Rt 26 din 21 07 2010 cu Radu si Cristi Todea, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
A doua zi dupa Sfantul Proroc Ilie, unicul sfant ridicat, se spune, in slavile cerului nu doar cu spiritul ci si cu trupul, in carul sau de foc inconjurat de fulgere si tunete. Caldura nebuna (34 C), arsita cu evaporare masiva subit, urmata de strasnice averse, vijelii, uneori si grindina dar asta indeosebi dupa-amiaza. Instabilitate prognozata pentru trei zile. si totusi, inca din toamna trecuta i-am promis nepotului meu (Radu, de cinci ani jumatate) sa-l initiez in turismul montan. In acest scop, mi-am propus ceva atractiv, spectaculos, relativ facil, bogat in informatii inedite, adica o excursie la Lacul Albastru din Baia Sprie.
Un copil se trezeste greu diminetile, cu toate acestea, cu o seara inainte, am anuntat plecarea a doua zi dimineata la ora 7.00, in acest scop scularea fiind obligatorie la ora 6.30. Curiozitatea, izul dulce al aventurii inedite au contracarat eficient prematura trezire a novicelui si, doar cu o intarziere de cateva minute, am pornit la drum.
Panorame: Mons Medius, Gutaiul, Ignisul…
M-am trezit in zori ca de regula, am admirat splendidul rasarit al soarelui, putin inainte de ora 6.15 si mi-a parut nespus de rau ca nu am fortat nota pentru a oferi acel sublim si grandios spectacol intregii noastre mici trupe. Altadata poate…
Cerul era partial acoperit spre NE-E de niste nebuloase fotogenice sub care, la orizont, se conturau Mogosa, Ciontolanul, Gutaiul si spre stanga Mons Medius ( Dealul Minei), iar in plan nordic si ceva mai profund, Ignisul.
Abia trecuti de monumentala catedrala romano-catolica din Baia Sprie si de Primaria orasului, am luat-o pe strada A. Iancu (pavata) la stanga-n sus, urmarind astfel marcajul turistic punct rosu, recent refacut profesionist si conform standardelor.
Mic dejun cu… mure
Am oprit la o bifurcatie-n Y si, luandu-ne rucsacii usori, am continuat pe cracul din stanga al stradelei admirand casele ingrijite, gradinitele si jardinierele lor debordand de minunate flori iar indarat, ramas tot mai jos, orasul bimilenar minieresc.
Marcajul punct rosu ne orienta spre stanga si, dupa vreo cateva zeci de metri la dreapta-n sus prin daratul unei traditionale casute din chirpici, cu fatada spoita-n albastru ultramarin si un inflorit exuberant hibiscus roz-liliachiu in fata, pe o poteca ingusta si pietroasa recent spalata de torentii averselor cvasidiurne ( incepand de cu vreo luna-n urma), flancata de un neingrijit gard viu din carpen in care rugii teposi de mur isi etalau savuroasele fructe dulci si negre din care ne-am infruptat vartos.
Culoarul accidentat nu era mai lung de vreo 50 m si descindea in liziera gorunetului marginit de tineri, dar si seculari, castani comestibili afectati de nimicitoarea molima popular numita cancerul de scoarta.
Savoarea afinelor
Soarele, saltand peste linia orizontului impadurit, scalda in feerica lumina zona centrala a orasului Baia Sprie din care, spre azuriul cerului, se avantau sulitele celor vreo trei biserici, de departe acelea ale catedralei romano-catolice intrecandu-le pe celelalte prin semetie.
Racoarea diminetii a facut loc treptat loc caldurii jilav-umede dar traseul e scurt si lejer, marcajul turistic excelent, in plus, pe taluzurile fostelor drumuri de caruta au aparut tufele de afin cu destul de rare, dar delicioase, fructe.
Pentru un invatacel mititel in ale turismului savoarea murelor, perspectiva insorita spre urbana enclava, rodul afinisului, roscovele, galbiorii si oitele pitite pe sub arbusti, goruni si mai apoi de pe la poalele falnicilor pini a caror trunchiuri agresate cu toporul lacrimau, lasand sa se prelinga galben-auriile lacrimi parfumate de rasina cu iz de smirna si tamaie, constituiau suficiente argumente pentru a infrunta povara urcusului.
Pe platoul sudic al Lacului Albastru
Mai apoi, in dreapta potecii care a luat aspectul unui scurt si incovoiat canion, a aparut izvorul cu apa rece. Un scurt si mai sustinut asalt si, dupa nici 45 minute de la debutul traseului, dupa ce am intalnit si marcajul cruce rosie, mai apoi pe cel cruce galbena, suind dinspre Microraion Vest, ne aflam pe platoul sudic al Lacului Albastru a carui oglinda era acum de un verde-turcoaz.
Lacul era rezultat prin surparea unui vechi abataj minier, treptat umplut de apa izvoarelor si a apelor pluviale, culoarea sa (datorata sarurilor de sulf) devenind albastra turcoaz-cobalt in sezonul rece, dar asta depindea si de aspectul cerului, nebulozitate, starea vegetatiei arboricole ( in zona lacului fiind prezenti goruni, pini, molizi), eventual prezenta zapezii etc.
Pe un arbore din malul lacului au fost de ani de zile batute-n cuie niste scarite pentru pasionatii de sarituri in apa de pe o astfel de trambulina naturala.
La stanga lacului, pe un platou nespus de curat, intr-o vatra trainica din roci vulcanice, fumegau nepermis (lasat iresponsabil peste noapte de catre niste turisti) doi busteni.
Cred ca era pentru mine a doua oara cand constatam ca perimetrul Lacului Albastru, cu tot asaltul turistilor-picnicari, era incredibil de curat, nepoluat menajer, lipsind aproape cu desavarsire PET-urile, ambalajele de snacks-uri, dulciuri etc.
Frumusetea lacului, oglindirile arboretului de pe maluri in verdele tremurat de briza al acestuia, stolul de pitigoi jucandu-se prin tufele din jur, acrobatiile a doua policrome gaite, falfairile maiestuoase ale unui uliu porumbar printre coroanele gorunetului tanar constituiau alte surse de incantare, nu doar pentru copilul ajuns in premiera la acest, atat de la indemana, obiectiv turistic ci deopotriva si pentru noi, ceilalti.
O banana, un baton de musli cu fructe,
O banana, un baton de musli cu fructe, o dusca rece de apa intr-un scurt popas fac uitat efortul, stimuland pe mai departe curiozitatea si setea de aventura a cunoasterii.
La galeria de mina
Am prospectat nitel malul sud-estic al lacului, dupa care pe cel diametral opus, umbrit de un june mesteacan frivol si-un ciopor de scunzi pini.
Constatand ca nu exista nicio obiectie sau samanta de lene din partea insotitorilor, am continuat prin stanga lacului, pe curba de nivel, urmand un fragment dintr-un fost drum tehnologic al E.M. Baia Sprie ce avea sa ne conduca dupa doar circa 200 de metri spre impresionantele vechi abataje ale Filonului Principal si mai apoi spre Vana Boului ( desprinsa din flancul geografic stang al modestei Vai a Borcutului, cu izvoare de borviz).
Spre stanga, printre coroanele arborilor maturi, s-au deschis succesive perspective spre zona SV-V a orasului Baia Sprie si mai departe, spre marele iaz de steril de la Tautii de Sus, ulterior, peste perimetrul celebrului Put Francisk, spre poienile etajate cu castani si stejari din flancul drept al Vaii Borcutului.
In dreapta, versantul se accentua treptat, lasand vederii un vechi abataj creat in durele andezite alterate. A aparut apoi o galerie miniera cu intrarea rotunda, nu mai inalta de un metru, repede bifurcata-ntr-un Y cu bratele inegale, scurt si usor ascendent spre NV cel stang care dadea dupa nici trei-patru metri in abatajul afund de 12-15, poate chiar 20 m, al Filonului Principal si usor descendent dar mai lung cel E-NE.
La stanga galeriei, haul abatajului Filonului Principal, un fel de afunda transee relativ-empiric creata-n urma cu secole (de pe la 1700, dar se stie cu certitudine ca Mons Medius a fost exploatat pe filoanele de aur si argint inca din perioada daco-romana) cu ajutorul spitului, daltii si ciocanului, uneori prin incingerea cu foc de lemne a rocii dure urmata de brusca racire cu apa si otet, efectul fiind unul de dezagregare.
Largimea abatajului varia de la doi metri la cel mult vreo 3,5 metri, iar adancimea lui de la 1,5 metri pana la vreo 18-20 metri, din aceasta transee desprinzandu-se, acolo unde au fost descoperite consistente filoane cu minereu pretios de aur si argint, galerii miniere inguste situate pe diferite orizonturi (adancimi fata de suprafata).
Filonul Principal (intins pe sub incinta fostei E.M. Baia Sprie si pe sub albia raului Sasar spre tunelul minier de legatura cu orasul Cavnic) are in general o orientare V-E, pe Mons Medius insa, atat pe abruptul nordic ceva mai domol, cat si pe cel sudic deosebit de abrupt, au fost descoperite si exploatate din stravechi timpuri (utilizandu-se acele scuturi – niste schele fragile pe care suiau minierii urmarind vana filonului – ulterior prin tehnologii moderne, pana la crahul minieritului neferoaselor dupa anul 2000, numeroase alte filoane secundare, avand cam aceeasi orientare).
O serie de mici halde de steril ruginiu-vanat, uneori cascadate sau terasate, le tradau, dar treptat vegetatia spontana le acoperea si le disimula estetic in peisaj.
Suprafata incendiata de gorun
Daca alteori din acest punct am suit povarnisul accidentat, urmarind practic traiectul abatajului de suprafata al Filonului Principal, de-aceasta data, dupa un mic expozeu si o scurta intrare-n galeria de mina urmat de contactul destul de socant al novicelui cu diferenta semnificativa de temperatura (afara vreo 26 C, in galerie cel mult 12-14 C), am decis ca a fost suficient, fortand nota, obosindu-l, reusind un efect invers celui scontat si-n consecinta ne-am intors spre Lacul Albastru.
Taul era de-aceasta data integral scaldat in soare, apoi am continuat o vreme spre E, urmand astfel marcajul turistic cruce albastra circa 500 metri in stanga, aproape de drumul tehnologic spre E.M.Baia Sprie, a aparut curand platforma unei foste sonde de prospectare geologica apoi am constatat ca in aceasta primavara ceva neghiobi picnicari au scapat focul de sub control, flacarile acestuia incendiind o destul de mare suprafata de padure de gorun, afectat fiind in special arboretul tanar, arbustii si-n cel mai mare grad afinisul si vegetatia ierboasa, carbonizate ( afinisul in renastere neavand acum mai mult de 6a5-10 cm talie).
Inainte de a ajunge la abatajele si putul din stanga drumului si-apoi la ampla exploatare de la suprafata, prin excavare in cariera cu terase a versantului E-SE a Mons Medius, am luat-o pe o poteca descendenta la dreapta, treptat apropiindu-ne de culoarul ingust al gardului viu acaparat cu tufe de mur pe unde am urcat dimineata.
Initieri intr-o prima excursie adevarata
Putin inainte de a ne inchide circuitul extrem de lejer, am dat peste o zona restransa, neinspirat folosita de catre riverani drept rampa de gunoi menajer , fapt intristator dupa ce zona parcursa ni s-a prezentat ca una nespus de curata desi era situata la periferia unui stravechi orasel minier si-ntr-o locatie intens folosita pentru agrement.
Dedulcindu-ne cu mure, admirand numeroasele exemplare de ciucuri albastri pal sau de culoarea cernelei, trompetutele albe ale rochitei randunicii ori cele mai mici, de volbura, am ajuns la masina, imbarcandu-ne si pornind spre Baia Mare pe cand soarele dogorea naucitor, iar evaporarea masiva crea o atmosfera ca de jungla.
Micul turist se arata incantat, un derapaj pe pietrele ude, o cazatura soldata cu inteparea mainilor in spinii unui rug fiind rapid date uitarii, precum inerenta-imica oboseala, in minte reverberandu-i avalansa ineditelor senzatii, descoperiri, informatii, izul murelor, afinelor, ciupercutelor, rasinii de pin, oglindirile acvatice, fascinatia universului subteran…
Eram probabil putin mai mici si cruzi decat nepotelul Radu pe-atunci cand tata ne-a scos odinioara in cele dintai excursii ale noastre, neuitate vreodata, pe traseele Vaii Borcutului, de la Balta lui Pocol, la tighier, Targu Ciorilor, Manastirea-Casa Talharilor, Terebesca, Cetatea Lisabona, zona Minei Wilhelm, Valea Bartosa, Plestioare, Iricau, Valea Neamtului si-apoi spre Mogosa, Creasta Cocosului, Ignis, Cheile Tatarului …
Dar cu certitudine rabdarea sa, abilitatea de-a ne duce cu zaharelul spunandu-ne-n trasee tot felul de povesti, basme, intamplari, intercalandu-le inspirat cu informatii de tot felul, de la botanic si faunistic la geologic-minier, istoric etc., a reusit sa ne induca pe veci gustul pentru natura ( respectata, neagresata in niciun fel) si aventura ( a cunoasterii, in esenta).
Incantarea lui Radu de azi m-a facut sa cred si sa sper ca treptat, cu abilitate si cuvenita rabdare, ii voi putea induce si lui (apoi fratiorului sau de abia o luna) gustul pentru natura si drumetii, iar asta o sa le fie o trainica pasiune curata, de-o viata.
Pe incercate! Doar azi mi-am consumat cea dintai zi de concediu de odihna din 2010 iar Radu prima sa excursie adevarata, iar daca Baia Mare nu are o bogata si inedita oferta turistica… Apropo, oare cati citadini baimareni si baiasprieni or fi vazut macar o data splendidul si-atat de apropiatul Lac Albastru?
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
