajma anului 1900 cu vita de vie nobila, caisi, piersici si alti valorosi pomi clasici fructiferi e invadat de huci, iar castanii comestibil sunt atacati de cancerul de scoarta.
Am gasit insa uriasul haspoi (mosmon sau Scorus ) de la poalele caruia, cautand printre uscatele frunze, gaseam in toamnele tarzii ale copilariei delicioasele fructe dulci-acrisoare, malaiete.
Solitarul arbore de Tisa
Suim pe poteca inierbata spre liziera, plantatia de pin se contureaza in stanga, gorunetul cu castani comestibili in dreapta si in fata. Urcusul se accentueaza inainte de a ajunge pe platoul larg, impadurit spontan dar si plantat in perimetrul Baltii lui Pocol cu variate specii arboricole exotice in anii 1965-70 de catre silvici. 
Datorita acestora, zona pare un veritabil parc dendrologic. Mandretea silvica o constituie un solitar arbore de Tisa, arborele vietii si al mortii- inalt de vreo 8-10 m, acum cu mici conulete maronii pe ramurile acoperite de delicata-i cetina.
De la arborele Tisa, aflat in zona SE a Baltii lui Pocol, revenim spre NV la drumul secular care continua spre Intorsura si Faget de unde coboara la Targu Ciorilor, traverseaza talvegul modestei vai Frumuseaua, dupa care suie in culme, de unde coboara pe la casa memoriala a poetului Ion Siugariu in stravechea asezare miniera Baita.
Din labartat-mlastinoasa Balta a lui Pocol, odinioara cu malurile strajuite de loze si arini, cu o suprafata totala de circa 1-11/2 ha, impartita natural in doua zone aproximativ egale, azi s-a ales praful si asta din cauza unor tembeli amenajisti ai unui rectangular helesteu prin adancirea caruia apele zonei umede, un deosebit habitat, au fost drenate in mare parte, restul arealului secand treptat.
Spre Manastire…
Continuam pe drum spre N. Inspre stanga se desprind sleaurile divergente care coboara spre Ghistinisul lui Hindli Lajos, vechea proprietate a familiei Bot, respectiv spre valea Frumuseaua trecand pe langa Fantanita Botului.
Un recent acces auto -TAF o ia in sus pe langa Balta lui Pocol spre NE, catre abruptul versant stancos, impadurit cu goruni, ai Dealului Manastirii si Casei Talharilor.
La circa 250-300 metri N de Balta lui Pocol e Intorsura, marcata in dreapta drumului de cativa pini spontani. Sub Intorsura e galeria miniera neinchisa dupa crahul minier poslovilutionar 1989, partial surpata, initial veche, scurta si empirica, ulterior continuata prospectiv de catre IPEG Baia Mare.
Din Intorsura spre V coboara piciorul impadurit cu fag si gorun ce da in malul stang al vaii Frumuseaua in zona izvorului cascadat pe brecii Picsa Babi De aici, suim alert pe langa pini, pe poteca ce acompaniaza culmea care ne va scoate la Manastire, deasupra Casei Talharilor, dupa niciun km.
Impresionante formatiuni vulcanice
Bolovanii aglomerat-vulcanici de tip brecii din zona N-NE a Baltii lui Pocol, ca si durele cuartite hidrotermale din care se cioplisera de mult pietre de moara sau cuburi pentru pavaj, lasa locul din ce in ce mai marilor formatiuni vulcanice ruiniforme pigmentare negricios, brun ruginiu, roscat de la oxizii de Fe sau cu verde smarald acolo unde sunt prezenti oxizi de Cu si S. 
Lichenii si muschii sporesc pitorescul acestor aglomerate vulcanice, unele lasand vederii zone filoniene flancate de dure cuartite ori silex negricios, lucios. Fagetul Intorsurii, continuat spre culme cu areale intinse de mestecanis si plopis, fusese habitatul cerbilor, rasilor, lupilor etc. dar si al cocosului de mesteacan pana prin anii 1965, acum rar mai vezi pe-aici o urma de vulpe, caprior, iepure sau veverita.
Tinem poteca ascendenta pe culme. Pe versantul foarte abrupt, apar spectaculoase stancarii ruiniforme pe care le vizitam pe rand. Unele lasa vederii frumoase, septate geometric, cristalizari calcitice ce aduc unor bizari faguri, altele prezinta fragmente de fumarole, mici vizuine, grote, alveolari, nota dominanta datorandu-se acelor aglomerari de bolovani vulcanici cu marimi variind de la aceea a unui pumn de copil pana la o minge de fotbal, cimentate intre ele de lave si cenusi vulcanice.
Alterarile exogene datorate precipitatiilor si variatiilor termice din anotimpuri au foste, milenii la rand, completate de efectele dizolvarilor chimice ale rocilor si minereurilor constitutive.
Pini, mesteceni si matisoare
Suim in culmea Dealului Manastirii pe care, dupa 1990, un tembel a cioplit cu securea o multime de cruci in scoarta gorunilor si a pinilor marcand astfel un ipotetic perimetru sacru destinat ctitoririi unei viitoare manastiri.
Pinii cu trupuri ruginii si pamatufurile de cetina bordate de putina nea, tinerii mesteceni cu martisoare-matisori brun-violacei atarnanzi, stancariile negricioase ori grota lupilor deasupra caruia ne aflam dau farmec deosebit locului.
Un vechi drum, reamenajat accesului tehnologic minier / forestier, suie cu o mare volta dinspre Balta lui Pocol pe la SE-E-NE de Dealul Manastirii, continuand spre Dealul Poprad.
De acolo se aude duduitul molcom al unui motor Diesel. In zona sunt cateva horhoaie ca niste imense palnii/cratere afunde de 80-120 m, largi de 40-50 metri, nesemnalate, neimprejmuite si extrem de periculoase, consecinte ale prabusirii vechilor galerii ale sistemului minier ce apartinuse initial Minei Sofia, Societatii Aurum si ulterior E.M.Sasar.
Din ele se scot, cu maxim risc mortal, utilaje, conducte, instalatii vandute de sarmanii aventurieri. In apropiere, in gorunet, e parcat un buldozer S 1800, nins. Prin stanga crestetului Dealului Manastirii si a grotei lupilor coboara vertiginos, in scurte si periculoase serpentine, traseul mountainbikerilor baimareni marcat cu panglici colorate de polietilena.
Il urmam cativa metri dupa care, pentru a accede la Casa Talharilor, cotim scurt dreapta orientandu-ne prudent prin baza stancariilor aglomerat vulcanice care lasa vederii o pleiada de mici grote suprapuse, vizuine, hornuri accidentate, surplombari.
Pinii spontani, mai rar piticii molizi, gorunii si mestecenii tineri sporesc minunatia acestor locuri putin cunoscute baimarenilor. Oxizii de Fe , Cu , S au pigmentat spectaculos stancariile dominant ocru-ruginii.
La Casa Talharilor
Lichenii de piatra aduc unor sur-albastrii urechiuse, lichenii verzi si muschii catifelati amplifica fotogenia rocilor pe care le inventariem cu atentie deplasandu-ne spre V dupa care revenim la traseul mountainbikerilor si de-acolo la drumul ce suie dinspre Balta lui Pocol.
De mentionat ca geomorfologic formatiunile de la Casa Talharilor se aseamana flagrant celor ale Pietrei Virgine de pe Magura Baii, Dealul Cetatii Lisibona Gelert , Pietrei Handalului din Nistru ori a Dealului Cetatii din Seini. De la boldul lui Ticz Arpad pana la Intorsura am facut 1 ceas, inca unul pana la Casa Talharilor si altul pentru a ne inchide lejer circuitul dupa o neasteptata cura de struguri.
Tinem o vreme scurta drumul de culme, intalnind la mica distanta unele de altele platformele si stuturile care apartinusera unor sondeze de prospectiuni geologice ale IPEG Baia Mare. Drumul recent reamenajt coboara abrupt-sinuos in dreapta, spre Balta lui Pocol ( V-NV) insa noi urmam poteca de pe culmea impadurita spre SV, avand la stanga o deschidere panoramica spre Dealul Poprad si o alta spre depresiunea miniera Borzas si abruptul N, impadurit, al Iricaului, respectiv spre biserica lui Alexiu Pocol si o parte restransa a Vaii Borcutului.
Dam astfel intr-un modest varf din care coboram spre zona E a Baltii lui Pocol, poteca parcurgand la un moment dat o zona stancoasa in care au fost empiric exploatate cuartitele hidrotermale prelucrare pe loc de ciopliotorii pietrari in pavele cubice. De remarcat aici exuberantele tulpini care depasesc un m inaltime, punctand hatasul rapace de mur tarator.
Ajunsi aproape de solitarul arbore Tisa, cotim oblic stanga si tinem un sleau afund de caruta, ori una din potecile care-l flancheaza, care ne conduc repede, pe deasupra vechii gospodarii a familiei Hindli la Ghistinisul lui Hindli Lajos.
La V de acesta, langa poteca, e un foarte mic cimitir. O poteca se orienteaza la S de aici, pe langa castanii comestibili cu circumferinte de peste 3,5 m, spre statia de autobuz Frumuseaua (circa 1,5 km).
Alta o ia oblic spre NE ajungand la vetusta, stravechea, gospodarie a familiei Hindli iar ultima o ia oblic, descendet, prin ghistinis si huciul dens spre un alt cimitir, in final coborand catre fostul conac al familiei Muresan si boldul lui Ticz Arpad.
Tapul – circar
Preferam din ratiuni foto varianta spre gospodarie desi ne agreseaza sonor doi frumosi caini. Coboram apoi pe langa gradinita de zarzavat si un spalier de vita hibrida de vie spre drumul recent excavat. 
Surpriza, zeii si dezinteresul gospodarilor ne ofera pe langa merele Yonathan rosii, gulerate de nea, deliciosi ciorchini de struguri frape natur, dulci, usor stafiditi si cu indescriptibil parfum si savoare.
Parca-s mai grozavi decat cei savurati in tura oseneasca de la Piatra Bixadului. Profitam la maximum, dupa care urmam la vale o varianta de poteca ce ne scoate in mici serpentine la boldul lui Ticz Arpad, dupa ce am admirat un arbust de salba moale cunoscut indeosebi drept coaiele popii, ciupercute, bureti si pudrate de nea gube tepoase de castan.
Cireasa de pe tort a acestei excursii avea sa ne-o ofere un venetic borcutean la gospodaria lui Oiegas, proprietarul unui mic cipor de capre si a unui simpatic tap cu aptitudini acrobatice de circar. Acesta, provocat de stapanul sau, cabra spectaculos in mod repetat, mimand apoi un vertiginos atac cu splendidele-i coarne.
Incantati, bucurosi de frumosul traseu abia incheiat si realmente uitand de noi precum niste inocenti si candizi copii, am ramas muti de admiratie minute-n sir in fata acestei spontane demonstratii apoi ne-am imbarcat, pornind spre casa.
Foto: Balta lui Pocol si Casa Talharilor (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
