Vezi GALERIE FOTO
Un amic de-al meu, Racz Karoli, cu siguranta nr. 1 din Maramures (si printre cei mai prestigiosi din tara) in materie de organizare a concursurilor de orientare turistica clasica, asociata schi fondului sau/si mountainbike de vreo doua decenii, incantat de framantatul relief colinar al Fisculasului, din proximitatea S-SE-E a Baii Mari si a orasului Baia Sprie, dar in special acela cuprins intre Dumbravita – Rus – Sindresti-Bontaieni – Cetatele – Carpinis – Carbunar, m-a tot provocat de o vreme ca, impreuna cu amicii iubitori ai naturii, sa facem cateva tatonari prospective in zona, in acest scop oferindu-mi cu multa generozitate si vreo trei harti adecvate.
Scriptic, incepand cu 23 decembrie am figurat in concediu de odihna restant pe 2010, insa practic prima mea zi libera s-a ivit abia la 30 decembrie. Initial, le-am sugerat ortacilor un vag traseu debutand in Berinta-Carpinis, cu destinatie Vranicioara si Dealul Cornilor, insa I. Pop (GNM) a venit cu salutara idee de realizare a unui circuit, mai degraba auto turistic peisagistico-info-cultural rustic, pe traseul Dumbravita-Rus-Sindresti-Bontaieni-Cetatele-Surdesti-Plopis-Laschia-Vad -Copalnic Manastur.
Biserica din Rus – o bijuterie arhitecturala din 1815
-6 grade Celsius, nea suficienta ca sa genereze autentica picturalitate hibernala, cer din nefericire acoperit, cu posibile iviri ale soarelui peste zi. Adunarea si imbarcarea in Suzuki Grand Vitara pe la 9-9,30 dimineata, o scurta studiere a hartilor si gata, pornim spre Dumbravita.
Tors de motor si foarte placuta caldura degajata de torcanda molcom aeroterma, apoi, spre Grosi, derularea gravurilor peisagistice, preponderent intr-un delicat alb-negru. 
Sa oprim la tot pasul sau sa ne rezervam pentru ceva mai incolo, asta a fost cea dintai dilema. Am oprit prima oara prin Rus, dupa traversarea modestei dar frumoasei vale Chechisel, impresionati fiind de o frumoasa perspectiva spre un grup de case, pomi fructiferi, clai ninse si o cocheta, noua, biserica de lemn in stil morosenesc.
Mai apoi am deviat la stanga-n sus pentru a ne apropia de arhitecturala bijuterie , vechea biserica din Rus ctitorita in 1815 (renovata succesiv in 1916,1937,1973) cu turla semeata, bulbucata conform influentelor barocului tarziu si vopsita intr-un albastru celest, cu ziduri albe inalte iar la intrare, de-o parte si de alta, cu frescele uriase stalpilor crestinismului, Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
De acolo, din tintirim, privind spre S, am putut vedea prin pacla persistenta neoctitoria zilelor noastre, fabrica de extrudate din aluminiu pentru industria aviatica a UAC Europe din Dumbravita, dar si niste mult prea estompate de neguri crampeie ale comunitatii rurale.
Spre Bontaieni-Danesti
Am revenit la valea Chechisel, impresionanta prin talvegul sau croit prin maslinii-violacee marne, continuandu-ne deplasarea spre Sindresti, oprindu-ne pentru a imortaliza o panorama catre nou construita (1995-1999, pe locul uneia precedente ,de prin 1764) biserica de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli.
Am urmat apoi drumul catre Bontaieni-Danesti (comuna Sisesti) pana aproape de Baile Vechi si la cateva sute de metri SV de mult mai recenta statiune Secret Garden. Mai intai am inventariat un zglobiu parau ce trece prin dosul fostei scoli din Bontaieni, devenita celebra consecutiv mistuitoarei idile dintre Octavian Goga si invatatoarea Aurelia Russu, afluind repede in malul geografic stang al vaii Izvorul Bulzului ce-si are sorgintea sub varful Mogosa si pe care l-am admirat nu o data pe toata intinderea sa si nu numai in deosebit de scurt-pitorestile si apropiatele Chei Danesti.
Valea Izvorul Bulzului capata aici putere…de expresie multumita arinilor ninsi care-i flanca malurile.
Scoala veche din Bontaieni e la un pas de ruina, din pacate, desi alura de conac precedat de un fost, restrans, parc realizat de catre Aurelia Russu ii mai conferea un aer scapatat boieresc.
Vizavi, peste drum, era o casuta din aceeasi perioada a inceputului lui 1900 si aflata in aceeasi stare avansata de degradare desi impreuna, postrenovare, ar putea spori gradul de interes turistic – cultural al zonei.
Invatatoarea Aurelia Russu l-a cunoscut in 1900, la o nunta din Brasov, pe Octavian Goga pe cand ea avea 18 ani, iar viitorul mare poet abia implinise 19. A urmat o ravasitoare serie de 51 epistole amoroase pana in 1903, disensiunile de sorginte religioasa ale celor doua familii conducand la racirea relatiei si intrarea muzei inspiratoare, dascalita Aurelia Russu, la o manastire de langa Sibiu unde a lucrat ca pedagog.
In 1904, Aurelia Russu a revenit la Negreia (Maramures), iar intre 1914-1938 a construit si a predat la scoala din Bontaieni, murind misterioasa si celebra printre locuitorii bontaienilor la 93 de ani, in anul 1975.
Impresionantele porti de lemn ornamentate din Bontaieni
Ne-am intors nitel spre Sindresti, dupa care am deviat la stanga, spre Cetatele, mai intai vizitand in Bontaieni o minunatie geologica nebanuita, inspirat botezata de localnici Pietriceaua.
Pe o ulita a Bontaienilor, am dat peste un localnic aparte, purtand un cos impletit din nuiele de alun in spate, plin de carnuri si table de slanina duse la afumatoare, in acest scop fiind atarnate de niste ciudate increngaturi negricioase aducand unor crengoase coarne de cerb.
Nu am putut rata nici impresionantele si extraordinar ornamentatele porti de lemn ale surilor si grajdurilor, afland ca cele mai noi, niste veritabile arabescuri morosenesti, constituie opera unui mester iscusit, de loc din din Dealul Corbului, adica din flancul drept al Defileului Lapusului, zona chioreana a Prelucilor atat de dragi si bine cunoscute noua.
Bizara formatiune geologica cu alura de neck de la Pietriceaua
Apropiindu-ne de Pietriceaua, ne-au atras atentia gardurile din leturi de brad ninse, aducand unor verticale, albe si straniu mute, portative. Apoi, prin livezile inlantuite de meri, ciresi, peri si pruni, s-au ivit mici gherete/cabanute agroturistice.
Dambul Pietricelei, rotunjit si impadurit de la E catre S si V, amintea de una din arhicunoscutele reprezentari rurale hibernale ale inconfundabilului artist al penelului, Aurel Dan.
Niciunul dintre noi, exceptandu-l pe ghidul nostru I.Pop, nu banuia ca acolo, nu superba padurice de pini rosii ninsi din zona de E si nici vreo belvedere constituiau pitoreasca particularitate, ci o bizara formatiune geologica cu alura de neck, de fapt un urias aglomerat vulcanic despicat de o diaclaza afunda de vreo 8-12 m si larga de 1-2 m, in forma aproximativa de S, cu o arcada pe la mijloc, aflata intr-un incert echilibru efemer.
Din pacate, locul era bine stiut de picnicarii care si-au lasat acolo dozele de bere, sticloantele de vodca, PET-urile de tot felul etc. spurcand acest absolut inedit loc, intr-un fel comparabil cu alte doua bizarerii geologice cam de aceeasi factura, aflate nitel mai spre NE, in Surdesti, si botezate fiind Bulbucul Mic si Bulbucul Mare, unul constituind fericita reprezentare ritualic-anuala a Via Dolorosa-Calea Crucii la Sf. Paste.
Pentru a vizita diaclaza Pietricelei, am facut un ocol al maguricei spre E-SE, dand peste o suita de vizuini de viezuri si… peste tuburile de cartuse de vanatoare. Am coborat in diaclaza, avansand pana la arcada aflata pericol de prabusire posterodari exogene sau la cea mai mica zgaltaire de sorginte tectonica.
Surpriza de la nepotul Fefelegei
Am revenit si, dupa un scurt ocol, am vizitat diaclaza dinspre N si apoi NV dupa care, pentru a cuprinde o mai larga panorama, ne-am suit pe un delusor dinspre NV. Totul parea de basm aievea iar pacla, desi nu dadea nici cele mai vagi semne de ridicare, estompa pictural contururile, orizonturile, conferindu-le un fericit aer de poezie si mister.
D.Pascu a dat imediat peste un ciopor de trei caprioare. Le-a surprins fotografic Ionica, Misu si cu mine le-am vazut doar zveltele fapturi gratioase disparand in huciul Pietricelei.
Mobilul mi-a sunat de cateva ori, dar nu am reusit sa intru in dialog cu apelantul, dandu-mi impresia ca cineva-si rade tembel de mine. L-am reapelat in cateva randuri ( 0785-475092) si…am reusit sa dau peste vocea prietenoasa a hatrei noastre gazde de la poalele Detunatei Goale si a Detunatei Flocoase, celebrul Vetalau, nepotul Fefelegei, personajul motesc-pitoresc al lui Ion Agarbiceanu.
Si-a amintit de noi si de vizita ce i-o facusem in toamna cu D.Istvan si I.Pop (GNM) si a tinut sa ne ureze un an nou fericit acum cand de-abia suisa la munte pentru a-si primi si caza oaspetii de Revelion. Ei, asta da surpriza !
La monumentala Biserica de piatra din Cetatele
Reveniti la SUV, am taiat-o pe un drum de tara bunicel, desi ingust si-n panta, spre Cetatele, oprindu-ne pentru a admira Plescuta, un minunat delusor acaparat de faget si carpinis pudrat de nea, tineri localnici incarcand mestesugit fan, incantandu-ne de miniaturalele imagini lacustre ale unei restranse zone umede, apoi o padurice de arini precedata de clai de fan…
In curand, jonctionam drumul deviat din DJ 184 Baia Sprie-Cavnic spre Cetatele, Ionica aratandu-ne Dealul Didileu, o alta frumoasa magura impadurita, modesta dar pitoreasca. 
Oprirea urmatoare am facut-o la monumentala Biserica de piatra din Cetatele, cu o arhitectura admirabila si cu turla ascutit-dranitata, de lemn. Edificiul a fost ctitorit la 1794 in apropeiere de locul de amplasament al unei precedente biserici de lemn, azi marcat de un fel de capela pictata in maniera naiva, cu o nespusa fantezie a formelor si indeosebi a culorilor.
Localitatea Cetatele este atestata documentar de pe la 1411 si tine de comuna Sisesti. Am fi dorit sa vizitam splendida biserica dar… preotul paroh era plecat de-acasa si a trebuit sa renuntam.
Panorame rustice
Ne-am continuat drumul peste deal, curand coborand dinspre V spre Surdesti, mai intai cu o splendida imagine a Plopisului in fata, centrat de relativ recent declarata in patrimoniul UNESCO biserica de lemn apoi, mai spre stanga, a aparut sulita impresionata a turlei bisericii de lemn (54 m, inaltimea totala a bisericii fiind de 72 m), de asemenea monument UNESCO, din Surdesti (ridicata in 1766).
Pana la construirea bisericii de lemn a noii Manastiri Peri-Sapanta (dupa 1990), biserica din Surdesti a fost catalogata ca fiind (probabil) cea mai inalta constructie bisericeasca de lemn din intreaga lume.
In drum spre biserica din Plopis (1798), am oprit de cateva ori, mai intai pentru niste panorame rustice, apoi, dupa trecerea podului peste raul Cavnic, pentru a-i admira frumusetea deosebita mai ales dupa prabusirea industriei extractiv-prelucratoare miniere a neferoaselor.
Pacla persista, devenind oarecum deranjanta, fiindca ne frustra de panoramarea spre Piatra Rosie – geamana poiana a Arsitei si catre varful Mogosa dar nu numai. in aval de podul spre Plopis, la circa 50 m, talvegul raului Cavnic suferea o rupere accentuata de nivel, coloritul rocilor andezitice, sur-vinete sau ocru-roscate acolo unde au suferit milenare alterari exogene, fierberea apelor, formatiunile efemere de gheata ne ofereau un spectacol nevisat.
Pictura veche de la biserica din Plopis, afectata de intemperii
Am coborat in albie, depasind cu greu malul stang abrupt si accidentat, acaparat de dense tulpini uscate de iulisca, amintind de exoticele hatasuri de bambus. Am dat in aval de roata de hidroantrenare a unui gater abandonat.
La iesirea pe mal aveam sa admir ingenioasa instalatie, dupa care ne-am deplasat la biserica din Plopis ( 1798 ), in drum oprind la o veche casa tipica Fisculasului de pe vremea imperiului austro-ungar, spoita-n albastrru ultramarin dar si pentru a admira si alte supertbe usi de grajduri si suri.
La biserica din Plopis, frumoasa nu doar datorita armoniei si sveltetei sale de ansamblu, a prispei inalte si cu arcade splendid ornamentate, flancurilor din dulapi grosi si trainici de lemn in care ferestruicile dispuse pe doua niveluri par mai degraba lacase de tragere pentru medievalii flintasi, vestite sunt frescele interioare, serios afectate dupa 1990 ( ante restaurare) atunci cand, dupa despuierea sarpantei in scopul refacerii sale si a total neinspiratei neprotejarii a boltei, o teribila aversa nocturna afectand pictura veche, in special in zona de NV.
Restaurari indoielnice…
Puteam sa ne intoarcem prin Dealul Cornului-Danesti-Baia Sprie, dar Ionica P. ne-a sugerat sa continuam spre Fauresti, oprindu-ne la o alta bijuterie in lemn foarte recent si frumos restaurata, biserica din Laschia, cu turla bulbucat-baroca acoperita de noii solzi ai dranitei de molid, cu siluetele profund degradate ale Sfintilor Apostoli Petru si Pavel de-o parte si alta a usii de intrare in sfantul lacas, deasupra usii existand o avansat distrusa fresca pe panza reprezentand in stil naiv-arhaic, cu o cromatica de exceptie, o scena din inviere.
Socanta de-a dreptul ni s-a parut pangarirea barbara a acestei capodopere prin fixarea cu cuie, direct prin ea, a unui lampion kitschos dar este evident ca mitocania ecumenica nu prea mai cunoaste limite in Romania de dupa 1989 (ca sa nu mai vorbim de absolut indoielnicele restaurari de picturi bisericesti din bisericile monument istoiric, adesea operatiunea in sinde ducand la ireversibila distrugere a acestora dar… pe bani grei, iresponsabil si dubios de generos oferiti de statul fraier, sau/si mafiot).
Frumoase si specifice lacasului erau obloanele de lemn, precum si o fereastra rotunda zabrelita cu fier forjat din zona estica, aducand hubloului unui avion sau vapor.
Desi ziua, meteorologic vorbind, s-a dovedit a fi destul de departe fata de una ideala de iarna, m-am procopsit cu 158 de imagini ( 3,7 GB) si abia de am mai putut face loc unei imagini deosebite din Vad, acolo unde pe malul stang al raului Cavnic un horticultor ingenios si-a amplasat o roata mare de fier, ca de moara, menita sa-i pompeze apa necesara irigarii solariilor din apropiere.
De-acolo incolo n-am mai oprit pana in Baia Mare, desi, in mod cert, am putut fotografia minunatii hibernale aproape la tot pasul. La ora 15, dupa circa 100 km parcursi pe-ndelete, deplin fericiti de bogatia nevisata a celor vazute in doar vreo sase ceasuri absolut lejere, ne-am luat ramas bun, urandu-ne un an nou fericit si sperand sa putem descoperi alaturi unii de altii alte minunatii in Fisculas, Maramures sau alt-unde-n frumoasa, mioritic-bizara adesea, Romanie.
A durat ceva mai mult sa triez si sa renunt in cele din urma la vreo 35 de fotografii (variante ale acelorasi subiecte) dar asta face parte din ritualul reconstituirii (egoist-prohibitiva pentru altii) farmecului inedit al oricarei reverii turistice in natura.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
